Catastrofă minieră în Canada - un nou avertisment pentru susţinătorii exploatărilor de la Roşia Montană

Peste 10 de milioane de metri cubi de apă şi 4,5 milioane metri cubi de steril toxic s-au scurs în râurile şi lacurile regiunii canadiene British Columbia, în urma unui accident produs pe data de 4 august la mina de exploatare a cuprului şi aurului Mount Polley, prin ruperea barajului iazului de decantare.
Protest împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană. (KARINA KNAPEK / AFP / Getty Images)
Loredana Diacu
08.08.2014

Peste 10 milioane de metri cubi de apă şi 4,5 milioane de metri cubi de steril toxic s-au scurs în râurile şi lacurile regiunii canadiene British Columbia, în urma unui accident produs pe data de 4 august, la mina de exploatare a cuprului şi aurului Mount Polley, prin ruperea barajului iazului de decantare.

Sterilul de la mina canadiană, care, conform publicaţiei Vancouver Observer, ar fi suficient pentru a umple 4.000 de bazine olimpice de înot, ameninţă în continuare oraşele Quesnel şi Likely, ducând la interzicerea consumului de apă şi declararea stării de urgenţă în districtul regional Cariboo. Conform publicaţiei Vancouver Observer, sterilul ar putea să conţină cianură (cianura de sodiu este folosită pentru extragerea aurului), acid sulfuric (folosit pentru a extrage cupru), precum şi mercur.

Potrivit Alburnus Maior, organizaţie fanion în lupta împotriva avizării exploatărilor cu cianuri în Munţii Apuseni, barajul minei Mount Polley este construit din arocamente, acelaşi tip de baraj fiind preconizat şi la Roşia Montană sau Certej, iar proiectantul iazului de decantare al minei Mount Polley este firma de consultanţă Knight Piésold, aceeaşi care a realizat studiile ce au condus la decizia de a nu impermeabiliza decantorul de pe Valea Cornei, situat la doar 2 km în amonte de Abrud.

Greenpeace atrage însă atenţia că în comparaţie cu proiectul de la Roşia Montană, care prevede construirea unui iaz de decantare pe o suprafaţă de 200 de hectare, iar barajul ar urma să aibă 185 metri înălţime, iazul de decantare unde a avut loc accidentul luni are o suprafaţă de aproximativ 170 de hectare.

Analiza superficială a condiţiilor de mediu sau a stabilităţii amplasamentelor iazurilor de decantare de către companiile miniere şi atitudinea complice a autorităţilor de mediu creează, în cele mai multe cazuri, premisele producerii unor astfel de catastrofe, mai atrage atenţia Alburnus Maior, reamintind că dezastrul ecologic din Canada nu este un caz izolat, ci doar cel mai recent dintr-o listă foarte lungă de tragedii cauzate de breşe în pereţii sau barajele iazurilor de decantare. Două dintre acestea s-au produs în România, la Certej, unde, în anul 1971, 89 de oameni au murit înghiţiţi de steril, şi în Baia Mare, în anul 2000.

Autorităţile canadiene analizează cauzele cedării barajului, un purtător de cuvânt al Ministerului Mediului canadian declarând că doar în luna mai operatorului minier i-au fost date cinci avertismente pentru depăşirea nivelului permis al apelor uzate în iazul de decantare. Totodată, liderul populaţiei indigene (First Nations), Bev Sellers, a declarat că semnalele lor privind siguranţa iazului au fost continuu ignorate.

10 milioane de metri cubi de apă şi 4,5 milioane de metri cubi de steril s-au deversat în Polley Lake, potrivit ministrului responsabil cu energia şi mineritul din regiune. Locuitorii au fost avertizaţi să folosească doar apă îmbuteliată pentru gătit şi spălat până vor primi notificări asupra calităţii apei; autorităţile au trimis probe de apă la laboratoare pentru testare.

Potrivit Greenpeace, care citează informaţii oficiale publicate de presă, în ultimii ani, compania Imperial Metals Corp, proprietarul minei, a depozitat la locul exploatării cantităţi din ce în ce mai mari de substanţe toxice precum arsenic, mercur şi plumb.

Acesta este adevărul gol-goluţ despre mineritul modern. Generează catastrofe ce nu pot fi sub nici o formă justificabile sau scuzabile

Compania a raportat către autorităţile canadiene materialele deversate în iazul de decantare anul trecut. În raport apar 326 de tone de nichel, peste 400 de tone de arsenic, 177 de tone de plumb şi 18.400 de tone de cupru şi alţi compuşi; toate acestea au fost depozitate în iazul respectiv în 2013, scrie Greenpeace.

Din analiza imaginilor cu spărtura digului, adâncimea apei şi sedimentelor a fost în jur de 25-30 de metri, ceea ce înseamnă o capacitate de 50.000.000 de metri cubi – potrivit rapoartelor, în urma accidentului au fost deversate 14.500.000 de metri cubi de apă şi sedimente.

Cariboo este o zonă unde încă o companie, Taseko Mines Ltd, a propus deschiderea minei New Prosperity, o mină de aur şi cupru. Guvernul canadian a blocat de două ori deschiderea acestei mine din cauza problemelor de mediu. Compania a contestat decizia în instanţă.

Reacţii în România

„Acesta este adevărul gol-goluţ despre mineritul modern. Generează catastrofe ce nu pot fi sub nicio formă justificabile sau scuzabile. În faza de proiect, minele sunt prezentate ca fiind infailibile. Promotorii proiectelor de minerit prezintă cu emfază că folosesc cele mai noi tehnologii, ce aparent nu dau greş. Este şi cazul RMGC, care susţine că barajul prevăzut în proiectul Roşia Montană a fost evaluat în detaliu sub aspectul riscurilor, iar experţii, atât români cât şi internaţionali, au confirmat că este de 100 de ori mai sigur decât barajele iazurilor de decantare existente în lume. Odată accidentele însă produse, companiile dau faliment şi rămâne în sarcina statului să remedieze prejudiciul produs. Acelaşi scenariu s-a întâmplat şi la Baia Mare în 2000”, a declarat Tudor Brădăţan, reprezentant al reţelei Mining Watch România, citat de rosiamontana.org.

„Am urmărit declaraţiile liderului populaţiilor indigene şi preocuparea oamenilor din oraşul Likely care încearcă să înţeleagă ce li s-a întâmplat. Producerea unor astfel de catastrofe este întotdeauna dureroasă, iar consecinţele cel mai greu de suportat revin comunităţilor locale. În aceste clipe suntem alături de locuitorii regiunii British Columbia”, a declarat Eugen David, preşedintele Alburnus Maior.

La rândul său, Alexandru Riza, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România, declară: „Greenpeace avertizează din nou cu privire la pericolul pe care îl poartă un asemenea iaz de decantare, la fel cum este şi cel prevăzut în proiectul pentru exploatarea de la Roşia Montană. Accidentul din Cariboo, Canada, ilustrează perfect faptul că un astfel de eveniment poate surveni oricând, chiar din cauze necunoscute – deci neprevăzute – dacă e să cităm compania vinovată de acest dezastru. Solicităm în mod imperativ factorilor de decizie de la noi din ţară să nu aducă şi aici povara unui astfel de iaz şi să blocheze definitiv proiectul de exploatare de la Roşia Montană”.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor