"Tigri" corupţi din China, vânaţi dar neprinşi
Femeile chineze în uniformă sunt văzute mergând pe jos la 4 februarie 2013 prin zona centrală a oraşului Chongqing, după apariţia anunţului recent conform căruia echipele speciale de poliţie de sex feminin, înfiinţate de membrul căzut în dizgraţie Bo Xilai, vor fi desfiinţate. Mass-media chineze de stat au raportat că Chongqing a acumulat datorii uriaşe sub conducerea lui Bo, fapt ce poate fi o pregătire pentru un proces public al lui Bo privind acuzaţii de corupţie în cursul acestui an. (MARK RALSTON / AFP / Getty Images)
Xi Jinping, noul lider al Partidului Comunist Chinez, a promis, în timpul reuniunii din 22 ianuarie a Comisiei Centrale pentru Inspecţie Disciplinară a PCC, să combată corupţia cu măsuri mai dure. Mass-media regimului, publicul larg şi observatorii străini şi-au îndreptat imediat atenţia asupra a doua declaraţii ale lui Xi: "Partidul trebuie să suprime în acelaşi timp atât tigrii cât şi muştele" şi "Puterea ar trebui să fie restricţionată de cuşca reglementărilor".
Xi a abordat două chestiuni diferite. Tigrii şi muşte se referă la rangul celor vizaţi de campania anti-corupţie. Cuşcă se referă la un mecanism sau sistem anti-corupţie.
Tigrii
Mass-media chineze şi unii chinezi au crezut că prin utilizarea cuvântul tigru, Xi a vrut să vizeze oficiali de rang înalt, chiar şi cei din top. Acesta nu este neapărat cazul. Potrivit propriilor cuvinte ale lui Xi, prin tigri, s-a referit doar la oficiali.
Principalele obiective ale protestului studenţilor din 1989 erau oficialii corupţi şi prinţişorii, inclusiv fiul lui Deng Xiaoping.
PCC nu are o istorie de a judeca oficialii de rang înalt pentru corupţie. În timpul guvernării de peste 63 de ani a PCC, doar doi membri ai Biroului Politic au fost închişi pentru acuzaţia de corupţie. Biroul Politic este organul format din peste 20 de persoane care deţin poziţii de top în PCC şi din ale căror rânduri sunt aleşi membrii Comitetului Permanent - conducere partidului.
Chen Xitong, fostul şef al PCC de la Beijing, a fost condamnat la 16 ani de închisoare în 1998. Chen Liangyu, fostul şef al PCC din Shanghai, a fost condamnat la 18 ani de închisoare în 2008.
Un alt oficial de rang înalt, Cheng Kejie, a fost condamnat la moarte în 2000 pentru luare de mită. Chiar dacă Cheng Kejie a fost vicepreşedinte al fostului Comitet Permanent al Congresului Naţional al Poporului, acesta a fost doar un membru al Comitetului Central al PCC - un organism de tip legislativ al Partidului, format din 350 de membri - nu un membru al Biroului Politic. Nu se consideră că acesta avea o putere reală în interiorul partidului.
Fostul membru al partidului de categorie grea Bo Xilai a fost în cele din urmă eliminat oficial din Partid în luna noiembrie a anului trecut, după ce a fost dat afară în luna martie din posturile pe care la ocupa în cadrul Partidului. Cu toate acestea, soarta lui este incertă, deoarece procesul juridic este încă în curs de desfăşurare.
O cuşcă fără gratii
Atunci când Xi a vorbit despre limitarea puterii cu o cuşcă de reglementări, nimeni nu ştia ce fel de cuşcă de reglementări ar putea fi utilizată în acest scop.
În timpul erei lui Mao, cel mai faimos caz anti-corupţie a implicat execuţia, în 1952, a doi foşti şefi de partid ai oraşului Tianjin - Liu Qingshan şi Zishan Zhang. Din moment ce ambi au aderat la PCC la începutul anilor 1930, erau consideraţi de neatins.
Execuţiile lor au fost aprobate de către Mao Zedong şi au fost o parte din prima campanie anti-corupţie a PCC.
Aceasta a fost o adevărată campanie anti-corupţie, cu nicio altă agendă politică ascunsă: Mao nu a avut nevoie să folosească anti-corupţia ca un pretext pentru alte acuzaţii. În orice caz, aceasta a fost o campanie politică, nu stat de drept. Nu a stabilit un mecanism sau un sistem pentru o utilizare ulterioară.
În timpul lui Deng Xiaoping, au fost create multe politici economice. Unele dintre politici, dacă nu toate, au fost concepute în beneficiul celor cu puterea politică sau a familiilor liderilor PCC.
La acel timp nu a existat o campanie anti-corupţie. Principalele obiective ale protestului studenţilor din 1989 au fost oficialii corupţi şi prinţişorii, inclusiv fiul lui Deng Xiaoping. După represiunea împotriva mişcării studenţeşti, o cercetare la nivel fundamental pentru a pune capăt corupţiei a devenit un "factor destabilizator" şi nu a mai fost permisă.
Jiang Zemin are o poziţie diferită pe această temă. Fără o istorie în domeniul militar şi cu nicio autoritate asupra altor lideri ai Partidului, acesta a permis şi uneori a încurajat corupţia. Anti-corupţia a devenit arma sa prin care îi pedepsea pe cei care îi sfidau autoritatea.
Oamenii cred că singurul motiv pentru sentinţa de detenţie a lui Chen Xitong a fost acela că Jiang l-a considerat pe Chen inamicul său personal. De atunci, acuzaţia de corupţie a devenit un instrument în lupta pentru putere în cadrul Partidului.
Nici Hu Jintao nu a creat un sistem care să se opună corupţiei. Acesta a urmat exemplul precedent al lui Jiang şi l-a băgat pe Chen Liangyu, şeful Partidului din Shanghai, în închisoare. Chen Liangyu a aparţinut fracţiunii lui Jiang şi s-au opus autorităţii lui Hu.
Atunci când Xi Jinping vorbeşte despre restrângerea puterii cu o cuşcă de reglementări, vorbeşte despre ceva care nu a mai existat înainte în PCC.
