Un alt torţionar, adus în faţa justiţiei pentru genocid
IICCMER, conferinţă de presă susţinită de Andrei Muraru (Epoch Times România)
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) solicită Parchetului ICCJ începerea urmăririi penale a colonelului Ion Ficior, fostul comandant al lagărului de muncă Periprava, pentru genocid. Ficior se face vinovat de peste 100 de decese, victimele sale fiind deţinuţi politici înfometaţi, bătuţi şi privaţi de hrană şi asistenţă de sănătate.
Potrivit IICCMER, în perioada 1958-1963, în care tabăra de muncă forţată a fost condusă de Ficior, au survenit aceste decese ca urmare a regimului dur de detenţie care a presupus înfometarea, violenţe fizice, presiuni psihice, privarea de asistenţă medicală, condiţii insalubre în barăci, sancţiuni disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor.
Preşedintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru, a precizat că deţinuţii politici au decedat ca urmare a unor ”boli ale mizeriei” cauzate de lipsa hranei adecvate, programul de muncă extenuant şi lipsa acordării asistenţei medicale precum enterocolită cronică sau acută, tuberculoză, pneumonie, afecţiuni cardiace sau afecţiuni ale aparatului digestiv şi excretor. ”Acestea ar fi putut fi tratate în condiţii normale”, a mai explicat Muraru.
Mărturii despre relele tratamente la care au fost supuşi deţinuţii de către colonelul Ficior au fost strânse de cercetătorii IICCMER de la 50 de persoane care au supravieţuit după ce au fost închise în Colonia de muncă de la Periprava. Dintre acestea, 21 foşti deţinuţi politici au dat declaraţii în legătură cu regimul de teroare şi exterminare instituit de Ion Ficior.
Preşedintele IICCMER consideră că faptele lui Ficior se încadrează la infracţiunea de genocid ca ”acţiune de distrugere în parte sau în totalitate a unei comunităţi, în acest caz aceea a deţinuţilor politici de la Periprava, care reprezentau o colectivitate cu caracteristici specifice”. Practic, prin alimentaţia precară, bătăi, condiţiile insalubre, lipsa apei potabile şi refuzul de a asigura asistenţa medicală obligatorie, torţionarul Ficior a urmărit să-i ucidă pe deţinuţii consideraţi adversarii politici ai regimului.
”Dacă nu ne făceam norma, seara când ne întorceam la colonie, eram opriţi la poartă de gardieni şi bătuţi. Aveam mâncare două foi de varză cu zeamă. La prânz mâncam arpacaş sau iahnie de fasole. De foame mâncam şi sfeclă furajeră crudă…Am fost bătut de un căpitan pe nume Fecioru. Persecuţiile şi bătăile la care eram supuşi se făceau pentru a ne lichida fizic. Aproape zilnic murea câte un deţinut”.
Andrei Muraru a subliniat că deşi fostul comandant al lagărului de la Periprava neagă acuzaţiile care i se aduc, există suficiente mărturii ale supravieţuitorilor şi probe ale vinovăţiei acestuia pentru cele peste 100 de decese. Toţi cei care au scăpat cu viaţă vorbesc despre raţii mici de mâncare, bătăi şi despre faptul că în fiecare zi mureau 1-2 deţinuţi ca urmare a acestor rele tratamente.
Caroli Ioan, unul dintre supravieţuitorii lagărului morţii de la Periprava, a povestit cercetătorilor ICCMER că ”dacă nu ne făceam norma, seara când ne întorceam la colonie, eram opriţi la poartă de gardieni şi bătuţi. Aveam mâncare două foi de varză cu zeamă. La prânz mâncam arpacaş sau iahnie de fasole. De foame mâncam şi sfeclă furajeră crudă…Am fost bătut de un căpitan pe nume Fecioru. Persecuţiile şi bătăile la care eram supuşi se făceau pentru a ne lichida fizic. Aproape zilnic murea câte un deţinut…Exista şi o carceră unde erai obligat să stai permanent în picioare şi drept mâncare primeai apă cu sare”.
Un alt fost deţinut, fostul avocat Alexandru Roşcoban, a arătat că ”deţinuţii erau nevoiţi să mănânce porumb crud…în fiecare zi la stuf mureau câte doi deţinuţi din cauza condiţiilor mizere în care munceau şi trăiau…Dacă nu făceam norma de muncă, gardienii ne băteau. Am fost bătut de gardieni cu cozi de lopată”.
