Standardele etice şi abuzul transplanturilor de organe

David Matas, avocat canadian de drepturile omului nominalizat pentru Preminul Nobel pentru Pace.
David Matas, avocat canadian de drepturile omului nominalizat pentru Preminul Nobel pentru Pace. (Matthew Little / The Epoch Times)

Reputatul avocat canadian pentru drepturile omului si refugiaţi, David Matas, a tinut recent un discurs în Camera Deputaţilor de la Roma, Italia, în care a vorbit despre recoltarea forţată de organe de la practicanţii Falun Gong din China, vinderea organelor acestora, pentru profituri uriaşe, de către aparatul de stat chinez şi despre chestiunea evitării complicităţii în cazul uciderii lor pentru organe.

"Unul dintre fundamentele concluziei este faptul că precauţiile - atât cele juridice, cât şi cele etice, care ar trebui să fie instituite pentru a împiedica abuzul, în China, precum şi dincolo de graniţele sale - nu sunt stabilite. În China, există o mulţime de bani de câştigat din vânzarea organelor, precum şi un uriaş număr de surse pentru "donarea" (s.trad.) de organe, care suferă dezumanizarea produsă de torţionari, iar nimic nu împiedică (proliferarea, n.trad.) comportamentelor lipsite de etică. Această combinaţie a devenit o reţetă a abuzurilor", notează Matas în prelegerea sa.

În alocuţiunea sa din Camera Deputaţilor de la Roma, David Matas vorbeşte despre aceste subiecte precum şi despre standarde profesionale notabile introduse pe plan internaţional de specialiştii profesiunii medicale.

Vă invităm să citiţi interesanta sa alocuţiune mai jos.

***

"Am scris un raport, împreună cu David Kilgour, în iunie 2006, a cărui concluzie a fost că prizonierii de conştiinţă din China, practicanţii exerciţiilor cu fundamente spirituale Falun Gong, erau ucişi pentru organele lor, iar acestea erau vândute la preţuri ridicate pacienţilor operaţiilor de transplant. Am realizat o a doua versiune a raportului nostru în ianuarie 2007, iar, apoi, cea de-a treia versiune, în forma unei cărţi, sub titlul Recoltarea sângeroasă, în noiembrie 2009. Unul dintre rezultatele raportului nostru a fost întemeierea organizaţiei neguvernamentale Doctors Against Forced Organ Harvesting [DAFOH] (Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe, n.trad.). Eu, împreună cu dr. Torsten Trey, fondatorul DAFOH, am editat o carte de eseuri pe subiectul abuzului transplanturilor de organe din China, publicată în august 2012 sub titlul Organele Statului.

Parcurgerea tuturor probelor relevante, pentru a ajunge la o concluzie consistentă asupra uciderii practicanţilor Falun Gong pentru organele lor, este o misiune care consumă timp şi nu este realist să aşteptăm ca toată lumea interesată de problema în cauză să facă acest lucru. Asta nu înseamnă că cei care nu au nici timpul şi nici aplecarea necesară pentru a se angaja în această muncă trebuie să nu facă nimic.

Răspunderea de a arăta faptul că practicanţii Falun Gong sunt ucişi pentru organele lor nu îmi revine mie. Eu nu trebuie să explic de unde îşi procură China organele pentru transplanturi. Răspunderea este a Chinei. Guvernului Chinei îi revine sarcina de a explica provenienţa organelor.

China, după înrădăcinarea campaniei de persecutare asupra Falun Gong, a devenit ţara cu cel mai ridicat volum al transplanturilor din lume, după Statele Unite. Guvernul chinez a afirmat iniţial că toate organele proveneau de la donatori, deşi China nu avea un sistem al donării de organe. Guvernul, apoi, s-a repliat, zicând că organele proveneau de la prizonierii condamnaţi la moarte şi, apoi, executaţi. Totuşi, guvernul a refuzat şi încă mai refuză şi astăzi să elibereze date statistice privind pedepsele cu moartea. Pentru a obţine volumul de transplanturi pe care China îl efectuează, numărul persoanelor condamnate la moarte şi, apoi, executate, ar trebui să fie de ordinul a 100.000 anual, cu mult mai mare decât cele mai ridicate estimări ale organizaţiilor neguvernamentale în privinţa execuţiilor. Concluzia la care eu, precum şi alţi oameni, am ajuns, conform căreia practicanţii Falun Gong sunt omorâţi pentru organele lor, nu se bazează numai pe date numerice. Mai curând, concluzia este fundamentată pe o serie de piste alcătuite din probe. Se bazează pe coroborarea tuturor probelor obţinute.

