”Salariul” - unul dintre elementele esenţiale ale contractului individual de muncă

(Chung Sung-Jun / Getty Images)
Valentina Stratulat
29.01.2012

Dreptul la salariu constituie o prerogativă fundamentală a individului, afirmată la nivel solemn de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că oricine munceşte are dreptul la salariul echitabil şi suficient care să-i asigure lui şi familiei lui o existenţă conformă cu demnitatea umană.

Atât în ţara noastră, cât şi în alte state, în afară termenului de salariu, se mai întrebuinţează şi termenii remuneraţie sau retribuţie.

Termenul de salariu a fost definit şi în instrumentele internaţionale. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Convenţia nr. 95 din 1 iulie 1949 privind protecţia salariului, prin salariu se înţelege remunerarea sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani şi stabilite prin acordul părţilor sau de către legislaţia naţională, pe care cel care angajează le datorează unui lucrător în baza unui contract de muncă, scris sau verbal, fie pentru munca efectuată sau care urmează a fi efectuată, fie pentru serviciile prestate sau care urmează a fi prestate.

Codul Muncii al R. Moldova, art. 128, prevede că salariul este orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Şi articolul 2 al Legii salarizării nr. 847 din 14.02.2002 dă o explicaţie a noţiunii de salariu, prin care se înţelege orice recompensa sau câştig evaluat în bani, plătit angajaţilor de către angajator sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată sau ce urmează a fi executată.

Mai mult, ”Salariul” este unul dintre elementele esenţiale ale contractului individual de muncă - alături de părţi, felul muncii, locul de muncă, etc.

Deci în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (2) din Codul Muncii al R. Moldova: ” la stabilirea şi achitarea salariului nu se admite nicio discriminare pe criterii de sex, vârstă, handicap, origine socială, situaţie familială apartenenţă la o etnie, rasă sau naţionalitate, opţiuni politice sau convingeri religioase, apartenenţă sau activitate sindicală.

Totodată salariul este confidenţial şi garantat.

Interdicţia discriminării în domeniul salarizării este atestată şi în instrumentele internaţionale. Putem invoca, în acest sens, Convenţia OIM nr. 100 din 1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală, care obligă statele să asigure aplicarea pentru toţi muncitorii a principiului egalităţii de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală şi să ia măsuri pentru a încuraja aprecierea obiectivă a muncilor pe baza lucrărilor pe care acestea le necesită.

Din punctul de vedere al structurii sale, salariul include salariul de bază (salariul tarifar sau salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

Reglementarea juridică a salarizării prin intermediul parteneriatului social include aplicarea convenţiilor colective şi a contractelor colective de muncă.

Astfel, convenţia colectivă generală stabileşte: modul şi condiţiile de aplicare a Reţelei tarifare unice de salarizare pentru salariaţii din unităţile economice cu autonomie financiară; lista profesiilor şi funcţiile complexe care necesită condiţii unice de salarizare, indiferent de subordonarea departamentală; posibilitatea de majorare şi de stabilire a cuantumului salariului tarifar pentru categoria I de salarizare în economia naţională.

Deci, în convenţia colectivă încheiată la nivel de ramură se stabileşte: cuantumul salariului tarifar pentru categoria I de salarizare în ramura respectivă şi corelaţia dintre nivelurile de salarizare a diferitelor grupuri profesionale; condiţiile de salarizare pentru munca în condiţii grele şi nocive; condiţiile specifice de salarizare a unor anumite categorii de salariaţi.

Iar contractul colectiv de muncă trebuie să reglementeze: condiţiile şi cuantumurile concrete ale salariilor, ţinându-se cont de prevederile convenţiilor colective; mărimile concrete ale plăţilor garantate şi ale plăţilor cu caracter compensatoriu; cercul salariaţilor pentru care condiţiile de salarizare se stabilesc în mod individual; termenul de achitare a salariului.


Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal şi master în dreptul constituţional şi administrative în Republica Moldova

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor