România ar putea fi lovită de cea mai mare catastrofă ecologică din acest secol. Ce fac sau nu fac autorităţile [Investigaţie]

Cel mai grav dezastru ecologic din Europa de după Cernobîl va fi în România, dezvăluie o investigaţie Fanatik, care precizează că este vorba de un scenariu posibil pe care autorităţile şi Ministerul Mediului încearcă să-l ascundă sub preş.

Potrivit sursei citate, la doi kilometri de Oneşti, judeţul Bacău, în spatele unui gard înalt şi al unei porţi supravegheate non-stop, care interzice intrarea personalului neautorizat, se ascunde un câmp de câteva zeci de hectare, unde pământul ţi se mişcă sub picioare şi ai impresia că vrea să te înghită. Aerul este greu respirabil, un miros înţepător, asemănător cu cel de acetonă, te face să-ţi acoperi instinctiv nasul şi ochii. Câţiva metri mai departe, în spatele unui dig ridicat prin excavare, curge liniştit râul Trotuş.

“Ne aflăm în incinta Platformei Industriale Carom, care în vremea regimului comunist găzduia singurul combinat de cauciuc sintetic din România, o adevărată mândrie pentru industria petrochimică a vremii şi un eşec răsunător al privatizărilor de după 1990. Mai precis, suntem la depozitul de deşeuri de la Staţia de Epurare a Apelor Uzate Jevreni.

Batalele de nămol 614/1,2,3,4 de la Staţia de Epurare a Apelor Uzate Jevreni au o suprafaţă totală de 10,4 hectare şi o adâncime de 5-7 metri, având o capacitate totală de aproximativ 500.000 de metri cubi, ocupate integral încă din anul 2009, atunci când s-a sistat depozitarea deşeurilor toxice. Suprafaţa cumulată a celor patru batale echivalează cu cea a Arenei Naţionale, inclusiv sectoarele de tribune”, au precizat jurnaliştii de la Fanatik.

Conform sursei citate, deşeurile depozitate aici încă de la începutul anilor ’60, ca rezultat în procesul de epurare a apelor reziduale, sunt clasificate drept “nepericuloase” de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. În realitate, lucrurile nu stau nici pe departe aşa! Mai multe rapoarte oficiale arată, începând de la sfârşitul anilor ’90, că aici sunt probleme grave. Doar că lucrurile au rămas sub tăcere, cu complicitatea autorităţilor centrale.

De altfel, Fanatik, a intrat în posesia unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară, realizat la un laborator acreditat RENAR (acreditare internaţională), întocmit la cererea Mavgo Holding, actualul proprietar al platformei Carom, prezentat în procesul cu fostul deţinător, Energy Bio Chemicals, pe care-l acuză că nu i-a pus la dispoziţie toate informaţiile legate de starea reală a batalelor de nămol. Potrivit normelor legale, deţinătorul este responsabil exclusiv cu închiderea/ecologizarea unui depozit de substanţe toxice (principiul european "poluatorul plăteşte"), iar la vânzarea platformei, Mavgo a preluat toate obligaţiile de mediu, fără să ştie “în ce se bagă”.

Documentul, continuă Fanatik, indică faptul că substanţele conţinute în nămolul din cele patru batale de la Carom sunt atât de toxice încât au potenţialul de a produce cea mai mare catastrofă ecologică pe care a avut-o România în acest secol.

Specialiştii arată că efectele unui astfel de eveniment vor fi dramatice şi ireversibile atât pentru mediu, cât şi pentru sănătatea umană. Raportul mai indică faptul că, în cazul unui cutremur sau al unei inundaţii, substanţele pot ajunge în râul Trotuş, situat la nici 50 de metri de cele patru batale. De aici, ele ar contamina pe termen lung întregul bazin hidrografic al râului Siret şi al afluenţilor, având consecinţe extrem de grave asupra ecosistemului acvatic, a alimentării cu apă în sistem centralizat din surse de suprafaţă şi subterane, efecte dramatice care se pot extinde până la fluviul Dunărea, mai susţine investigaţia celor de la Fanatik.

Potrivit investigaţiei, în ciuda faptului că tot mai multe documente indică faptul că ne aflăm în faţa unei catastrofe ecologice fără precedent, Ministerul Mediului refuză să recunoască faptul că la Carom se află un focar de substanţe toxice periculoase. Batalele de nămol de la Carom sunt încadrate în clasa deşeurilor nepericuloase, decretată prin HG 249/2005, aceeaşi hotărâre de guvern care specifică că depunerea deşeurilor industriale în depozit va înceta/sista la data de 16 iunie 2009.

Problemă este că, odată încadrat ca ”depozit de substanţe nepericuloase”, regimul batalelor de la Carom nu poate fi schimbat decât printr-o altă hotărâre de guvern, însă nimeni nu pare să aibă interes ca acest lucru să se întâmple. România nu este deloc dispusă să recunoască faptul că are în curte unul dintre cele mai mari depozite de deşeuri periculoase din Europa, deşi acest lucru era ştiut încă din timpul regimului comunist, mai arată Fanatik.

Articolul integral aici.