Călătorie în lumea Bonsai-ului (video)

Bonsai
Bonsai (Pixabay.com)

Deşi cuvântul bonsai este japonez, arta pe care o descrie îşi are originea în timpul Imperiului chinez. Nu se ştie precis când a început, însă pe la 700 d.Hr. chinezii începuseră deja să răspândească arta numită penjing, arta şi ştiinţa de a creşte plante şi arbori miniaturali: creşterea forţată a acestora în spaţii mult mai restrânse decât cele necesare în mod natural dezvoltării lor, prin tăierea adecvată a ramurilor şi prin hrănire minimală cu apă şi îngrăşăminte. Arborii cresc astfel într-o formă estetică, care sugerează de cele mai multe ori vârsta înaintată, deşi de cele mai multe ori impresia de îmbătrânire nu este falsă - mulţi arbori bonsai sunt realmente bătrâni - având această formă miniaturală.

Iniţial, doar elita societăţii practica penjing, după care plantele erau distribuite de-a lungul Chinei sub formă de cadouri de lux.

În timpul perioadei Kamakura, perioadă în care Japonia a adoptat cele mai multe dintre tradiţiile culturale chineze, a fost introdusă în Japonia arta de a creşte copaci în ghivece.

Întocmai ca în cazul unei grădini japoneze, realizarea unui bonsai presupunea simţ artistic, care este cunoscut sub numele de "Wabi-sabi". Oricum, plăcerea de a avea acces la un arbore bonsai a fost limitată pentru foarte mult timp doar la membrii unei anumite trepte a ierarhiei sociale, atât în China, cât şi în Japonia.

În perioada Edo a devenit posibil ca mulţi daimyo, samurai, comercianţi, orăşeni şi alte categorii sociale să aibă privilegiul de a admira sau de a avea un bonsai. În această epocă de lărgire fundamentală a accesului la bonsai şi-au făcut apariţia meserii specializate, precum meşteri olari de vase bonsai. Se presupune că numele de bonsai a început să fie folosit tot de atunci.

Această artă este încă practicată în China de azi, adesea sub vechiul nume de penjing. Deosebirea dintre arborii/arbuştii bonsai şi penjing este că cei cultivaţi în China tind să fie mai mari, pentru că stilul penjing creează miniaturi care sunt realizate cu scopul de a fi expuse în aer liber.

Deşi cunoscut de trei secole într-o măsură limitată în afara Asiei, doar recent Bonsai-ul s-a extins într-adevăr peste hotarele sale native.

Există mai mult de 1.200 de cărţi în 26 de limbi despre bonsai şi artele conexe. La un moment dat existau peste 50 de reviste în diferite limbi şi cinci reviste on-line numai în limba engleză. Sute de site-uri web, mai mult de o sută de forumuri de discuţii, newsletter-ele cluburilor on-line şi blog-uri, pot fi studiate pentru a înţelege arta şi ştiinţa de a creşte plante şi arbori miniaturali.

Tot mai des se aud comentarii despre această artă la televizor, în filme şi în reclame. Arta a căpătat în timp o largă răspândire în lume. Se estimează că o mie de cluburi se întâlnesc în lume, o dată pe an, de două sau de trei ori pe lună, fiecare cu personalitatea şi pasiunea lor pentru această artă antică.

Aşadar, data viitoare când tăiaţi ramurile unui copac, îl transplantaţi sau îl îngrijiţi, gândiţi-vă la faptul că ceea ce faceţi continuă o tradiţie de mii de ani.