China duce un razboi fara arme
In timp ce expertii din Statele Unite inca dezbat daca razboiul cibernetic este o amenintare reala, Partidul Comunist Chinez (PCC) a facut din razboiul cibernetic o parte fundamentala a strategiei sale militare - de castigare a unui razboi impotriva unui inamic superior militar.
The Epoch Times a intervievat fosti oficiali militari si de informatii care au observat strategia de razboi cibernetic a Chinei si alte tactici tehologice in diferite etape de dezvoltare. Multe din observatiile lor coincid cu documentele militare ale Partidului Comunist, care au fost prezentate in analiza de risc de la Departamentul Apararii.
O lupta in Valea Amur acoperita cu zapada a initiat conflictul dintre Uniunea Sovietica si Partidul Comunist Chinez in 1969. Cand s-a risipit fumul, impasul a lasat conducerea chineza cu o lectie care le-a influentat strategia militara pana in ziua de astazi.
"Rusia nu putea invinge pentru ca nu avea numarul de soldati, iar China nu putea castiga pentru ca nu avea tehnologia. Asa ca s-a ajuns in mare masura la impas", a declarat Terry Minarcin, un fost criptolog al Fortelor Aeriene, desemnat la Agentia Nationala de Securitate, intr-un interviu telefonic.
"China a invatat multe din acel conflict", a declarat Minarcin.
Minarcin a fost antrenat ca lingvist chinez in Fortele Aeriene si a interceptat comunicatiile comuniste timp de aproape 21 de ani. El s-a retras in 1987, chiar inaintea caderii Uniunii Sovietice.
Dupa batalia din Valea Amur, PCC a luat o cale diferita fata de sovietici si in general fata de Occident in dezvoltarea militara.
In timp ce Occidentul s-a concentrat pe folosirea tehnologiei pentru a face operatiunile de lupta mai eficiente, PCC a invatat sa foloseasca tehnologia pentru a duce razboaie fara lupta. Pe masura ce a invatat din lectia Vaii Amur, PCC a a adoptat o noua forma de razboi.
Razboiul cibernetic
Conceptul de razboi este deseori inteles gresit ca pur si simplu distrugerea tintelor militare. Asadar semnificatia atacurilor cibernetice si a spionajului cibernetic chinez asupra afacerilor si guvernelor este deseori minimalizata.
"Cand John Arquilla a inventat termenul de razboi cibernetic in 1993, el a incadrat conceptul in principal in jurul structurilor nationale militare, insa nu acesta este cazul in secolul 21", a afirmat John Bumgarner, CTO la US Cyber Consequences Unit, un institut independent de cercetare care studiaza conflictele cibernetice.
Conceptul de tinta militara este deseori interpretat gresit. "In era post-industriala, fortele aliate au bombardat in principal tintele militare si militaro-industriale, dar in era apararii cibernetice, tintele viabile includ infrastructuri civile critice, de care toate armatele sunt dependente", a afirmat Bumgarner.
Britanicii chiar aveau o unitate militara de "Razboi Economic" in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Ei sunt imortalizati intr-o fotografie din Muzeul Churchill din Londra, conform lui Bumgarner.
O strategie de folosire a atacurilor cibernetice si a altor mijloace pentru a tinti si a distruge economia SUA a fost schitata in lucrarea "Razboi fara restrictii" avandu-i ca autori pe doi colonei din armata chineza, in 1999.
Documentul este "de fapt o strategie pe termen lung despre cum sa erodezi dorinta adversarului de a lupta prin alte mijloace decat conflictul armat. Unul din caile principale de atac din acest document este cel economic. Asemnea atacuri pot dura decenii pana sa se faca resimtite", a declarat Bumgarner.
"Razboiul economic este cu adevarat o mare problema", a declarat el. "Erodarea segmentelor stabilitatii financiare ale unei alte tari poate fi indeplinita cu usurinta prin furtul datelor private despre un produs, folosirea acelor informatii in avantajul propriu pentru fabricarea produsului fara toate cheltuielile cu cercetarea si costurile de dezvoltare, iar apoi vanzarea produsului pe piata mondiala la o fractiune de cost. Repetarea continua a acestui ciclu face natiunea-tinta dependenta de tine pentru multe lucruri. Pana la urma vei detine cheile regatului".
El s-a referit la un incident prin care chinezii au furat planuri pentru design de mobila - multi s-ar mira de ce i-ar pasa guvernului. "Asta este pentru ca ei pot construi mobila mai ieftin, falimentand astfel competitorii, ceea ce inseamna ca toata lumea va trebui sa cumpere aceasta mobila din China", a declarat Bumgarner.
Odata ce China a cucerit acest sector de industrie a mobilei, rivalii sai pierd o lupta economica importanta, dar multi nici macar nu realizeaza ca aceasta batalie este parte a unei strategii pe termen lung.
