Săptămâna Modei la Milano. Giorgio Armani pune emoţia mării în creaţiile sale [video]

“Astăzi avem nevoie de dulceaţă, de a fi îndrăgostiţi şi ca cineva să se îndrăgostească de noi", spune designerul. "Avem nevoie să recuperăm relaţiile pierdute din cauza lumii, care se îndreaptă spre o situaţie discutabilă”.
Milano Fashion Week, colecţie feminină primăvară/vară 2022 Giorgio Armani
Milano Fashion Week, colecţie feminină primăvară/vară 2022 Giorgio Armani (captură video Youtube Armani)

Milano Fashion Week, un eveniment special cu un designer special. De data aceasta a ieşit singur pe podium, şi nici nu se putea altfel. Stilul Giorgio Armani este total în noua sa colecţie feminină primăvară/vară 2022. Este inspiraţia Armani care devine concretă, apoteoza coerenţei stilistice a designerului, un exerciţiu de stil care modelează cu emoţie ţesăturile, rectificând sugestiile pe care le emană valurile mării din fundal. Sunt haine de cea mai pură frumuseţe, haine sublime, cu o consistenţă metafizică, care îl ridică pe privitor într-o dimensiune celestă, eterică, făcându-l să trăiască o experienţă reală a acelui sentiment leopardian de infinitate care l-a inspirat pe designer. Datorită atmosferei intime şi primitoare a micului teatru istoric din Via Borgonuovo, emoţia este tangibilă.

Ochii stilistului Giorgio Armani strălucesc de emoţie şi de satisfacţia de a vedea că autenticitatea dă roade, că a fi perfect fidel şi aderent faţă de sine nu numai că răsplăteşte, dar este singurul mod de a nu te sfărâma în faţa obstacolului trecerii timpului, sau mai degrabă de a-l depăşi.

“Astăzi avem nevoie de dulceaţă, de a fi îndrăgostiţi şi ca cineva să se îndrăgostească de noi", spune Giorgio Armani. "Avem nevoie să recuperăm relaţiile pierdute din cauza lumii, care se îndreaptă spre o situaţie discutabilă. Strângem cu dinţii ceea ce avem, avem Pământul: haideţi să încercăm să-l salvăm şi pe el şi pe noi înşine. Micul teatru istoric din Via Borgonuovo a fost fundalul unor prezentări de modă pe care mulţi şi le amintesc şi care pentru mine reprezintă momentul fondator al esteticii mele. Decizia de a expune din nou în acest spaţiu este legată de dorinţa de a recupera o dimensiune mai intimă a colecţiei Giorgio Armani. Este o întoarcere la origini, fără nostalgie”.

Singurul sentiment de nostalgie permis este cel al verii care tocmai s-a încheiat: spectacolul se deschide cu un film ce înfăţişează valuri, valuri lente, care alunecă leneş pe ţărm, uimind spectatorul cu reflexiile irizate pe care razele soarelui le ţes la suprafaţă mării. Iniţial, cerul este senin şi luminos, este dimineaţa devreme, ceaţa nopţii se risipeşte, iar costumele albastre şi albe, cu accente vii de roşu, urcă pe podium. Jachetele sunt uşor structurate, pantalonii moi se mişcă în ritmul muzicii.

"Vreau să te legăn, să te legăn... să te aşez pe un val de mare, de mare...", cântă Nico Fidenco pe fundal, prima piesă a unei coloane sonore care se inspiră din cântecele clasice italiene despre mare şi vară. "Iubesc aceste piese", mărturiseşte Armani. "Este un tribut adus Italiei, dar nu vreau să mă erijez în salvatorul ţării", spune el. Îmi amintesc de acum 40 de ani, când am început şi aceste cântece îmi însoţeau munca: această combinaţie de lucruri m-a convins să mă las puţin dus de val”.

Astfel, piesele se succed, fluide şi sincronizate cu culorile schimbătoare ale cerului şi ale mării: de la lumina zilei, ele trec încet la căldura apusului, apoi la cea a nopţii. Iar acea mare nu este o mare oarecare, ci Marea Mediterană, o răscruce de popoare şi influenţe pe care o regăsim în formele pantalonilor largi ca nişte fuste şi ale costumelor cu tunici lungi; în volumele reduse în partea de jos şi care fac contrapunct cu topurile mici cu mărgele; în fulare şi şepci croşetate care ţin capul acoperit în permanenţă. Şi, din nou, la pantofii plaţi, deschişi la vârf sau cu şiret în jurul piciorului. Mişcarea devine impalpabilă în secvenţa de griuri prăfuite şi aerisite, albastru şi verde moale pentru jachete esenţiale şi fuste lungi şi vaporoase.

Culoarea explodează într-un caleidoscop, alcătuit din juxtapuneri de roşu şi violet, din jocuri de suprapuneri spontane. Iar când vine seara, este o revoltă de rochii luminoase, uşoare, care abia ating corpul şi în care voalarea straturilor de tul creează culori care se topesc şi surprind, cu cristale şi paiete care se joacă cu lumina precum razele soarelui pe valurile mării. Este o garderobă care pare să fi ieşit direct din basme. O lume de basm cu care stilistul italian, "Re Giorgio" cum bine este supranumit, ne-a încântat de-a lungul timpului.