Arctica a cunoscut şi vreme caldă

Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că Arctica, în perioade estivale anterioare, a cunoscut temperaturi neobişnuit de ridicate - de circa 14 grade Celsius. Maximele respective au condus la reducerea stratului de gheaţă din Groenlanda, iar în anumite perioade interglaciale chiar şi la dispariţia completă a acestuia.

”În regiunea Polului Nord, în ultimii 2,8 milioane de ani, au existat numeroase zile extrem de calde. Maximele le depăşeau pe cele „normale” cu aproximativ 4-5 grade, iar clima era mult mai umedă decât cea de acum”, a relatat un grup de cercetători condus de profesorul Martin Melles de la Universitatea din Koln, în revista de specialitate Science. Până în prezent, astfel de temperaturi ridicate erau considerate imposibile pentru cercul polar de nord.

Echipa internaţională de cercetători a examinat un strat de sedimente de 318 de metri extras de pe fundul lacului siberian El'gygytgyn, ce se află în partea de nord-est a Rusiei. Analiza detaliată a compoziţiei acestor depuneri, în special a polenului conţinut în sedimente, a condus la concluzia că, pe parcursul a 2,8 milioane de ani până în prezent, au existat opt perioade de încălzire a climei. Ultimele perioade interglaciale extrem de calde au fost cu 400.000 şi 1,1 milioane de ani în urmă.

Potrivit studiului, în aceste perioade temperaturile medii pe timp de vară atingeau 13-14 grade, pe când astăzi, în regiunea cercului polar de nord, mercurul din termometre nu depăşeşte maxima de 9 grade. „Aceste perioade cu temperaturi ridicate sunt incontestabile, suntem foarte siguri de rezultatele cercetărilor efectuate”, a menţionat Melles. Se poate presupune că stratul de gheaţă din Groenlanda a fost mai subţire şi chiar a dispărut complet. Precipitaţiile în regiunea lacului El'gygytgyn în acea perioadă ajungea de la 300 la 600 mm pe an.

Compararea datelor obţinute cu rezultatele proiectului Andrill din Antarctica le-a permis savanţilor să detecteze existenţa unei corelaţii între perioadele deosebit de calde din Siberia şi topirea gheţarilor din Antarctica, sugerând interacţiuni între cele două regiuni polare. „Nu este încă clar dacă topirea gheţarilor din sudul Terrei a avut influenţe asupra nivelului mării şi circulaţiei oceanice spre nord”, specifică Melles.

„În această situaţie nu cunoaştem îcine este găina şi cine oul, afirmă profesorul. Totuşi, astăzi suntem martori la topirea extrem de rapidă a stratului de gheaţă din vestul Antarcticii”. Dacă interdependenţa descoperită de savanţi există cu adevărat, Siberia este sortită în câteva secole să experimenteze o nouă încălzire a climei cu circa 4-5 grade.

Lacul El'gygytgyn s-a format într-un crater în urma impactului unui meteorit cu suprafaţa pământului, cu 3,6 milioane de ani în urmă. La o adâncime de 170 de metri au fost conservate în mod natural sedimente, studiul cacestora putîndu-ne dezvălui informaţii preţioase despre climă şi varietatea speciilor existente cu milioane de ani în urmă.