Un an de guvernare USL şi laudele lui Băsescu

Se spune că lauda de sine nu miroase a bine. Nici laudele reciproce schimbate de premierul Ponta şi preşedintele Băsescu nu sună bine. Băsescu şi-a cumpărat pacea şi liniştea la final de mandat şi mai încearcă să salveze ceva din bilanţul cu care va rămâne în istorie, în timp ce Ponta se laudă cu stabilitatea şi soliditatea guvernului şi ascunde creşterile de preţuri la energie, la electricitate, la alimente şi alte asemenea ”realizări” ale USL.

Înainte de Paşti, în plină coabitare perfectă cu guvernul USL, preşedintele Băsescu lăuda guvernul Boc ( ”pentru că a pus interesul naţional deasupra interesului de partid şi a sacrificat voturile pentru a restabili echilibrul macroeconomic al ţării, pentru a da şanse la reluarea dezvoltării, pentru a reda românilor demnitatea), şi le mulţumea guvernelor Ungureanu şi Ponta care „nu au afectat parcursul de recuperare şi de recuperare a dezechilibrelor”. De partea cealaltă, Ponta a ţinut să sublinieze că el nu a continuat austeritatea ”prostească a lui Boc”, ci a stricat măsurile nedrepte precum tăierea salariilor şi a pensiilor. Comunicarea guvernului USL funcţionează într-adevăr mult mai bine decât cea a guvernelor Boc: nu se pierde nicio ocazie să se amintească populaţiei că USL şi mai ales Ponta au îndreptat nedreptatea făcută pensionarilor şi bugetarilor de PDL.

Ponta n-a pierdut însă ocazia nici să-l laude şi el pe Traian Băsescu, spunând că actuala stabilitate de la începutul lui 2013 se datorează şi acestuia pentru că a îngropat securea războiului. Prin urmare, cine şi-ar fi imaginat o coabitare atât de perfectă între cei doi care-şi aruncau nu demult acuze grele de plagiat, de atentat la adresa statului de drept, de încălcări grave ale Constituţiei etc? Cine şi-ar fi imaginat că preşedintele suspendat va ajunge agent de imagine pentru unul dintre principalii artizani ai suspendării sale, după toată nebunia din vară cu referendumul, cu Curtea Constituţională?

Într-un amplu interviu acordat recent EvZ, Traian Băsescu a simţit nevoia să justifice măsurile de austeritate luate de PDL şi a terminat prin a susţine implicit măsurile actuale ale guvernului Ponta. Dacă este să ascultăm ce spunea recent chiar mult-lăudatul Boc, USL a stricat măsurile luate de PDL sau cel mult a beneficiat de ele. Dacă este să-l ascultăm pe Ponta, măsurile de austeritate au fost greşite şi guvernul său a făcut dreptate.

Cert este că politica de austeritate nu mai este nici ea ce a fost, adică nu mai e la modă. Chiar FMI a înţeles târziu şi a recunoscut într-un sfârşit că tăierile per se nu duc la creştere economică, ba chiar duc la o înrăutăţire a situaţiei economice în economiile cu competitivitate şi productivitate scăzută – pe scurt în loc să le asaneze, le sufocă. De la miile de oameni ieşiţi pe străzile din Spania, la reputaţi economişti din SUA şi Germania şi în final chiar la preşedintele CE, José Barroso, s-a auzit că austeritatea nu este o soluţie în sine, dacă a fost vreodată.

