Arheologii localizează oraşul antic grecesc Tenea, al urmaşilor Troiei

Arheologii greci au descoperit dovada finală a localizării oraşului antic Tenea, în nord-estul regiunii Peloponez, despre care până în prezent erau deţinute doar referinţe epigrafice, a anunţat marţi 13 noiembrie Ministerul Culturii din Grecia.

Locaţia oraşului antic Tenea, în punctul roşu.

Cercetătorii s-au axat pe două excavaţii din apropierea actualei Jiliomodi, situată la aproximativ 20 de kilometri de Corint şi 95 de kilometri de capitala Atena: o zonă în care un cimitir din perioada elenistică şi romană se uneşte cu diferite clădiri, fiind al doilea loc unde au fost identificate primele rămăşiţe rezidenţiale ale oraşului antic Tenea.

Conform legendei, anticul oraş Tenea a fost fondat de prizonierii războiului troian după ce Agamemnon - fiul şi urmaşul la tron al regelui Atreu din Micene şi al reginei Aerope, şi fratele lui Menelau, care a condus expediţia grecească împotriva acestui oraş - le-a permis să-şi construiască propriul oraş.

În zona cimitirului au fost identificate şapte morminte noi, dintre care patru datează din epoca romană şi trei din perioada elenistică, deşi unul dintre ele a fost refolosit de romani. Resturile găsite în ele aparţineau a doi bărbaţi şi cinci femei, precum şi doi copii. Toate mormintele erau decorate cu vase, monede şi bijuterii de aur, bronz şi oase.

Printre descoperiri se află un inel cu un sigiliu care îl reprezintă pe zeul Serapis pe un tron, o oglindă cu o reprezentare a zeiţei Higia (Hygiea) sau Higeea – zeiţa sănătăţii şi curăţeniei - şi mai multe monede, dintre care trei datează din primele zile ale Corintului ca o colonie romană, în jur de 44-40 ani î.Hr.

În partea de nord a cimitirului, la cea de-a doua excavare, au fost identificate mai multe construcţii pe o suprafaţă de 672 de metri pătraţi, în interiorul cărora s-au găsit podele din argilă în stare bună, precum şi porţiuni pavate cu plăci de marmură şi piatră.

Unele dintre clădiri au elemente de arhitectură bine conservate, cum ar fi coloane şi arhitrave.

Tot în această zonă au fost găsite mai mult de 200 de monede, datând de la începutul elenismului şi până în epoca romană târzie, multe dintre care au aparţinut lui Lucius Septimius Severus, primul imperator roman de origine nord-africană. Acest lucru demonstrează că, probabil, Tenea a crescut considerabil din punct de vedere economic în timpul dinastiei Severus.

Ministerul Culturii a relatat că aceste descoperiri demonstrează că oraşul antic Tenea a suferit consecinţele invaziei regelui vizigot Alaric I în 396-397 î. Hr. şi că ar fi putut fi abandonat la sfârşitul secolului al VI-lea d. Hr.

Războiul troian

Războiul troian este un conflict militar celebru al Antichităţii, care i-a avut ca protagonişti pe eroii ahei şi inamicii acestora, locuitorii oraşului Troia din Asia Minor. Conform mitologiei greceşti, neînţelegerea ar fi izbucnit după ce Paris, prinţul Troiei, ar fi răpit-o pe Elena, soţia lui Menelau, regele Spartei.

Deşi neconfirmată istoric, legenda Războiului Troian este una dintre cele mai importante teme ale literaturii Greciei Antice, mai ales datorită celor două mari epopei, Iliada şi Odiseea, atribuite lui Homer. Iliada relatează parţial ultimul an al asediului Troiei, iar Odiseea descrie drumul întortocheat al întoarcerii acasă a lui Ulise (Odiseu), regele Itacăi şi unul din principalii lideri ai armatei aheilor. Alte segmente ale legendei sunt redate într-un ciclu de poeme eroice care nu a supravieţuit decât sub forma unor fragmente. Episoadele războiului au constituit material tematic şi sursă de inspiraţie pentru tragedia greacă sau pentru poeţii romani Virgiliu şi Ovidiu.

Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea î.Hr. sau al XII-lea î.Hr. şi că Troia se afla în vecinătatea strâmtorii Dardanele, adică în nord-vestul Turciei actuale. Până în Epoca modernă s-a crezut că atât războiul cât şi oraşul erau doar nişte mituri, şi nu au existat.

În 1870 însă, arheologul german Heinrich Schliemann a excavat un sit arheologic, şi a estimat că ar putea fi chiar rămăşiţele Troiei, lucru confirmat şi de alţi câţiva cercetători. Nu au rămas însă dovezi clare că Troia lui Homer chiar a existat, sau că oricare din evenimentele prezentate în poemele eroice a avut loc.

Mulţi savanţi au căzut de acord că mitul războiului troian ar putea avea şi un miez istoric, epopeile homerice fiind astfel o fuziune de relatări despre asedii şi expediţii ale grecilor din Epoca Bronzului sau perioada miceniană. Cei care cred că legenda războiului troian derivă dintr-un anumit conflict istoric, îl plasează de obicei între 1300 î.Hr. şi 1200 î.Hr., preferând adesea datele oferite de Eratostene (1194 î.Hr. - 1184 î.Hr.) care corespund cu arderea Troiei a VII-a (sursă).

Mai multe informaţii aici.