Celălalt ideolog al lui Putin. Arma minorităţilor. Amestecul China-Rusia, trotil geopolitic

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. (BULENT KILIC / AFP / Getty Images)

Uitaţi-l pentru o clipă pe Dughin, ideologul eurasianismului şi al Rusiei mesianice! Actualele acţiuni ale lui Putin, de anexare a Crimeei şi ameninţările la adresa unor alte state cu mari minorităţi de ruşi sau vorbitori de rusă, sunt inspirate de un alt ideolog naţionalist rus. Serghei Karaganov de la Council on Foreign and Defense Policy a fost cel care a lansat primul ideea că minorităţile ruseşti din afara graniţelor sunt o armă utilă în proiectarea intereselor ruseşti în sfera de influenţă post-sovietică.

”Vladimir Putin nu se va lăsa până nu va cuceri Belarusul, ţările baltice şi Finlanda”, declara de curând Andrei Ilarionov, fost consilier prezidenţial pentru afaceri economice.

Serghei Karaganov care este consultat regulat de Putin în probleme de politică externă a susţinut în urmă cu 20 de ani că vorbitorii de rusă din noile ţări independente precum Ucraina, Belarus şi statele baltice vor deveni principalii garanţi ai păstrării acestor state în sfera de influenţă a Moscovei după prăbuşirea URSS. Mai mult, el a profeţit încă de atunci că Rusia se va folosi de argumentul protecţiei lor, inclusiv prin forţă militară, pentru a-şi apăra interesele.

Ideologul naţionalist, membru al Comisiei Trilaterale şi al Clubului Valdai, susţinea că prin protejarea drepturilor minorităţilor ruse din diaspora de a vorbi rusa în public, de a urmări televiziuni de limbă rusă şi de a-şi educa copiii în limba rusă, Moscova îşi va asigura loialitatea lor şi va dobândi influenţă asupra acelor state. Astfel ”se va forma o enclavă politică puternică care va fi baza influenţei noastre politice”, arăta Karaganov într-un discurs din 1992.

În prezent, el declară pentru ziarul Globe and Mail: “Credinţa mea este ca Rusia nu are ce pierde în prezent. Fie câştigă, fie se prăbuşeşte. Suntem într-o fundătură şi într-o criză care va avea costuri umane şi economice teribile pentru noi toţi. Iar Putin va lupta până la capăt”.

Karaganov dă vina pentru actuala linie a lui Putin pe extinderea NATO şi a UE tot mai aproape de graniţele Rusiei şi în ”sfera de influenţă a acesteia. În opinia sa, singura soluţie pentru evitarea unui conflict militar este ca Occidentul să accepte federalizarea Ucrainei, cu o largă autonomie pentru regiunile vorbitoare de rusă din sud şi est. Mai mult, Ucraina ar trebui să fie ”finlandizată”, astfel încât să nu mai poată adera la NATO.

Deşi admite că sunt şanse mici ca Occidentul să accepte aceste condiţii puse de Moscova, decanul Şcolii de Economie Internaţională şi Politică Externă, avertizează că sancţiunile economice nu vor împinge Rusia în direcţia dorită de Vest. “Aceste sancţiuni arată că occidentalii nu au înţeles nimic. Cred că Putin şi colegii lui acţionează pentru bani, când aceştia sunt determinaţi de putere şi mândrie în acţiunile lor”.

Interesant este că tocmai acest ideolog al folosirii protecţiei minorităţilor ca pretext de agresiune scria în 2010, un moment de apropiere între Rusia şi Europa, când mai multe state europene intrau în competiţie pentru favorurile economice ale Rusiei, într-un articol pentru Foreign Policy România ca ”o alianţă între Europa şi Rusia devine tot mai mult o necesitate. Continuând pe traiectorii complet separate, fiecare pe un drum al său, Rusia şi Uniunea Europeană sunt condamnate să rămână jucători de mâna a doua sau a treia pe scena internaţională. Le va fi imposibil să-şi apere interesele într-o lume tot mai influenţată de puterile emergente. O Rusie fără Europa, sau care se îndepărtează de Europa, îşi pierde integritatea şi sursa de modernizare. Europa a fost şi rămâne şi astăzi o sursă de modernizare pentru Rusia”.

