Cazul Ursu provoacă un cutremur. Românii chemaţi să susţină investigarea crimelor comunismului şi judecarea vinovaţilor
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a lansat o petiţie online de susţinere a investigării crimelor regimurilor totalitare şi aducerea celor vinovaţi în faţa justiţiei, la câteva zile după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să îi achite definitiv pe cei doi foşti securişti acuzaţi de procurori de uciderea disidentului Gheorghe Ursu.
După achitarea torţionarilor Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, IICCMER a susţinut că această decizie contravine tuturor valorilor pe care se întemeiază statul de drept, precum şi ideii de justiţie în România.
“Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc îşi exprimă tristeţea, stupoarea şi revolta în legătură cu decizia achitării, de către judecătorii Curţii Supreme, a foştilor lucrători ai aparatului de represiune al statului comunist, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, responsabili de moartea disidentului Gheorghe Ursu, în septembrie 1985.
Respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de către Ursu Andrei Horia, Ursu Ştefan Olga şi Ursu Sorana este un act cu grave implicaţii în ceea ce priveşte eforturile instituţiile statului român de restabilire a adevărului şi a dreptăţii în legătură cu crimele regimului comunist din România, o piedică în calea condamnării sistemice a comunismului”, a precizat instituţia.
Potrivit IICCMER, disculparea torţionarilor Securităţii este o palmă dată memoriei tuturor victimelor regimului criminal comunist, o jignire adusă suferinţei familiilor acestora şi cel mai important, o lovitură dată fundamentelor morale ale societăţii.
În continuare, redăm textul petiţiei:
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc consideră că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la cazul Gheorghe Ursu (Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr 196/F din 17 octombrie 2019, pronunţată de CAB, Secţia I Penală, în dosarul 2500/2/2017 – 1030/2017) reprezintă un moment crucial pentru toate instituţiile implicate în condamnarea totalitarismului comunist şi în reabilitarea victimelor nevinovate ale acestuia, dar şi pentru societatea românească în ansamblul ei.
Exonerarea de responsabilitate juridică a membrilor aparatului de securitate direct şi indirect implicaţi în asasinarea disidentului Gheorghe Ursu loveşte în fundamentele morale ale societăţii, reprezintă un pericol la adresa statului de drept şi se situează în contradicţie flagrantă cu adevărul istoric. Ea creează premisele impunităţii celor care au fost implicaţi în crimele politice ale regimului comunist şi fragilizează cultura democratică din România, deschizând larg calea reabilitării regimului totalitar.
Reabilitarea regimului comunist din perioada 1965-1989, în baza falsului motiv că în timpul lui Nicolae Ceauşescu nu s-a mai practicat represiunea de masă, atrage după sine reabilitarea totalitarismului comunist pe tot parcursul existenţei sale. Exact în ziua în care informatoarea Securităţii a transmis ofiţerului de legătură jurnalul inginerului Gheorghe Ursu, la 22 decembrie 1984, şeful Direcţiei I, general-maior Bordea Aron, îşi anunţa superiorii că nu mai puţin de 334 de foşti membri ai partidelor şi mişcărilor politice din România interbelică constituiau obiectul diverselor „măsuri informativ-operative”. Era vorba despre 17 ingineri, 20 de profesori, 25 de jurişti, 8 medici, 8 preoţi, 52 de funcţionari, 136 de muncitori şi tehnicieni şi 68 de ţărani. Dintre aceştia, 73 de persoane erau „lucrate prin dosare de urmărire operativă”, 186 se aflau în „supraveghere prioritară” şi 13 în „supraveghere informativă”, cu scopul documentării „manifestărilor ostile” la adresa regimului.
Aşa cum reiese din documentele Securităţii din anii 80, nu există diferenţe fundamentale între perioadele în care la conducerea Partidului Muncitoresc Român/Partidului Comunist Român s-au aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. Doctrina politică şi ideologia oficiale nu au cunoscut schimbări importante, aparatul de represiune şi control a îndeplinit aceleaşi funcţii, iar consolidarea dictaturilor personale ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu s-a sprijinit pe elitele politice formate odată cu instaurarea comunismului în România, la sfârşit celui de-al Doilea Război Mondial.
IICCMER a publicat pe site-ul Instituţiei o analiză din perspectivă istorică a motivării deciziei ICCJ în cazul Gheorghe Ursu, tocmai pentru a înţelege mai bine de ce motivarea respingerii apelului nu reprezintă o expresie convingătoare a funcţionării statului de drept. Ea şterge într-un mod artificial diferenţa între un regim democratic şi cel totalitar, ignorând adevărul istoric.
Semnatarii documentului sunt:
Prof.univ.dr. Daniel Şandru, Preşedinte executiv al IICCMER
Dr. Mioara Anton, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Prof.univ.dr. Dennis Deletant, istoric, Woodrow Wilson Public Policy Fellow
Dr. Cosmin Popa, istoric, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Prof.univ.dr. Ioan Stanomir, politolog, Universitatea Bucureşti
Dan Mihai Ţălnaru, istoric, fost Director general al IICCMER
Vă invităm să semnaţi această petiţie prin care susţinem investigarea crimelor regimurilor totalitare şi aducerea celor vinovaţi în faţa justiţiei! Pentru memoria victimelor regimului comunist, pentru adevărul istoric oferit generaţiilor prezente şi viitoare!
