Să-l cunoaştem mai bine pe Voltaire: Citate celebre care emană înţelepciune

Scriitorul Voltaire (facebook./Revista Superinteressante)
Simona Milea
28.07.2015

Cunoscutul poet, dramaturg, istoric şi filozof francez Francois Marie Arouet, cunoscut sub pseudonimul de Voltaire, s-a născut la data de 21 noiembrie 1694 în Paris. Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a primit o educaţie excelentă începând cu colegiul iezuit Louis-le-Grand unde îşi descoperă spiritul critic. În 1711 a început să studieze Dreptul, dar nu-l termină, fiind interesat mai mult de discuţiile aristocraţilor şi scriitorilor ce aveau loc în palatele sau cafenelele din Paris. Din cauza viziunilor sale critice, a fost arestat timp de 11 luni la Bastilia, în anul 1717. Ameninţat de o nouă arestare în Franţa, a petrecut un timp (între 1726 şi 1729) în Anglia, apoi a fugit în Lorena, după emiterea unui nou mandat de arestare în 1734.

Din 1734 până în 1748 a locuit împreună cu prietena sa, Emilie du Châtelet, la Castelul Cirey în Champagne, unde şi-a scris memoriile, tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice. Prin Madame de Pompadour, Voltaire a fost primit la curţile regale, fiind numit istoriograf şi acceptat în Academia Franceză.

În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, pe proprietatea sa din Ferney, unde petrece ultimul deceniu ca „înţeleptul din Ferney”, rămânând celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a spus ironic: „ar fi mai bine să fie eliberaţi jumătate din măgarii de la curtea regală”. Era cunoscut totuşi şi pentru toleranţa sa. Odată şi-a exprimat astfel punctul său contradictoriu faţă de adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi.”

Inamic declarat al oricărei nedreptăţi, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. Concepţia sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii ce deţin puterea politică şi filozofii ce deţin înţelepciunea. Voltaire reprezintă, de asemenea, spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul dintre fundamentele Revoluţiei de la 1789. Împreună cu Jean-Jacques Rousseau au fost printre iniţiatorii Revoluţiei Franceze.

Voltaire s-a dovedit a fi un mare talent scriind poezie, teatru şi literatură. După ce a fost eliberat din închisoarea Bastilia în 1718, a avut loc premiera operei sale “Oedip", la Paris, care s-a bucurat de un succes senzaţional.

În 1722 publică Henriade, apoi lucrările istorice Histoire de Charles XII şi, ceva mai târziu, Histoire de Russie sous Pierre le Grand. Scrie apoi faimoasa satiră Candide (1759), urmează Micromégas (1752), Vision de Babouc (1748), Memnon (1749) Zadig şi multe altele. Până în 1768 Voltaire a fost un dramaturg foarte popular, dar faima sa scade odată cu introducerea pieselor lui W. Shakespeare în Franţa.

Unul dintre cei mai controversaţi şi citaţi gânditori ai secolului al XVIII-lea, Voltaire s-a stins din viaţă la 30 mai 1778, la Paris.

În continuare, vom trece în revistă câteva dintre cugetările acestui mare filozof:

- Discordia este marele rău al speciei umane, iar toleranţa este singurul leac.

- La ce pot sluji academiile? Să întreţină focul pe care l-au aprins marile genii.

- Succesele sunt de ajuns pentru reputaţie, dar nu şi pentru glorie.

- Lumea asta, teatrul de orgolii şi de rătăciri, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire.

- În general arta de a guverna constă în capacitatea de a lua cât mai mulţi bani de la cetăţeni pentru a o da altora.

- Marea afacere şi singura în care trebuie să reuşeşti este cea de a trăi fericit.

- Cine iartă are dreptate, mânia greşeşte.

- Un succes care nu are urmări nu înseamnă nimic.

- Rareori reuşim după un plan care nu este al nostru.

- Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.

- E mai bine să riscăm să salvăm un vinovat, decât să condamnăm un nevinovat

- Oamenii sunt egali ? Nu prin naştere, ci prin virtuţi apar diferenţele.

- Prejudecata înseamnă întotdeauna opinie fără judecată.

- Multitudinea de cărţi ce le avem la dispoziţie ne face ignoranţi.

- Secretul omului plictisitor stă în felul în care discută despre tot.

- Este o mare diferenţă între a vorbi pentru a înşela şi a rămâne tăcut pentru a fi impenetrabil.

- Pentru a avea succes în această lume, nu este suficient să fii prost, trebuie în acelaşi timp să fii şi manierat.

- Munca te izbăveşte de cele trei mari rele: plictiseală, viciu şi nevoia de a vorbi.

- Sunt unii oameni care se folosesc de cuvinte doar pentru a-şi ascunde gândurile.

- Dacă vrei să fii plictisitor, spune totul.

- Aglomeraţia numită întotdeauna Sfântul Imperiu Roman nu a fost niciodată nici sfânt, nici roman şi nici măcar imperiu.

- Gândiţi-vă la voi înşivă şi lăsaţi şi celorlalţi privilegiul de a face la fel.

- Domnule, detest lucrurile pe care le scrii, dar îmi voi da viaţa pentru ca tu să ai posibilitatea de a continua să scrii.

- Nu există cunoaştere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze şi fructe.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor