Modelul aplicat de Messi şi Antonella în educarea fiilor lor: "Dacă ai podea, nu ai tavan"
alte articole
Noi vremuri, noi provocări şi, de asemenea, noi strategii de educaţie în familie. Modelele autoritare au dispărut de mult, dar în căutarea unor modele mai bune se pierd bazele unei educaţii pozitive.
Acesta este conceptul susţinut în cartea "Si hay suelo, no hay techo" (Dacă ai podea, nu ai tavan) scrisă de psihiatrul, psihoterapeutul şi profesorul universitar de medicină şi psihologie argentinian Lucas Raspall. De fapt, această expresie s-ar apropia cu zicala populară "Dacă nu ai cap, vai de picioare".
Această carte este fundamentală pentru Leo Messi şi soţia sa Antonela Roccuzzo pentru creşterea celor trei copii ai lor: Mateo, Ciro şi Thiago. Când devii părinte, atenţia nu trebuie pusă doar pe copii, ci pe adulţi.
Raspall propune o educaţie familială cu limite şi fără abuzuri. "Poate fi folosită cu echivalentul unei creşteri respectuoase, deşi nu este exact acelaşi lucru. De exemplu, superprotecţia este respectuoasă, dar nu este convenabilă", a explicat el pentru El Mundo.
Ce este educaţia pozitivă de acasă, aşa cum este aplicată de familia Messi?
"Acest model de educaţie este legat de o paradigmă normativă în care copiii sunt subiecţi de drepturi care nu pot fi agresaţi sau umiliţi", explică expertul şi asigură că este împotriva maltratării şi a strigătelor.
Educaţia pozitivă nu mai arată cu degetul spre copii şi spre problemele lor. În schimb, analizează ce fac părinţii, astfel încât copiii să aibă parte de cele mai bune scenarii posibile.
Cu toate acestea, Raspall admite că stabilirea unor limite îl va frustra pe copil. "Li se vor întâmpla lucruri atât emoţionale cât şi comportamentale, aşa că este important să fii alături de ei”.
Potrivit lui Raspall, generaţia celor care astăzi au 40 şi ceva ani a avut limite autoritare, iar acum aceştia au luat-o în partea opusă. Dar el afirmă că există mai mult risc în cazul limitelor diluate, pentru că fără limite nu există un far şi nici educaţie.
"Copiii umblă cu lumina stinsă, iar lipsa limitelor este o formă de abuz care a dus la o lipsă de referinţe şi de valori".
Cum se stabilesc limitele? "Trebuie să o faci într-un mod gentil, cu respect, fără să ţipi, explicându-le, fiind absolut ferm când le stabileşti şi făcându-ţi timp să supraveghezi ce i se va întâmpla copilului când i le vei stabili".
Expertul recomandă, de asemenea, să se renunţe la ideea să se plaseze în acelaşi plan cu copiii lor. "Nu, părinţii sunt deasupra. Este important pentru că, atunci când ajung adolescenţi, se pun pe picior de egalitate şi rămân fără far".