Unul dintre fundamentele concluziei este faptul că precauţiile - atât cele juridice, cât şi cele etice, care ar trebui să fie instituite pentru a împiedica abuzul, în China, precum şi dincolo de graniţele sale - nu sunt stabilite. În China, există o mulţime de bani de câştigat din vânzarea organelor, precum şi un uriaş număr de surse pentru "donarea" (s.trad.) de organe, care suferă dezumanizarea produsă de torţionari, iar nimic nu împiedică (proliferarea, n.trad.) comportamentelor lipsite de etică. Această combinaţie a devenit o reţetă a abuzurilor.

Încă de la prima versiune a raportului nostru, cei din profesiunea medicală au introdus pe plan internaţional, precum şi în diverse ţări individuale, standarde etice menite să prevină complicitatea străinilor în abuzurile efectuate de chinezi. Aceste standarde au nevoie să fie adoptate într-o manieră mai comprehensivă, atât în Italia, cât şi în alte zone.

Acest text enunţă standardele noastre etice profesionale exclusiv, ele nefiind de ordin legislativ. Parlamentele unora dintre ţări au ratificat standarde etice. Deşi legislaţia este binevenită şi, în anumite aspecte, necesară, împiedicarea abuzurilor în domeniul transplanturilor nu poate fi lăsat la latitudinea parlamentarilor. Standardele etice reprezintă o responsabilitate profesională, pe care profesia (medicală, n.trad.) ar trebui să şi-o asume, indiferent dacă acele standarde sunt implementate legislativ, sau nu.

Pe plan internaţional, există aceste standarde profesionale demne de notat:

  • Declaraţia Regulamentului Comitetului de Etică al Societăţii de Transplanturi – Programul de Transplant din noiembrie 2006 şi Declaraţia Misiunii (TTS).
  • Declaraţia de la Istanbul despre Traficul cu Organe şi despre Turismul pentru Organe, din mai 2008 (Istanbul).
  • Principiile de Referinţă ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în privinţa Transplanturilor de Celule Umane, Ţesuturi şi Organe, din mai 2008 (OMS).
  • Declaraţia Asociaţiei Mondiale a Medicilor pe tema Donării de Organe şi Ţesuturi, din octombrie 2012 (AMM).

În diverse ţări, pe plan naţional, există următoarele standarde demne de notat:

  • Hong Kong – Codul şi Deontologia de Referinţă a Practicanţilor de Medicină, Consiliul Medical din Hong Kong (revizuite în noiembrie 2000).
  • Taiwan – Norme etice pentru medici şi alte categorii ale personalui medical în legătură cu intermedierile în vederea transplanturilor de organe pentru cetăţenii străini, din august 2006.
  • Australia – Regulamentul spitalelor importante specializate în transplant, în privinţa pregătirii chirurgilor chinezi în tehnici chirurgicale de transplant, în Queensland, din decembrie 2006 şi în New South Wales, din ianuarie 2013.
  • Canada – Declaraţia Regulamentului Societăţii Canadiene de Transplant şi a Societăţii Canadiene de Nefrologie pe tema Traficului de Organe şi a Turismului pentru Transplant, din octombrie 2010.
  • Malaezia – Regulamentul privind aprovizionarea cu medicamente imunosupresoare de la spitalele guvernamentale, destinate malaiezienilor care călătoresc în străinătate pentru transplanturi de organe oferite pe bază comercială, din octombrie 2011.

Niciunul dintre aceste standarde nu se adresează în mod direct chestiunii evitării complicităţii în cazul uciderii practicanţilor Falun Gong pentru organele lor. Singura excepţie o face standardul canadian, care afirmă că sursele ar putea fi omorâte pentru organele lor. Însă, toate reglementările stabilite mai jos sunt relevante.

Reglementările următoare abordează problema prelevării organelor de la prizonierii executaţi. Prizonierii de conştiinţă ucişi pentru organele lor sunt prizonieri ucişi, nu prizonieri condamnaţi la moarte pentru o fărădelege şi, apoi, executaţi drept pedeapsă. Cu toate acestea, dacă extragerea organelor de la prizonierii executaţi ar înceta, camuflarea recoltării organelor de la prizonierii de conştiinţă omorâţi drept recoltare de organe de la prizonieri executaţi ar deveni imposibiă.

Pornind de la sursele mai sus menţionate, extrag următoarele reglementări, pe care le recomand înspre adoptare fiecărui organism medical, indiferent dacă este unul pe plan local, regional, naţional, sau internaţional.

