Teodor Mărieş: ”Conducerea CSM nu priveşte cu ochi buni clasarea dosarului Revoluţiei”
Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie a anunţat ieri în cadrul dezbaterii ”Groparii dosarului Revoluţiei”, găzduită de Frontline Club, că în urma unei vizite la CSM, Consiliul va verifica modul în care cei patru judecători au clasat dosarul Revoluţiei.
Teodor Mărieş (stânga) şi Antonie Popescu (dreapta) (Epoch Times România)
Se încarcă player-ul...
”Conducerea CSM nu priveşte cu ochi buni clasarea dosarului Revoluţiei. Au avut şi ei rude care au fost omorâte atunci. În schimb am fost la procurorul general Tiberiu Niţu şi ne-a spus că are programul prea încărcat şi nu are timp să se întâlnească cu rudele victimelor”, a declarat Mărieş.
El a povestit cum abia în august 2004 Asociaţia 21 Decembrie a depus o plângere pentru fapte împotriva umanităţii pentru întreaga perioadă infracţională decembrie 1989-iunie 1990. Ulterior dosarul aflat într-o fază avansată a ajuns la Parchetele militare.
Procurorul Dan Voinea i-a pus sub urmărire pe Ion Iliescu şi ceilalţi, dar Tiberiu Niţu şi Laura Codruţa Kovesi au închis dosarul, iar ÎCCJ le-a dat dreptate, foarte mândră de ea. Apoi a venit decizia CEDO. Ce au făcut în dosarul Revoluţiei nu poate fi catalogat decât ca o decizie inconştientă dată de patru judecători la ordinul şefului Secţiei Parchetelor Militare, Ion Vasilache, a procurorului general Tiberiu Niţu şi a generalului SRI, Florian Coldea. Dacă nu e aşa, să iasă domnul Coldea şi s-o spună”, a susţinut Teodor Mărieş, care a mai precizat că ”în dosarul Mineriadei nu s-a făcut altceva decât că s-a revenit la soluţia dată de Voinea”.
Pe de altă parte, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie a reamintit că în 17 decembrie 1989 s-a decretat stare de necesitate în România şi s-a tras la Timişoara, Bucureşti, Braşov, Sibiu şi multe alte localităţi sub indicativul Radu Cel Frumos, care prevedea apărarea României de o invazie străină.
Ce a căutat armata în Cluj, Braşov, Timişoara, Arad, Sibiu, Bucureşti, Galaţi, Constanţa când ei aveau ordin să apere graniţele? Cine a adus armata în centrul Bucureştiului? Este o complicitate a politicului cu armata până în 22 decembrie când Atanasie Stănculescu a retras armata de frică. Din seara zilei de 22 decembrie ostilităţile au fost conduse de FSN şi Ministerul Apărării Naţionale sub egida Consiliului Miliar Superior, instaurat şi decretat ca organismul suprem de conducere a Revoluţiei”, a precizat Mărieş.
Armata, PCR şi FSN n-au fost niciun minut alături de popor la Revoluţie”, a concluzionat revoluţionarul.
Desecretizare parţială
La rândul său, avocatul Antonie Popescu, care a reprezentat Asociaţia 21 Decembrie la CEDO în dosarul Revoluţiei şi Mineriadei, a arătat că de multe ori demersurile procurorilor în aceste dosare s-au oprit la poarta serviciilor de informaţii şi a unităţilor militare. În opinia sa, sunt zone în care nici aceştia n-au avut acces.
”Demersurile procurorilor în aceste dosare s-au oprit la poarta serviciilor de informaţii şi a unităţilor militare” - Antonie Popescu
Cred că mai există documente atât de la Revoluţie, cât şi de la Mineriadă, care au fost dosite la Ministerul Public. Există două dosare despre care s-a vorbit mult, dar pe care SRI nu le-a desecretizat nici până astăzi, nici atunci când dl.Mărieş a făcut greva foamei, iar celelalte instituţii au desecretizat documente. Nici astăzi nu ştim cine le-a secretizat. Un decret al CFSN din 1989 spunea că rămân secrete doar informaţiile secrete de stat, astfel încât cele secrete de serviciu ar fi trebuit să fie libere. Sunt anomalii ale sistemului judiciar din România”, a explicat avocatul
Referitor la teroriştii care apar în dosarul Revoluţiei, Antonie Popescu a arătat că a identificat un lucrător al Ministerului de Interne sovietic în celebrul caz al grupului de cetateni sovietici în automobile Lada care nu au putut trece de un baraj al armatei şi miliţiei la Brădeşti, când se deplasau spre Craiova. În opinia sa, cercetările în dosarul Revoluţiei au fost insuficiente, şi ”era obligaţia Ministerului Public să cerceteze, pentru a nu lăsa loc multiplelor suspiciuni şi speculaţii, însă nu au dorit asta”. Mai mult, avocatul a afirmat că Parchetul nu i-a dat toate documentele şi corespondenţa avută cu Ambasada URSS.
Întrebat de jurnaliştii asasinaţi în perioada revoluţiei, Antonie Popescu a afirmat că jurnalistul belgian Danny Huwe a fost asasinat la Răzoare dintr-o unitate militară aflată sub comanda Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, fiind împuşcat în cap de un trăgător de elită. El a subliniat că deşi lucrurile acestea sunt clare, ele n-au făcut obiectul unei anchete.
O altă crimă evocată de Antonie Popescu este doborârea unui avion, cu echipaj cu tot, pentru a ucide un singur jurnalist pe 28 decembrie 1989, la Vişna, lângă Târgovişte.
”Nu putem nega şi nici acredita prezenţa unor cetăţeni sovietici în scop militar sau diversionist pentru că a fost insuficient cercetată”, a concluzionat avocatul.
