Costa Rica: Turism comunitar

Din momentul în care am ieşit din aeroport, am intrat într-o mare de şoferi de taxi, fiecare încercând să atragă atenţia turiştilor. M-am gândit că ar trebui să economisesc câţiva dolari şi să optez pentru transportul public, dar un grup similar de şoferi se aflau şi în staţia de autobuz.

Le-am spus că am de gând să vizitez magazinele din jur şi nu am nevoie imediat de transport. "Atunci să veniţi să mă căutaţi mai târziu, nu uitaţi să mă căutaţi", mi-a spus un conducător auto cu o privire disperată în ochi.

Am uitat să-l caut pe acel şofer, dar individul cu care am plecat nu era nici el prea diferit. El nu era un şofer de taxi autorizat şi conducea o Toyota gri-albăstruie, care nu avea aparat de taxat.

Trebuie să fie greu să te descurci când suma câştigată este determinată de numărul de turişti care aleg să meargă cu taxiul, iar tu trebuie să aşteptaţi în staţia de autobuz zi lumină.

Cu toate acestea, când ne-am oprit la semafor, şoferul a deschis fereastra şi a dat bani unui cerşetor! Aceasta a fost prima, dar nu ultima dată, când am fost impresionat de bunătatea şi sinceritatea localnicilor.

Costa Rica este una dintre puţinele ţări din lume care a reuşit de-a lungul secolelor să scape de ciuma războiului. Poate că o istorie paşnică formează aceste trăsături altruiste în oameni.

Deşi Costa Rica este o ţară din lumea a treia, din punct de vedere tehnic, ea are unul din cele mai bogate peisaje bucolice şi o viaţă sălbatică bine conservată.

Dezavantajul destinaţiilor celor mai frumoase, cum ar fi Honolulu sau Cancun, este că acestea sunt puternic comercializate. Comercializarea nu numai că minimizează posibilitatea ca vizitatorii să experimenteze ceva autentic, dar culturile şi stilurile de viaţă native se pierd, acestea schimbându-se pentru a satisface preferinţele turiştilor.

Cu siguranţă multe părţi din Costa Rica sunt comercializate, dar această ţară mică de dimensiunea Delaware susţine o iniţiativă pe care cele mai multe locuri de vacanţă nu o fac - turism rural comunitar. Acest tip de turism permite mai degrabă vizitatorilor să se adapteze stilului de viaţă local, decât invers.

Având în vedere că poate fi dificil să câştigi bani în Costa Rica, turismul comunitar nu numai că vă va permite să aveţi o experienţă autentică, dar veţi şi contribui la economia şi agricultura din zonă.

Există o abundenţă de comunităţi rurale, rezervaţii naturale şi teritorii indigene în Costa Rica, care nu şi-au modificat modul de viaţă în ciuda turismului de masă. În locul unor agenţii de turism, excursiile din acele locuri sunt organizate de localnici.

În locul opririlor obişnuite în diverse zone turistice, am făcut drumeţii cu un ghid local, care mi-a arătat frumuseţi naturale native, cum ar fi mimosa pudică, o plantă care se închide instantaneu când este atinsă.

Cele două Playa Hermosa

Playa Hermosa, care înseamnă "plajă frumoasă" în spaniolă, cu siguranţă nu dezamăgeşte turiştii. Deşi ambele plaje sunt minunate, aveţi grijă să nu confundaţi Playa Hermosa nordică din Guanacaste cu Playa Hermosa de pe Costa Pacifică Centrală din Costa Rica.

Costa Rica a depus eforturi enorme în conservarea habitatelor sale naturale. Peste 25 la sută din ţară este protejată - fie ca parcuri naţionale, rezerve indigene, rezerve forestiere sau refugii pentru faună sălbatică.

Rezervaţia naturală National Wildlife Refuge este foarte aproape de Playa Hermosa din centrul Costa Rica. Broaştele ţestoase verzi clocesc ouăle acolo din iulie până în decembrie.

Deşi nu există niciun refugiu pentru fauna sălbatică pe Playa Hermosa nordică, am reuşit să văd destul de multe animale, care nu se întâlnesc de obicei pe plaje. La capătul plajei, unde sunt puţini oameni, am văzut un cocor alb care vâna peşte la mal la lăsarea serii.

Playa Hermosa nordică este o plajă liniştită şi ciudată, unde restaurantele locale se închid la ora 22:00, dar plaja sa vecină, Playas del Coco, abundă de pieţe de suveniruri şi are o viaţă de noapte foarte animată.

Deşi Playas del Coco este inundată de turişti, la capătul îndepărtat al plajei am înotat alături de pelicani, pe măsură ce spărgeau valurile şi prindeau peşte.