Sonda spaţială New Horizons descoperă un "perete de hidrogen" la marginea Sistemului Solar
Acesta ar fi o concentraţie anormală de hidrogen împinsă de vântul solar. Fenomenul a fost descoperit de sonda spaţială a NASA, New Horizons, care, între timp, este pe cale să ajungă la o planetă mică situată dincolo de Pluto.
Limitele Sistemului Solar (NASA)
După ce a trecut de Pluto, sonda New Horizons a NASA se îndreaptă spre o planetă mică numită Ultima Thule, unde va ajunge pe 1 ianuarie 2019, în zona de asteroizi cunoscută sub numele de Centura Kuiper (centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar).
Noutatea este că sonda ar fi găsit dovezi despre existenţa unei „structuri“, pe care astronomii o căutau de mult timp în Sistemul Solar exterior: o lumină ultravioletă detectată de spectrometrul de bord Alice ar putea fi, de fapt, dovada existenţei unui „perete de hidrogen", o regiune cu o concentraţie ridicată a acestui element, situată la graniţa dintre Sistemul Solar şi spaţiul interstelar.
O strălucire asemănătoare a mai fost observată în trecut de sonda New Horizons, fenomenul fiind văzut şi de sonda Voyager 1 acum 30 de ani.
Teoretic ar putea fi explicat ca fiind un fenomen ce se întâmplă în zonele respective, la limita Sistemului nostru Solar: deşi în spaţiu „presiunile“ sunt extrem de scăzute, cele exercitate de „vântul solar“ (fluxul de particule încărcate electric emise de atmosfera superioară a Soarelui) ar împinge particulele de hidrogen spre exteriorul Sistemului Solar. Dar, până la un anumit punct, deoarece, la un moment dat, vântul solar nu ar fi suficient de puternic pentru a contracara presiunile care provin din spaţiul interstelar, produse de razele cosmice şi de alţi factori.
Dar această strălucire are caracteristici care nu pot fi explicate prin simpla ciocnire dintre vântul solar şi puţinii atomi de hidrogen prezenţi: pentru a o justifica este necesară o concentraţie ridicată de atomi de hidrogen care ar trebui să se găsească chiar la limitele Sistemului Solar.
Concluziile nu sunt definitive. Atât datele colectate de New Horizons, cât şi cele înregistrate la momentul respectiv de către Voyager 1, aşa cum au scris cercetătorii în articolul lor, pot fi explicate mai bine prin ipoteza prezenţei unei surse externe care ar putea fi chiar "faimosul" perete de hidrogen, situat doar în zona în care vântul interstelar întâlneşte vântul solar. În prezent, astronomii sunt totuşi prudenţi în a trage o concluzie definitivă, anunţând noi cercetări în domeniu.
Articole de referinţă: The Lyman‐α Sky Background as Observed by New Horizons, New Horizons Chooses Nickname for ‘Ultimate’ Flyby Target
