Tulcea: Dobrogea de nord, în repere arheologice ale istoriei creştinismului european

Turismul arheologic începe să se dezvolte tot mai mult în judeţul Tulcea, vizitatorii putând admira în nordul Dobrogei atât Complexul Paleocreştin din Niculiţel, monument de arhitectură unic în Europa, cetatea Argamum, prima aşezare de tip urban de pe teritoriul actual al României pomenită într-un izvor antic, cât şi fortificaţii getice şi romane, repere consacrate ale istoriei creştinismului european.

Dacă în urmă cu aproape trei ani, conducerea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) atrăgea atenţia asupra faptului că, deşi judeţul Tulcea, alături de Constanţa şi Hunedoara, se află pe primele trei locuri la nivel naţional în ceea ce priveşte bogăţia patrimoniului arheologic, valoarea acestuia nu atrăgea atenţia agenţilor turistici. În momentul de faţă, situaţia pare să se fi schimbat.

"Constat cu bucurie că deja nu se mai face turism în această parte a ţării doar pentru a se admira mirifica Deltă. E adevărat că suntem la început, dar începe să se contureze şi interesul pentru turismul cultural. Vin aici oameni cu pregătire care doresc să vadă altceva decât Delta, pentru că judeţul nostru, la fel ca zona vecină Odessa din Ucraina, este depozitarul unui patrimoniu de excepţie", a afirmat directorul ICEM, Florin Topoleanu.

Una din cele mai importante atracţii turistice este martyrion-ul de la Niculiţel, un monument unic în Europa, potrivit specialiştilor ICEM, el reprezentând cel mai timpuriu exemplu de transpunere a concepţiilor arhitecturale greco-romane în arhitectura paleocreştină. În 1971, aici au fost descoperită o criptă martirică ce adăpostea osemintele a două grupuri de martiri, un grup de patru, în partea superioară a martyrionului, respectiv doi martiri la nivelul inferior. Cripta a fost construită pentru ei la finele secolului al IV-lea d. Hr., iar calitatea de martiri creştini a patru dintre sfinţi, Zotikos, Attalos, Camasis şi Phillippos, a fost înscrisă în tencuiala crudă a pereţilor criptei, actele martirice relevând că ei au fost martirizaţi în cetatea Noviodunum, din Isaccea, la 4 iunie. Numele şi vechimea, cel mai probabil mai mare, a celorlalţi doi sfinţi rămân încă necunoscute, singura menţiune a lor fiind făcută de inscripţia care bloca accesul în zona inferioară a cripte

i "Aici şi acolo (se află) sângele martirilor".

Relativ în apropierea martyrionului din Niculiţel se află cetatea Noviodunum, din Isaccea. Construită pe o veche aşezare getică, cetatea romană şi bizantină avea rol militar, strategic şi economic, dezvoltarea acestei aşezări ducând la acordarea statutului de "municipium" la finele secolului al II-lea d. Hr. Noviodunum a fost sediul unor detaşamente din legiunile cantonate în Dobrogea şi principala staţie a flotei romane, Classis Flavia Moesica, ce controla cursul infierior al Dunării şi malurile de nord şi de vest ale Mării Negre. Cetatea s-a dezvoltat în etape până la cucerirea otomană din 1420, aceste etape fiind întrerupte de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor, în secolul al XI-lea, dar şi de cele ale tătarilor din secolul al XIII-lea.

Un alt reper arheologic important din nordul Dobrogei este cetatea Argamum. Situată la o distanţă de şapte kilometri de satul Jurilovca, cetatea este prima aşezare de tip urban de pe teritoriul României pomenită într-un izvor antic, ea fiind întemeiată la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. de grecii din Asia Mică, cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. Cercetările arheologice desfăşurate aici în anii 1926-1932 şi din 1965 până în prezent au permis dezvelirea unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru mai bine de 12 secole de funcţionare, aici fiind descoperit cel mai vechi mormânt grecesc din bazinul Mării Negre, care datează din secolul al VII-lea î.Hr.

Fortificaţia de la Enisala, monument de arhitectură militară unic în România, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea de către autorităţile care controlau la acea vreme rutele comerciale din această zonă, cel mai probabil genovezii. În cazul acestui monument, atrage atenţia ca element arhitectonic deosebit bastionul porţii principale, cu arcadă dublă, de origine orientală, întâlnită frecvent în evul mediu şi utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică. Între 1397 şi 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti, după cucerirea Dobrogei de către otomani, aici fiind instalată o garnizoană militară otomană.

Dinogeţia, cetate romană şi bizatină, situată în partea de nord a judeţului Tulcea, pe raza comunei Garvăn, a fost construită de romani în secolul al II-lea pe locul unei aşezări getice, lucrările de realizare a acesteia continuând şi în următorul secol. Din perioada de maximă înflorire de la jumătatea secolului al IV-lea datează construcţia unei basilici, clădirea comandamentului şi edificiul termal. Cetatea a fost distrusă şi părăsită la începutul secolului al VII-lea, fiind refăcută după anul 971. În următoarele două secole aşezarea fortificată a revenit în forme de locuire în care, în afară de incinta parţial reparată, singura construcţie de zid era bisericuţa din mijlocul cetăţii, cea mai veche de pe teritoriul ţării noastre (sec XI-XII), care a dat de altfel şi numele actual al insulei.

Cetatea Halmyris, situată pe un promontoriu stâncos, pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe, a fost construită la începutul secolului al II-lea ca fortificaţie romană. Era o importantă staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica, lucru certificat şi de numele purtat de aşezarea din jurul castrului, vicus classicorum, satul corăbierilor. În secolul al IV-lea a fost unul din cele 15 oraşe importante ale provinciei Scythia Minor, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare aici ridicându-se o basilică episcopală. În 2001, sub altarul acestui monument s-a descoperit o criptă care adăpostea rămăşiţele pământeşti ale martirilor Epictet şi Astion. Construcţia în care se coboară pe şapte trepte şi camera funerară mai păstrează pe peretele de est o frescă pictată cu numele martirilor şi numeroase simboluri creştine.

Nufăru, Babadag, Luncaviţa, Jijila, Ostrov, Slava Rusă, Teliţa şi Turcoaia sunt alte localităţi tulcene în care turiştii pot vizita situri arheologice importante, în care cercetările specialiştilor continuă. Traseele turistice pot include şi cetăţile situate pe partea ucraineană a Dunării, în acest sens ICEM realizând un proiect de promovare a siturilor arheologice din Tulcea, România şi regiunea Odessa -Ucraina. Dintre siturile arheologice ucrainene recomandate de specialişti amintim Cetatea Albă, din secolele XIII-XIV, construită pe locul oraşului antic Tyras, care are statut de muzeu-rezervaţie şi este unul dintre cele mai mari şi mai bine conservate monumente de gen din Ucraina.