Candidaţii la preşedinţia SUA ocolesc cea mai mare problemă de politică externă

În cadrul dezbaterii de luni, 22 octombrie, pe tema politicii externe a Statelor Unite, candidaţii la alegerile prezidenţiale au petrecut aproximativ opt minute discutând despre China. Cum au putut doar să pomenească în treacăt marile probleme ale celei mai populate ţări din lume, cel de-al doilea mare partener comercial al Statelor Unite? China este de asemenea puterea asiatică aflată în plină dezvoltare, care încearcă cu tenacitate să dobândească noi prieteni şi să influenţeze oamenii din fiecare colţ al globului.

Ce evitau ei să discute? Se temeau oare să nu ofenseze pe cineva? Poate pe o persoană cu conştiinţa încărcată? Ocoleau cumva subiectul modului criminal de operare al conducătorilor Chinei, despre care ştiau că ar fi trebuit să vorbească?

După cum a relatat The Epoch Times în reportajele sale din mai multe perspective, regimul de la conducerea Chinei este liderul violărilor drepturilor omului pe termen lung, pe plan mondial. Însă, termenul academic abstract „violări ale drepturilor umane” de-abia poate deschide subiectul acestei poveşti cutremurătoare. De-a lungul istoriei sale, Partidul Comunist Chinez a fost responsabil de aproximativ 80 de milioane de morţi nenaturale în rândul populaţiei nevinovate a Chinei.

Mesajul lor către poporul chinez va fi acela că vieţile lor trebuie să aibă demnitate

Însă, de curând, PCC a iniţiat un program sistematic de obţinere a profitului din recoltarea de organe de la zeci de mii de practicanţi Falun Gong aflaţi în viaţă, începând din anul 2000. David Matas, avocat pentru drepturile omului, a numit acest lucru ca fiind „o nouă formă de rău pe această planetă”.

Este posibil să fi auzit despre starul decăzut al PCC-ului Bo Xilai şi de soţia sa Gu Kailai, acuzată de curând de uciderea omului de afaceri britanic Neil Heywood. După cum s-a mai relatat prin alte canale mass-media, Bo şi acoliţii săi din cadrul unei mari mafii, sunt implicaţi într-o dramatică luptă internă, odată cu apropierea Congresului Popular al PCC din luna noiembrie. PCC-ul doreşte să credeţi că lupta se dă între conservatori şi reformişti, sau că este vorba despre corupţia lui Bo Xilai şi a asociaţilor săi.

Ceea ce PCC-ul nu vrea să ştiţi este că frământările din China orbitează în jurul crimelor fără precedent de recoltare a organelor unor oameni nevinovaţi, în timp ce ei încă respiră, pentru ca apoi să fie vândute pentru transplant. După cum arată firul întâmplărilor, Bo şi soţia sa, Gu, au fost persoane-cheie în organizarea procesului de prelevare şi comerţ cu organe. Însă ce persoane, aflate în poziţii mai înalte, mai sunt implicate?

Dacă cei doi candidaţi îşi vor face auzite vocile acum în privinţa uneia dintre cele mai tulburătoare şi masive atrocităţi din lumea zilelor noastre, atât ei, Statele Unite, cât şi China, vor avea de beneficiat.

Vorbind acum, candidaţii ar clarifica poporului american că sunt dornici să creeze o punte de legătură între rezultatele lor electorale şi conceptul importanţei drepturilor omului. Procedând astfel, ar afirma că unele probleme depăşesc simpla activitate politică. Prin asta ar declara că mandatele lor vor fi călăuzite de principii.

De asemenea, ar oferi şi o nouă direcţie în politica externă a Statelor Unite, în privinţa celei mai importante relaţii bilaterale pentru Statele Unite, anume cea cu China. Politica americană s-a bazat pe încercarea de îmbogăţire printr-un comerţ intens cu China. SUA a oferit legăturii sale cu China titlul de Relaţie Comercială Permanentă, în anul 2000, aşteptându-se la obţinerea unui profit din comerţul cu statul chinez, atât pentru poporul american cât şi pentru cel chinez, ţara celui din urmă urmând a se îndrepta către democraţie.

Amândouă calculele au eşuat teribil. Date fiind manipularea valutară de către Republica Populară Chineză, subvenţionarea industriilor, restrângerea accesului la piaţa sa internă şi furtul de proprietate intelectuală de la companiile americane, Statele Unite au pierdut enorm prin această înţelegere. În acelaşi timp, represiunea a devenit tot mai severă în China.

Simpla declaraţie că atrocitatea recoltării de organe nu poate fi lăsată să continue ar spune lumii întregi că SUA nu trece cu vederea crimele împotriva umanităţii. Acest fapt ar oferi şi politicii externe americane faţă de China un fundament al principiilor, care poate aduce această relaţie pe un nou făgaş, mult mai sănătos.

Dacă cei doi candidaţi ar vorbi deschis despre atrocitatea prelevării de organe, atunci ei vor ajuta şi poporul chinez. China se află la o răscruce. Partidul Comunist Chinez slăbeşte, iar întrebarea pe care şi-o pun cu toţii este: Ce va veni după căderea Partidului?

Prin condamnarea recoltării forţate de organe, candidaţii le vor da putere oamenilor din PCC care îşi doresc să-şi îndrepte ţara în direcţia democraţiei şi statului de drept.

În acelaşi timp, candidaţii americani s-ar adresa în mod direct poporului chinez, fapt căruia politicienii americani i-au acordat prea puţină atenţie. Mesajul lor către poporul chinez ar fi acela că nu ar trebui să cadă victimă atrocităţilor, şi că vieţile lor trebuie să fie demne.

Desigur, aici în Statele Unite, noi primim candidaţii pe care îi merităm. Şi noi ar trebui să acţionăm de asemenea.

Dacă îl vedeţi pe preşedintele Obama sau pe Mitt Romney înaintea zilei alegerilor, întrebaţi-i: „Este adevărat? Este Partidul Comunist Chinez responsabil de recoltarea organelor a zeci de mii de practicanţi Falun Gong? Şi dacă este aşa, dvs. ce veţi face în privinţa asta?”