Reglementări

1) Fiecare asociaţie şi societate profesională, naţională şi regională, ar trebui să formuleze un regulament de etică privind practicarea clinică a transplanturilor, inclusiv pe tema prizonierilor executaţi (TTS).

Sursele organelor

2) Ar trebui să nu existe recuperare şi complicitate în recuperarea organelor sau ţesuturilor de la prizonieri executaţi (TTS şi AMM).

Turismul pentru transplanturi

3) Traficul cu organe şi turismul pentru transplanturi încalcă principiile echităţii, justiţiei şi respectului pentru demnitatea umană (Istanbul).

4) Personalul medical ar trebui să nu plece în străinătate cu un pacient în vederea transplantului de organe şi să primească remuneraţie.

5) În cazul unei trimiteri medicale în vederea unui transplant de organe în afara ţării, de la orice donator, un doctor ar acţiona neetic dacă ar face trimiteri fără a se asigura de statutul de donator sau neurmând aceste principii:

1. a) Beneficiul şi bunăstarea oricărui donator individual ar trebui respectată şi protejată în transplantul de organe.

2. b) Consimţământul trebuie acordat în mod liber şi voluntar de către orice donator.

3. c) Dacă există îndoieli în privinţa acordării libere sau voluntare a consimţământului de către donator, atunci doctorul ar trebui să respingă donarea propusă (Hong Kong).

6) Personalul medical, cu sau fără taxare, nu ar trebui să trimită pacienţi în ţări unde:

- legislaţia locală nu interzice vânzarea organelor,

- informaţiile privind sursa organelor nu sunt transparente,

- există încălcări grave ale drepturilor omului şi absenţa domniei legii, sau

- există încălcări cunoscute ale eticii medicale în transplantul de organe. (Taiwan)

Publicitatea şi intermedierile

8) Ar trebui să nu existe niciun fel de publicitate (inclusiv prin intermediul mass-mediei electronice, sau tipărite), solicitări sau intermedieri efectuate în scopul comercializării transplanturilor, a traficului cu organe, sau a turismului pentru transplanturi. (Istanbul)

9) Personalul medical ar trebui să nu contacteze instituţii străine specializate în transplantul de organe pentru a face intermedieri în vederea transplanturilor de organe. (Taiwan)

Responsabilitatea

10) Practica donării şi transplantării necesită supervizarea şi asumarea răspunderii de către autorităţile din domeniul sănătăţii din fiecare ţară, pentru a se asigura transparenţa şi siguranţa. (Istanbul)

11) Mecanismele destinate transparenţei procesului şi a consecinţelor sale ar trebui stabilite. (Istanbul)

12) Organizarea şi executarea activităţilor de donare şi transplantare, ca şi a rezultatelor clinice, trebuie să fie transparente şi deschise investigaţiilor (OMS).

Consilierea pacienţilor

13) Toţi pacienţii aflaţi în faza terminală a insuficienţei organice, candidaţi pentru operaţii de transplant, ar trebui să primească informaţii despre pericolele şi îngrijorările etice referitoare la turismul pentru transplant şi la traficul cu organe. (Canada)

14) Pacienţii interesaţi în obţinerea unui transplant cu organe sănătoase ar trebui să primească consiliere înaintea efectuării operaţiei din partea unui specialist din domeniul sănătăţii cu o cunoaştere amănunţită a managementului medical în etapele pre-transplant şi post-transplant, aplicat destinatarilor operaţiilor de transplant. (Canada)

15) Pacienţilor ar trebui să li se comunice faptul că indivizii care beneficiază de transplanturi peste hotare se expun unui risc sporit al complicaţiilor, inclusiv al morţii, al insuficienţei organice şi al unor infecţii grave. (Canada)

16) Pacienţii ar trebui să fie informaţi că persoanele care obţin transplanturi în străinătate pot primi îngrijiri sub nivelul optim, chiar şi atunci când revin în ţară, deoarece:

- cei care asigură îngrijirile medicale deseori primesc notificări sau documentaţii despre transplanturile comerciale ori foarte sumare, ori nu primesc deloc, ceea ce face ca îngrijirile primitorilor ce beneficiază de transplanturi comerciale să fie mai dificil de obţinut în urma operaţiei.

- în absenţa documentaţiei referitoare la procedura chirurgicală, la desfăşurarea şi la complicaţiile apărute în urma transplantului, cei ce asigură îngrijiri medicale pot să nu deţină informaţiile necesare în vederea oferirii unor îngrijiri optime, iar diagnosticările se pot tergiversa, starea fizică a pacientului putând fi astfel compromisă.

- cei care asigură îngrijirile medicale pot fi incapabili să obţină date clinice de încredere de la centrele care au efectuat operaţiile de transplant.

- informaţiile obţinute pot să nu fie creditabile sau verificabile.

- cei care asigură îngrijirile medicale nu au nicio capacitate de a verifica acurateţea oricărui document ce poate fi oferit de indivizi, sau de centre angajate în activitatea turismului pentru transplanturi, neavând nicio relaţie profesională cu indivizii ce pot desfăşura activităţi ilegale în ţările lor.

- nesiguranţa privitoare la detaliile transplanturilor pe cale comercială pot compromite îngrijirea pacienţilor individuali.

- pacienţii sunt transferaţi înainte să se afle într-o stare clinică stabilă.

- îngrijirile post-transplant sunt complicate şi sunt cel mai bine coordonate de către echipa iniţială de transplant. (Canada)

Merită aici de notat câteva aspecte din contribuţia doctorului malaiezian Ghazali Ahmad la cartea Organele Statului, extrase din capitolul pe care l-a scris, intitulat: “Prăzile obţinute din recoltarea forţată de organe în Orientul îndepărtat”. El a precizat:

“deşi numărul pacienţilor de transplant renal care s-au întors din China se diminuase simţitor din anul 2006 (a se vedea tabelul 1), managementul tratamentului aplicat unor asemenea pacienţi a devenit, din nefericire, complicat, constituind o provocare. Motivul principal al acestei situaţii este cauzat de faptul că TOŢI noii primitori de organe, care au revenit din China din anul 2006, nu mai aduc cu sine nicio formă de documentaţie care să ofere îndrumări clinicienilor din Malaezia, în scopul oferirii îngrijirilor post-operatorii optime. O atare practică face parte dintr-o serie de tentative intenţionate din partea membrilor grupărilor mafiote, pentru a rămâne în anonimat, pentru a scăpa de responsabilitate şi a nu lăsa nicio urmă a activităţilor lor ilegale. Totuşi, absenţa oricărei informaţii despre rezultatele preoperatorii şi postoperatorii, fişe clinice, date necesare privind tipul şi dozele agenţilor de inducţie oferiţi, cea mai bună funcţie tip "allograft" obţinută. Acestea, precum şi lipsa multor altor rezultate-standard obţinute în urma analizelor au cauzat o lacună uriaşă la nivelul capacităţii clinicienilor pe plan local de a oferi îngrijiri eficiente şi de calitate de care au nevoie asemenea pacienţi, care nu doar şi-au riscat viaţa şi au cheltuit economiile obţinute după o viaţă de muncă, pentru a obţine o viaţă mai sigură şi de calitate mai bună, dar acum se confruntă cu complicaţii reale şi, posibil, grave în urma transplantului.”

17) Pacienţii ar trebui educaţi privitor la daunele cu care se pot confrunta cei care oferă organele prin intermediul activităţilor din jurul turismului pentru transplanturi. (Canada)

18) Când vine vorba despre turismul pentru transplant în China, pacienţii ar trebui informaţi de faptul că organele ar putea fi obţinute cu forţa, oamenii putând fi chiar omorâţi pentru a li se preleva organele. (Canada)

19) Pacienţii ar trebui informaţi că turismul pentru transplanturi funcţionează în secret, ceea ce face imposibilă determinarea acurateţii datelor despre donatori, oferite de agenţii de organe, care sunt motivaţi de profituri. (Canada)

20) Medicii ar trebui să informeze pacienţii, dacă aceasta este situaţia, de faptul că nu sunt dispuşi să ofere îngrijiri post-transplant pentru pacienţi care obţin organe din turismul pentru transplanturi. (Canada)

Asigurări

21) Asigurările destinate acoperirii costurilor medicale, sau chirurgicale, nu ar trebui extinse la nivelul pacienţilor din jurisdicţii aflate în afara ţării în cazul transplanturilor de organe obţinute din turismul pentru organe. (Canada)

22) Cetăţenilor unei ţări care călătoresc peste hotare în vederea transplanturilor de organe oferite pe cale comercială nu ar trebui să li se permită să obţină o rezervă gratuită de medicamente imunosupresoare din partea spitalelor guvernamentale. (Malaezia)

23) Cei care asigură îngrijiri medicale ar trebui să comunice pacienţilor că, oricare ar fi situaţia, companiile de asigurări nu vor extinde asigurarea pentru acoperirea costurilor medicale sau chirurgicale necesitate de pacienţi în jurisdicţii aflate în afara ţării pentru transplanturi de organe obţinute din turismul pentru transplanturi. (Canada)

Îngrijiri oferite în etapa pre-transplant

24) Răspunderea fiduciară a medicilor care acţionează în baza interesului real al pacienţilor lor nu include efectuarea investigaţiilor pentru pregătirea operaţiei de transplant a unui organ cumpărat. (Canada)

25) Medicii nu ar trebui să prescrie medicamente sau să faciliteze în vreun alt fel obţinerea medicamentelor ce urmează a fi utilizate în timpul operaţiei de transplantare a unui organ cumpărat. (Canada)

26) Medicii individuali pot alege să nu ofere date din arhiva medicală pacienţilor, dacă ei consideră că informaţiile vor fi folosite în sprijinul unui transplant abuziv, efectuat într-un sistem care încalcă standardele internaţionale ale drepturilor omului şi dacă mai consideră că există un însemnat risc de vătămare adusă pacientului sau persoanei care este sursa organului. (Canada)

Îngrijiri oferite în etapa post-transplant

27) În situaţii nonurgente, doctori individuali pot alege să transfere altui doctor în grijă un pacient care s-a întors din străinătate în urma turismului pentru transplanturi. În astfel de situaţii, medicul ar trebui să se asigure că pacientul deţine accesul, în mod rezonabil, la alternativa propusă de cel ce prestează îngrijiri medicale. (Canada)

Cercetare şi colaborare

28) Numai acelor doctori care desfăşoară practici clinice etice ar trebui să li se permită să devină membri ai asociaţiilor de specialişti. (TTS)

29) Colaborarea între specialiştii în transplant din diferite ţări trebuie să îi protejeze pe cei vulnerabili, să promoveze egalitatea între donatori şi primitori şi să nu încalce alte principii de bază în transplantul de organe. (Istanbul)

30) Colaborarea în cadrul studiilor clinice ar trebui să fie luată în considerare numai dacă studiul nu încalcă principii etice, de exemplu, prin prelevarea de organe, sau de ţesuturi de la prizonieri executaţi. (TTS)

31) Colaborarea în scopul studiilor experimentale ar trebui să fie luată în considerare numai dacă niciun fel de material organic obţinut de la prizonieri executaţi, sau de la primitori de organe sau de ţesuturi provenite de la prizonieri executaţi nu este folosit în studiile respective. (TTS)

32) Studii ştiinţifice clinice care analizează rezultatele obţinute de pacient, sau care impun abordări terapeutice sau mecanice ar trebui să fie propuse acceptării doar dacă ele au fost efectuate în baza principiilor etice. (TTS)

33) Prezentări ale studiilor ce implică date de la pacienţi, sau mostre de la primitorii de organe sau de ţesuturi provenite de la prizonieri executaţi nu ar trebui acceptate. (TTS)

34) Spitalele ar trebui să nu pregătească profesional chirurgi chinezi în domeniul tehnicilor chirurgicale. (Queensland, Australia)

35) Spitalele ar trebui să nu accepte în scopul perfecţionării profesionale clinice sau preclinice orice candidat destinat perfecţionării în tehnici chirurgicale de transplant, decât dacă acest candidat acceptă regulamentul aplicat membrilor şi codul de etică al Societăţii de Transplant. (New South Wales, Australia)

Concluzie

Capacitatea specialiştilor în transplanturi aflaţi în afara Chinei de a opri uciderea prizonierilor de conştiinţă în China pentru organele lor este limitată. Totuşi, există două lucruri pe care le pot face. Unul este să nu acţioneze deloc şi să fie, astfel, complici la abuzul chinezilor. Al doilea este să evite oferirea oricărui tip de statut celor vinovaţi de aceste abuzuri.

Un important factor de schimbare la nivelul practicilor de transplant în China este dorinţa de a obţine respectabilitate internaţională. Oferirea oricărui tip de statut internaţional specialiştilor chinezi în transplanturi, când abuzurile în domeniul transplanturilor se perpetuează în China, subminează eforturile de a pune capăt acestor abuzuri. Adoptarea şi, apoi, aplicarea reglementărilor expuse mai sus ar conduce la îndeplinirea ambelor obiective: ei (doctorii specialişti în transplant din afara Chinei, n.trad.) ar evita astfel complicitatea; de asemenea, ar mai evita şi oferirea respectabilităţii şi statutelor chinezilor din profesiunea chirurgiei de transplant înaintea conformării la standardele etice internaţionale."


David Matas este un avocat canadian de calibru internaţional, ce a fost distins cu "Ordinul pentru munca sa în domeniul drepturilor omului" al Canadei

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii