Cătun cu case săpate în stâncă, vechi de 5000 de ani, ca într-o carte de Tolkien. Oamenii încă locuiesc acolo, fără curent electric
În cătunele cu case săpate în stâncă sau cu pereţi de piatră de pe Valea Bavona nu există încărcătoare de iPhone-uri conectate în pereţi, nici cuptoare cu microunde sau întrerupătoare de lumină.
Este, şi a fost timp de secole, un stil de viaţă dificil pentru cei care locuiesc într-un şir de case rătăcite în această regiune unde se vorbeşte limba italiană, în sudul Alpilor Elveţieni. Asemănătoare locuinţelor de hobbit dintr-o carte a lui Tolkien sau a unui oraş de basm, locuinţele asemănătoare unor peşteri pătrund sub şi între pietre uriaşe. Peste tot sunt împrăştiate rămăşiţele unor alunecări de stânci care au cutremurat cândva pământul.
Lăsând la o parte condiţiile dure de locuit, peisajul este superb - la limita fantasticului. Cât de surprinzător este faptul că cineva ar vrea să trăiască aici?
"În zilele noastre, noi doar aruncăm în aer bolovanii care ne stau în cale", a declarat Flavio Zappa pentru Houses of Switzerland. "Dar acest lucru nu era posibil înainte, aşa că oamenii îşi construiau casele sub ei, deasupra lor, oriunde puteau."
Istoric şi specialist în domeniul medieval, domnul Zappa, cu ochelarii săi mici şi rotunzi şi trăsături aspre, a efectuat săpături extinse şi a cartografiat majoritatea acestor case deosebite din stâncă - numite splüi de către localnici - din întreaga vale.
Amplasat într-o vale frumoasă, cu pereţi abrupţi de stâncă de o parte şi de alta şi cu resturi de rocă pe fundul văii acoperite de muşchi şi de păduri care se extind, mai puţin de 2% din acest teren este arabil. Agricultura a trebuit să fie introdusă în moduri inedite de către oameni ingenioşi, folosindu-se de parcele de doar 1 metru pătrat; pentru a cultiva legume sau cereale au fost săpate grădini terasate în pereţii stâncilor, unele la înălţimi ameţitoare, iar rocile acoperite cu pământ, numite balòi, au permis plantarea de mici grădini de zarzavaturi.
"Este stâncoasă, abruptă şi neiertătoare", a spus Zappa. "Dar, dacă toate celelalte terenuri bune au fost luate, nu ai de ales decât să cauţi în altă parte."
Dar în ciuda condiţiilor dure şi accidentate, locuitorii din Valea Bavona trăiesc aici din proprie iniţiativă - chiar dacă mai mult vara - pentru că traiul în afara reţelei de electricitate îi conectează la rădăcinile lor. Viaţa fără electricitate nu este văzută ca un dezavantaj, a spus Zappa. Ei sunt obişnuiţi să folosească lemne pentru a se încălzi şi lumânări atunci când se întunecă. Zilele uneori lipsite de soare din regiune fac esenţială o rezervă mare de lumânări, însă vremea mai puţin călduroasă alină nevoia de frigidere.
În timp ce oamenii care locuiau în cătune precum Foroglio şi Sonlerto rămâneau pe tot parcursul anului, astăzi, şi de câteva secole, majoritatea îşi petrec iernile în josul trecătorii, în localităţile Cavergno şi Bignasco, unde există mai mult confort şi facilităţi. Vara, ei urcă cu animalele pentru a păşuna din nou pe păşunile mai răcoroase şi mai înalte din Valea Bavona, adoptând o practică numită transhumanţă.
Pentru a trăi, omul şi animalul trebuie să se descurce cu un spaţiu mic şi preţios. În timp ce animalele se adăpostesc sub pietre masive în grajduri excavate, oamenii au construit - ridicând structuri înalte din piatră pentru a mări suprafaţa imobiliară. Există case, biserici medievale, ateliere de fierărie şi câte şi mai câte. În mijlocul clădirilor de piatră, alei înguste traversează mediul nemilos presărat cu bolovani.
Se crede că dovezile privind aşezările în Valea Bavona datează de acum 5.000 de ani, dar o necropolă romană spre sud arată că vechiul imperiu european a fost prezent încă din secolul I î.Hr.
O economie pastorală cu turme de capre producea brânză de burduf şi practici agricole modeste. Celebrele "pajişti suspendate" terasate ale regiunii, devenite acum celebre, i-au ajutat pe locuitori să recâştige terenuri pentru a cultiva secară, mei, cartofi, ceapă şi cânepă.
În cele din urmă, Mica Epocă Glaciară din jurul anului 1500 d.Hr. a început să le destrame modul modest de viaţă. Iernile au devenit mai lungi şi verile mai umede, iar ploile au provocat sute de cascade care au făcut ca râurile să se reverse, acaparând terenuri agricolecare erau deja puţine. Locuitorii din Valea Bavona şi-au pierdut orice speranţă de a supravieţui, iar în curând a urmat un exod în masă în josul trecătorii montane.
De asemenea, au avut loc alunecări de teren. Acestea "au aruncat o cantitate incredibilă de rocă pe fundul văii", a declarat pentru Swiss Info Rachel Gadea Martini, coordonator al Fundaţiei Valea Bavona. "Localnicii nu s-au mai simţit în siguranţă acolo şi au început să se îndepărteze de vale".
Pe lângă faptul că până în 1955 nu au existat drumuri până aici, acest exod a făcut ca aşezările să pară pierdute în timp. Localnicii se întorceau doar în timpul verii pentru a-şi duce modul de viaţă rustic - aşa cum preferau.
Chiar şi în anii 1950, când energia hidroelectrică a ajuns pe Valea Bavona, marea majoritate a locuitorilor din oraşe au fost fericiţi să rămână în afara reţelei. Au avut loc discuţii, dar nu au dus la nimic; cele 12 cătune din vale s-au adunat pentru un vot şi 11 din 12 au ales să rămână deconectate, preferând să trăiască mai simplu.
Astăzi, puteţi face excursii de o zi pe Valea Bavona din oraşele apropiate Lugano şi Locarno sau puteţi sta în cazări pitoreşti în Bignasco; gnocchi de brânză în sos de salvie cu unt este o specialitate locală. O plimbare până în vârf cu telecabinele din San Carlo oferă o panoramă impresionantă.
După cele mai multe relatări, locuitorii din Valea Bavona se simt foarte bine cu lumânările lor şi fără curent electric. În afară de panoul solar de pe acoperiş, care oferă câţiva waţi pentru un congelator, majoritatea se bucură să se descurce cu mai puţin. Încărcătoarele de telefon şi cuptoarele cu microunde sunt date uitării.
