Beneficiile seminţelor de in

Dacă locuiţi într-o zonă cu climat cald-uscat sau suferiţi pur şi simplu de piele uscată în anumite perioade ale anului, atunci ar trebui să aplicaţi ulei nepregătit peste piele pentru a preveni deshidratarea.
Dacă locuiţi într-o zonă cu climat cald-uscat sau suferiţi pur şi simplu de piele uscată în anumite perioade ale anului, atunci ar trebui să aplicaţi ulei nepregătit peste piele pentru a preveni deshidratarea. (Anton Ignatenco / Photos.com)

Probabil cea mai benefică şi necunoscută utilizare pe scară largă a seminţelor de in ca tratament este aplicarea externă a uleiului crud pe orice zonă în care ligamentele au fost rupte, tăiate sau încordate. O cantitate mică masată bine zilnic este suficient. Dacă puneţi prea multă cantitate, veţi rămâne cu pete uleioase pe haine.

Când este aplicat în acest fel, uleiul de in are efect de tonifiere şi unge tendoanele afectate şi ţesuturile ligamentelor.

Dacă lucraţi la birou şi simţiţi dureri repetitive la încheieturi, sau dacă v-aţi sucit glezna recent în timp ce făceaţi jogging dimineaţa, sau dacă sunteţi în convalescenţă după o intervenţie chirurgicală sau orice tip de accident care a dus la rănirea sau tăierea tendoanelor, atunci uleiul din seminţe de in aplicat în fiecare zi poate înmuia zona treptat şi restabili flexibilitatea tendoanelor şi a ligamentelor. Ar trebui să fie un accesoriu permanent în geanta dvs, dacă sunteţi genul de persoană care în mod constant îşi suprasolicită corpul.

Pentru piele

Dacă locuiţi într-un climat cald uscat sau pur si simplu aveţi pielea uscată în anumite perioade ale anului, atunci ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care îl fac oamenii care trăiesc în deşert şi să aplicaţi ulei pe piele pentru a preveni deshidratarea. În Egiptul antic, uleiul de in era folosit ca aditiv pentru menţinerea vopselelor pe zidurile mormintelor şi templelor antice. Puteţi face acelaşi lucru pentru pielea dvs, iar dacă este aplicat în mod regulat, acesta va ajuta la prevenirea deshidratării şi va împiedica formarea ridurilor!

Uleiul de in nu este un produs care repară totul pe loc, nici nu are proprietăţi antiinflamatorii sau de încălzire, dar dacă este folosit în mod regulat, acesta poate restabili în timp elasticitatea tendoanelor, ligamentelor şi pielii.

Ceai medicinal

Un ceai preparat din seminţe zdrobite ajută în caz de constipaţie, dacă un intestin uscat este cauza acesteia. Conţinutul de ulei, împreună cu alte substanţe ceroase şi răşinoase, care sunt prezente în seminţele zdrobite sunt suficiente pentru a unge tractul intestinal. Seminţele sunt disponibile la magazinele naturiste. Pentru a prepara ceaiul, zgâriaţi uşor exteriorul maro al seminţelor şi infuzaţi-l ca pe orice alt ceai.

Făina de seminţe de in are un gust asemănător cu cel al alunelor şi este uşor amară. Aceasta este vândută ca atare sau este uneori inclusă ca ingredient în amestecurile cu fulgi de cereale, ea putând fi utilizată ca un aditiv sănătos pentru făină. Seminţele sunt bogate în proteine vegetale, care sunt foarte utile dacă eşti vegetarian. De asemenea, au un conţinut ridicat de lecitină şi alţi compuşi ai fosforului. Conţin şi acid acetic, care are un efect stimulator asupra enzimelor şi un efect de echilibrare asupra vâscozităţii sângelui.

De-a lungul istoriei

Cultivarea seminţelor de in a început în antichitate, aşa că nu se cunoaşte exact de unde provine această plantă. Unii presupun că punctul său de origine este în Egipt sau Asia Centrală. Utilizarea sa a fost cu siguranţă bine înregistrată de vechii egipteni, care au retras din circuitul agricol suprafeţe mari de teren pentru cultivarea acestei plante în apropierea oraşului antic Teba. De pe aceste câmpuri cu seminţe de in au fost fabricate tot felul de produse de bază pentru acea civilizaţie, inclusiv medicamente, cosmetice, lenjerii fine pentru nobili şi bandaje pentru procesul de mumificare.

Planta a fost, de asemenea, importantă pentru civilizaţiile antice greceşti şi romane. Autorul, naturalistul şi comandantul militar roman Pliniu cel Bătrân scrie despre seminţe de in: "Ce aspecte ale vieţii am putea descoperi în care inul să nu fie folosit?"

În mitologia teutonică, seminţele de in se aflau sub protecţia zeiţei Hulda, care i-a învăţat pe primii muritori să cultive şi să ţeasă inul.

Amintiţi-vă să mâncaţi doar seminţele de in măcinate, nu şi seminţele întregi. Ulei de in rafinat şi presat la rece poate fi combinat cu alte uleiuri de gătit şi sosuri pentru salată. Uleiul de in crud trebuie utilizat numai extern.

Luke Hughes este un specialist în plante occidentale şi horticultor cu sediul în Sydney, Australia.