Socrate şi Lao Tzi - Dialoguri imaginare

Socrate este o personalitate marcantă a filozofiei greceşti. Este considerat tatăl filozofiei occidentale, al eticii, fiind sursa principală a tuturor temelor importante ale filozofiei occidentale, în general. Contribuţia lui cea mai importantă la gândirea occidentală este modul său de cercetare dialectic (metoda de împărtăşire a cunoştinţelor prin folosirea dialogului şi argumentării), cunoscut şi sub numele de metoda „socratică”, pe care a aplicat-o la examinarea conceptelor morale cheie, precum: binele şi dreptatea.

Era conştient atât de ignoranţa sa, cât şi de a celorlalţi, lucru care l-a determinat să încerce să-i facă pe oameni să gândească şi să-şi conştientizeze cunoştinţele lor reale despre lucruri. Baza învăţăturilor lui a fost credinţa într-o înţelegere obiectivă a conceptelor de dreptate, iubire, virtute şi autocunoaştere.

Lao Tzi este considerat unul dintre cei mai admiraţi filozofi orientali, alături de Confucius şi Buddha, iar influenţa lui este şi astăzi imensă. Este considerat tatăl unei filozofii eterne, ce a lăsat ghidări nepreţuite de a trăi viaţa în armonie cu natura şi a obţine seninătatea sufletului.

Lao Tzi afirmă că trebuie să avem o serie de virtuţi şi să trăim în conformitate cu Tao (calea ), printre acestea numărându-se: evlavia, mărinimia, tăgăduirea de sine, onestitatea, introspecţia, inactivitatea şi învăţătura.

„ Tao - calea - este ordinea naturală a universului, care este supusă unei schimbări continue pe care trebuie să o acceptăm.”

„Inteligenţa naturii funcţionează fără nici cel mai mic efort... în armonie, iubire, fără anxietate.”

În principiu, marii înţelepţi şi filozofi şi-au transmis experienţa acumulată de-a lungul vieţii discipolilor săi, iar unele dintre ele s-au transformat în citate celebre. Acesta a fost modul de a transmite mai departe tot ceea ce au învăţat din întâmplările prin care au trecut datorită destinului. Toate civilizaţiile de-a lungul timpului şi-au transmis valoarea culturală şi înţelepciunea în vaste lucrări şi citate, care după mii de ani sunt în continuare actuale.

DIALOGURI IMAGINARE ÎNTRE SOCRATE ŞI LAO TZI

Vă prezentăm o paralelă între personaje istorice din trecutul Chinei ş persoane occidentale echivalente inconfundabile.

Imaginaţi-vă cum ar fi decurs un dialog între Socrate şi Lao Tzi (adesea scris Lao-Tzu) dacă s-ar fi întâlnit? Ignorând barierele lingvistice, despre ce ar putea vorbi?

Aceşti doi înţelepţi foarte apreciaţi erau oameni cu o mare înţelepciune, aşa că vorbele lor aveau multiple înţelesuri. Dar am selectat câteva dintre cunoscutele lor citate pentru a iniţia o conversaţie imaginară într-o piaţă antică în aer liber cu caracteristici chinezeşti şi greceşti.

Fiecare îşi exprimă gândurile în timp ce observă agitaţia lumii muritoare. Observaţi cât de asemănătoare par a fi opiniile lor cu privire la unele probleme. Desigur, când Lao Tzi şi Socrate au vorbit în urmă cu aproximativ 2.500 de ani, circumstanţele în care se aflau şi publicul căruia se adresau nu erau aceleaşi. Deci având în vedere acest lucru… bucuraţi-vă de „conversaţia” lor.

PRIMUL DIALOG

Obsevând că oamenii se îndreaptă de la un magazin la altul pentru cumpărături, Socrate afirmă: „Este bogat cel care se mulţumeşte cu puţin. Căci mulţumirea este bogăţia naturii. ”

Mângâindu-şi barba lungă albă şi dând din cap în semn de încuvinţare, Lao Tzi răspunde: „Cel care este mulţumit este bogat”.

Pe fondul zarvei vânzătorilor care îşi promovează marfa, Socrate spune zâmbind: „Tăcerea este o melodie profundă pentru cei care o pot auzi mai presus de orice zgomot”.

Când există tăcere, găseşti în tine însuţi ancora universului”, Lao Tzi.

Cunoaşte-te pe tine însuţi”, adaugă Socrate.

A-i cunoaşte pe ceilalţi înseamnă a fi inteligent”, spune Lao Tzi. „Să te cunoşti pe tine însuţi înseamnă să fii iluminat”.

Un nobil care trece pe acolo le aude conversaţia şi îşi dă seama că cei doi sunt oameni cu o mare înţelepciune. În ciuda averii sale, nobilul este adesea cuprins de tristeţe. Încearcă să-şi găsească fericirea cumpărând lucruri. Însă fericirea obţinută este efemeră. Se apropie de cei doi şi le cere să-i spună secretul adevăratei fericiri.

Oftând, Lao Tzi îi spune: „Dacă fericirea ta depinde de bani, nu vei fi niciodată fericit în inima ta”.

Socrate îl consolează pe nobil şi explică: „Vedeţi, secretul fericirii nu se găseşte în a căuta mai mult, ci prin dezvoltarea capacităţii de a vă bucura de puţin”.

Omul este uimit de această simplă revelaţie, iar perspectiva lui asupra vieţii s-a schimbat complet. Le mulţumeşte celor doi şi îşi continuă drumul, adâncit în gânduri ...

AL DOILEA DIALOG

Atât Lao Tzi, cât şi Socrate s-au referit la adevărurile universale, iar asemănările dintre învăţăturile lor sunt fascinante şi merită examinate. Ei păreau chiar să fie de acord în ceea ce priveşte conceptul de ”a nu şti ”.

Socrate: „Singura înţelepciune adevărată este să ştii că nu ştii nimic”.

Pe cât erau de modeşti, pe atât de multe putem învăţa de la ei. Aceşti înţelepţi ai antichităţii şi-au concentrat atenţia privind spre interior. Ei şi-au cultivat inimile şi au obţinut stăpânire de sine prin depăşirea fricilor şi dorinţelor.

Astfel, ei au explicat:

Socrate: „Cu cât avem mai puţine dorinţe, cu atât semănăm mai mult cu zeii”.

Poate că data viitoare când vă aflaţi cu cineva într-un conflict, încercaţi să vă îndreptaţi atenţia de la exterior spre interior. În loc să consideraţi că au greşit ceilalţi, încercaţi să vă depistaţi greşeala dvs. Îndrăzniţi să încercaţi ? Dacă faceţi acest lucru este posibil să fi făcut primul pas pentru a deveni înţelept.

x

Cunoaşterea este acumularea de informaţii învăţate prin educaţie sau experienţă, iar Înţelepciunea este aplicarea cunoştinţelor în beneficiul altora. Înţelepciunea este capacitatea de a judeca şi de a face alegeri corecte în orice domeniu, ea având doar rezultate pozitive, deoarece este implementarea cunoştiinţelor cu o atitudine activă şi binevoitoare.

După cum vedem, diferiţi filozofi sau gânditori din locuri şi timpuri diferite au aceeaşi percepţie în modul de a privi anumite lucruri, stări, situaţii, prezentând o înţelepciune aparte - un cumul de mai multe virtuţi -, ceea ce îi deosebeşte de restul oamenilor instruiţi.

"Înţeleptul iese în evidenţă, deoarece se vede pe sine ca pe o parte din Întreg. Străluceşte deoarece nu vrea să impresioneze. Împlineşte fapte măreţe pentru că nu caută recunoaştere. Înţelepciunea lui este cuprinsă în ceea ce este, nu în opiniile sale. El refuză să înfrunte pe cineva, aşa că nimeni nu îl înfruntă." - Lao Tzi

Sursa : Shen Yun Performing Arts - https://www.shenyun.org/blog/view/article/e/hZVFe9Kf4Jk/laozi-lao-tzu-tao-te-ching-and-socrates.html