Universul nostru se roteste

Examinand peste 15.000 de galaxii, Michael Longo, impreuna cu alti cercetatori de la Universitatea din Michigan, au relatat ca galaxiile sub forma de spirala se rotesc, in general, in sensul acelor de ceasornic sau invers, in functie de emisfera cerului in care se afla.

Galaxiile studiate se extind la „ceva mai mult” de 600 de milioane ani-lumina de la Pamant si mai putin de 1/20 din distanta pana la cele mai indepartate galaxii observate in ziua de azi.

Privind spre nord, deasupra planului Caii Lactee, el a descoperit ca mai mult de jumatate din „spirale” se rotesc impotriva acelor de ceasornic. Numarul de „spirale” reprezinta doar sapte la suta din numarul total de galaxii observate.

Daca intregul univers se invarte, atunci un mare numar de galaxii din partea opusa a cerului, mai jos de planul galactic, ar trebui sa se roteasca in sensul acelor de ceasornic. Si intr-adevar, aceasta ipoteza a fost confirmata de un studiu separat in 1991, care a descoperit 8287 galaxii in forma de spirala, in emisfera galactica sudica.

Vizualizarea „Sloan” in mare masura se limiteaza la emisfera galactica de nord a cerului. Cercetarile ulterioare ale acestor rezultate vor confirma daca exista intr-adevar un exces de galaxii sub forma de spirala in emisfera sudica. Aceasta este ceea ce investigheaza in prezent Longo.

Daca toate galaxiile se rotesc, se rotesc stelele si planetele, atunci de ce sa nu se roteasca si intregul univers? Consecintele unui univers in rotatie vor fi semnificative. Piatra de temelie a cosmologiei moderne este ca universul este omogen si izotrop – el nu are nici o orientare preferata si arata la fel in toate directiile.

La prima vedere, teoria „rotatiei” – contravine teoriei lui Copernic. Cu alte cuvinte, universul are axa, ceea ce inseamna ca, de fapt, exista o directie speciala in spatiu.

Partea stanga si dreapta ale cerului, cu galaxiile in rotatie descoperite, denota faptul ca universul se rotea de la bun inceput si ca a pastrat un impuls foarte puternic. Acest lucru duce la concluzia ca universul original aparut in urma Big Bang-ului avea energie de rotatie pe scara larga. Sau cel putin, existau vartejuri puternice in sfera originala de foc.

Analiza studiului „Sloan”, de asemenea, poate constitui o dovada indirecta, ca de fapt vizualizam doar o parte dintr-un univers mult mai mare si mai omogen, care se extinde dincolo de universul nostru vizibil si localizat, ce se roteste.

Nu este pentru prima oara cand astronomii sustin faptul ca au observat „caruseluri” ale universului. Fondul cosmic in lungimea de unda a microundelor gama, de dupa Big Bang, suspecta existenta unor anomalii, care au fost candva inaintate in calitate de probe ale fenomenului rotatiei, insa care ulterior au fost respinse ca erori de masurare.

Totodata, acest rezultat poate constitui pur si simplu o posibilitate statistica sau ceva subiectiv, pentru ca vizulizam doar universul local.

Curios este faptul ca propria axa de rotatie a Caii Lactee aproape se aliniaza presupusei axei de rotatie a universului, cu doar cateva grade, ceea ce poate fi dedus din cele doua cercetari ale galaxiei. Acest lucru pare, de asemenea, foarte „anti-Copernicus”. Astfel de argumente consolideaza opinia unor cercetatori, ca ne aflam in „centrul” universului.