Organizare maxima
Exista multi actori individuali sau mici organizatii care lanseaza atacuri online. Multe dintre ele sunt minore - armata cibernetica iraniana care distruge website-uri, cibercriminali care programeaza virusi si spargerea retelelor de catre hackeri individuali.
Atacurile din China sunt insa complet diferite. Ele sunt atacuri foarte organizate si inregimentate, iar scara lor enorma depaseste alte incercari de acest gen.
Intr-un articol din 2007 aparut in Federal Computer Weekly, care citeaza un comandant de retea militara navala, declara ca hackerii chinezi sunt "amenintarea predominanta" si "duc mereu lupte impotriva retelelor Departamentului Apararii".
Drew Berquist, un fost ofiter de informatii din SUA, si autor al "Experimentului Maverick", a declarat pentru The Epoch Times ca comunitatea de informatii este foarte constienta de aceasta chestiune.
"Ei sunt o amenintare de ceva vreme", a declarat Berquist intr-un interviu telefonic.
"Ei sunt cei pe care a trebuit sa ii monitorizam cu adevarat, iar ei se implica cu toata puterea in toate orasele majore din intreaga lume", a afirmat el. "Au o prezenta puternica cu ofiterii lor de informatie chiar si in orase precum Kabul din Afganistan, dar si aici in Statele Unite - oriunde vreti. Indiferent ca e tara mare sau tara de lumea a treia, ei cauta sa isi infiga ghearele in ea."
El a declarat ca desi PCC "are si alte cai", atacurile cibernetice se situeaza printre metodele cheie.
"Cand ma gandesc la ei, ma gandesc la batalia care se petrece sub suprafata, este mai mult o batalie de infrastructura. Este vorba de cai "de atac a retelelor de calculatoare, a economiei si de a gasi modalitati pentru acest lucru prin diferite mijloace - nu prin batalii si conflicte", a declarat el.
O strategie integrata
Din luptele sale cu Uniunea Sovietica de la sfarsitul anilor 1960, PCC a invatat ca atunci cand se lupta impotriva unui inamic foarte bine echipat, ruta directa nu este cea mai buna.
Incepand cu sfarsitul anilor 1990 a existat o inflorire a teoriilor de razboi asimetric in doctrina strategiei chineze, folosind vectori multipli de atac non-militari pentru obtinerea de rezultate militare, cum ar fi deteriorarea infrastructurilor de comunicatie sau financiare ale inamicului.
Razboiul cibernetic este un element central din strategia de lupta asimetrica a PCC. Mare parte din teoria despre razboiul modern produsa de strategii militari chinezi de acum un deceniu poate fi vazuta acum dusa la indeplinire, iar razboiul cibernetic este cheia.
Textul Academiei de Stiinte Militare al armatei chineze, Strategia de Stiinta Militara, noteaza "Razboiul nu este doar o lupta armata, ci si o intrecere completa pe fronturile politicii, economiei, diplomatiei si legii."
Un raport secretizat al Departamentului de Stat, dezvaluit de WikiLeaks, a aratat ca armata regimului chinez a lansat atacuri continue asupra afacerilor si retelelor guvernamentale din SUA din 2002, iar intensitatea atacurilor creste.
Ultimul, numit Dragonul Noptii, a folosit un set de vulnerabilitati pentru a tinti si a obtine "informatii sensibile de operatiuni de proprietate competitive si de finantare a proiectelor in privinta licitatiilor si operatiunilor de petrol si gaze", conform McAfee, o companie software care cerceteaza operatiunea.
Dragonul Noptii s-a adaugat istoriei de ciberatacuri chineze, care au inclus si Operatiunea Aurora, care a vizat compania Google in decembrie 2010, si atacurile GhostNet care il vizeaza pe Dalai Lama, oficialii occidentali si mediul de busines, si care a fost descoperita pe 29 martie 2009.
Razboiul cibernetic este parte a unei strategii asimetrice de razboi pe plan mai larg si non-kinetice, adoptata de PCC impotriva Statelor Unite, conform unui raport desecretizat al Departamentului Apararii, intitulat Puterea Militara a Chinei din 2008.
Incluse in acest raport sunt dezvoltarile teoretice importante cum ar fi conceptul "Celor trei Razboaie", aprobat de Comitetul Central si Comisia Militara Centrala in 2003.
"Cele Trei Razboaie" cer folosirea "Razboiului Psihologic" - care presupune folosirea propagandei, deceptiei, amenintarilor si a constrangerii, "Razboiului Media" - referindu-se la campaniile de influentare a opiniei publice si de atragere a sustinerii publice atat domestic cat si in strainatate si folosirea "Razboiului Juridic"- care manuieste instrumente juridice internationale si locale pentru a face presiuni in interesul national al Chinei.