Traian Băsescu se mândreşte cu faptul că România este una dintre cele două ţări europene (din 17 aflate în procedura de deficit excesiv) care au reuşit să-şi reducă deficitul bugetar de la 9% în 2009, la 3%, plafonul prevăzut de Pactul de Stabilitate. Da, România este campioana absolută a austerităţii din Europa, singura care mai respectă regulile pe care ceilalţi le-au încălcat. Dar la ce ne ajută asta? Din păcate nu pot să cred afirmaţia preşedintelui că ”România a ieşit din rândul ţărilor asistate, plasând-o în rândul ţărilor aflate pe piciorele lor, care-şi pot stabili singure priorităţile”. Pe lângă lipsa oricărui proiect naţional, a unei strategii de viitor care să arate unde vrem să ajungem, se pune întrebarea: Ce a câştigat concret România prin faptul că a adoptat rolul de elev model al austerităţii germane? Respect şi costuri mai mici de împrumut pe pieţele financiare externe? La cum gestionează USL politica externă, relaţia cu Germania o să rămână îngheţată încă mult timp iar aderarea la Schengen o să se mai amâne. Nici Finlanda sau Olanda, celelalte susţinătoare ale disciplinei fiscale şi austerităţii în Europa, nu par să ne respecte mai mult - vezi tot dosarul Schengen.

În plus, românii vor rambursa în următorii 5-7 ani cele 7,5 miliarde de euro din acordul de finanţare cu UE şi FMI care s-au dus la bugetul statului. Rata de absorbţie a fondurilor europene rămâne scăzută şi preşedintele vorbeşte despre necesitatea creării a mii de noi locuri de muncă. Cine să le creeze? Faptul că te împrumuţi cu dobânzi mai mici pe pieţele financiare nu înseamnă că se creează automat ”locuri de muncă, scade şomajul, salarii, contribuţii crescute la buget”, aşa cum susţine Băsescu.

Ce a câştigat concret România prin faptul că a adoptat rolul de elev model al austerităţii germane? Respect şi costuri mai mici de împrumut pe pieţele financiare externe? La cum gestionează USL politica externă, relaţia cu Germania o să rămână îngheţată încă mult timp iar aderarea la Schengen o să se mai amâne. Nici Finlanda sau Olanda, celelalte susţinătoare ale disciplinei fiscale şi austerităţii în Europa, nu par să ne respecte mai mult - vezi tot dosarul Schengen.

Mai mult, Băsescu nu spune nimic în interviul-fluviu acordat EvZ despre bilanţul USL la un an de guvernare, de contraperformanţele guvernării actuale. Totul în numele coabitării care deja pare simbioză. Şi în problema numirii procurorilor şefi de la DNA şi Parchetul General, preşedintele ţine să asigure populaţia că târgul cu Ponta de împărţire a justiţiei nu va avea efecte negative iar DNA, DIICOT şi restul de instituţii vor funcţiona la fel de eficient ca şi până acum. Din păcate cred că abia de acum încolo corupţii vor putea să doarmă liniştiţi pentru că instituţiile care-i deranjau îşi vor domoli activitatea.

Bilanţul lui Băsescu în EvZ nu face referire la bilanţul economic mai degrabă negativ al USL – la privatizarea eşuată a Oltchim de exemplu. Sau la alte multe ”realizări” ale USL. Printre acestea se numără şi promisiuni neonorate precum reducerea taxelor şi impozitelor, reducerea TVA pentru agricultură şi la alimente sau introducerea impozitului progresiv, dar şi efecte directe ale politicii noii puteri precum creşterea preţurilor alimentelor, a preţului carburanţilor, a inflaţiei, creşterea preţului la utilităţi precum gazele şi energia electrică, precum şi introducerea unor noi taxe şi impozite din 2013.

Până la urmă, aceasta este altă caracteristică a guvernului Ponta: nimeni nu vorbeşte despre niciun program economic pentru că nu există aşa ceva, în schimb populaţia este ţinută ocupată cu dezbateri false legate de revizuirea Constituţiei, regionalizarea şi altele care trebuie să abată atenţia de la ”realizările” amintite mai sus.

În legătură cu toate acestea, preşedintele Băsescu tace. Victor Ponta se laudă că ”România are un Guvern stabil, solid, care nu se află în bătaia valurilor aduse de o situaţie politică sau alta”. Iar Băsescu ne spune că ”Nava este la cheu, în port sigur”. Noi ce să mai spunem: Gândiţi la fel, acţionaţi la fel! România este stabilă. Preşedintele jucător a devenit spectator. Aşa că: Să coabitaţi bine!