”Rusia riscă să devină o bază de resurse minerale şi în cele din urmă un simplu apendice politic al Chinei. Doar lucrând împreună, Europa îşi poate evita declinul, iar Rusia contrabalansa creşterea influenţei Chinei”, avertiza Karaganov. Dar divergenţele dintre Rusia şi Europa s-au înmulţit, iar Moscova se aliază cu China pentru a se opune Europei. Previziunile ideologului Kremlinului s-au dovedit greşite.

Cum motiva Karaganov necesitatea unei alianţe UE-Rusia? ”Rusia riscă să devină o bază de resurse minerale şi în cele din urmă un simplu apendice politic al Chinei. Doar lucrând împreună, Europa îşi poate evita declinul, iar Rusia poate contrabalansa creşterea influenţei Chinei”.
Prin urmare UE-Rusia ca contrapondere a Chinei. De atunci însă lucrurile s-au schimbat vizibil, în sensul că divergenţele dintre Rusia şi Europa s-au înmulţit, Rusia nu s-a modernizat…Iar Moscova se aliază cu China pentru a se opune Europei. Previziunile lui Karaganov în acest sens se dovedesc total greşite.

Unul dintre motivele pentru care lucrurile s-au întâmplat exact invers este chiar ”disparitatea de valori dintre cele două părţi care poate fi un obstacol serios în calea unei viitoare alianţe. Rusia cu siguranţă nu merge într-o direcţie europeană. Dar în acelaşi timp, Europa însăşi se transformă, îndreptându-se către o Europa post-europeană”, despre care vorbea Karaganov în articolul pentru Foreign Policy România. El pleda pentru ”o alianţă pragmatică, fundamentată pe o înţelegere luminată a intereselor noastre comune viitoare, şi mai puţin pe valori”. În practică colaborarea lui Putin cu Europa s-a dovedit imposibilă, pentru că nu poţi scoate valorile din ecuaţie. Oricât de pragmatică ar fi alianţa, nu poţi accepta şi gira agresiunile şi expansionismul imperialist.

A înţeles-o şi Karaganov care într-un articol scris pentru Financial Times susţinea la începutul lunii martie că ”Rusia trebuie să-şi apere interesele cu o mână de fier”. El revine astfel la argumentul că Rusia a fost tratată ca o naţiune învinsă de Vest după căderea URSS şi că trebuie să se confrunte cu Occidentul. Mai spune şi că elitele politice ucrainene au fost incompetente, corupte şi incapabile de a asigura prosperitatea ţării.

Ideologul Kremlinului consideră că ”dacă Ucraina ar fi fost absorbită în NATO, poziţia strategică a Rusiei ar fi fost intolerabilă”. Iar în final revine la soluţia unică a federalizării Ucrainei, care ”ar permite locuitorilor fiecărei regiuni să facă propriile alegeri legate de limbă şi loialitate culturală”. Cu alte cuvinte, regiunile pro-ruse să fie folosite ca instrument de Moscova, conform doctrinei Karaganov.

Continuarea este halucinantă. Ţara ar trebui să participe şi la Uniunea Vamală Rusia-Belarus şi la acordul de asociere cu UE şi să împartă controlul asupra sistemului de transport al gazului cu vecinii. O asemenea soluţie ar însemna însă pierderea Ucrainei şi abandonarea ei în mâna Rusiei care va putea folosi regiunile pro-ruse împotriva Ucrainei de Vest şi va deţine controlul absolut asupra transportului de gaze către Europa, prin Ucraina.

Decanul Şcolii de Economie Internaţională şi Politică Externă din Moscova merge şi mai departe şi recomandă înfiinţarea ”unei Alianţe a Europei care să se întindă de la Lisabona la Vladivostok, un spaţiu uriaş de liber schimb şi liberă circulaţie. Ar trebui să amestecăm soft power-ul Europei cu hard power-ul şi resursele Rusiei”. Cu alte cuvinte, SUA este scoasă din schemă şi Rusia va domina Europa, militar şi economic. Iar europenii îşi pot păstra valorile. O viziune şi mai perfidă şi periculoasă decât cea a lui Dughin.