Copiii cu trei părinţi. Medic: „Apărarea vieţii umane trebuie să fie în centrul agendei politice a UE” (interviu)

Experti realizand fertilizare in vitro.
Experti realizand fertilizare in vitro. (SAEED KHAN / AFP / Getty Images)

Iniţiativa cetăţenească europeană “Unul dintre noi”, care cere UE să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică, a obţinut peste un milion de semnături în statele membre şi a ajuns în atenţia Comisiei Europene care poate înainta o propunere legislativă în acest sens. Între timp, în SUA specialiştii din domeniul sănătăţii iau în calcul să aprobe studiile pentru fertilizarea in vitro care folosesc ADN de la trei persoane diferite, pentru prevenirea bolilor ereditare. Medicul Daniela Păun, coordonatoarea iniţiativei Unul dintre noi în România, explică într-un interviu de ce embrionul trebuie protejat şi care sunt riscurile fertilizării in vitro.

Epoch Times: Aţi fost coordonatoarea iniţiativei cetăţeneşti europene One Of Us, care îşi propune protejarea dreptului la viaţă încă din momentul concepţiei. Care a fost parcursul acestei iniţiative şi ce efecte va avea ea?

“Unul dintre noi” (http://unuldintrenoiromania.wordpress.com/) este prima iniţiativă cetăţenească legislativă pro-life europeană şi una dintre primele iniţiative cetăţeneşti europene înregistrate în Uniunea Europeană. Iniţiativa legislativă cetăţenească europeană este un nou instrument de participare democratică pus la dispoziţia cetăţenilor de Tratatul de la Lisabona. Aceasta reprezintă o invitaţie adresată Comisiei Europene, “guvernul” Uniunii Europene, de a face o propunere legislativă asupra unor aspecte care sunt de competenţa ei. O iniţiativă legislativă cetăţenească europeană trebuie susţinută de minimum un milion de cetăţeni UE, din cel puţin 7 dintre cele 28 state membre.

Bazându-se pe definiţia embrionului uman ca fiind începutul dezvoltării fiinţei umane, care a fost dată într-o recentă decizie a Curţii Europene de Justiţie (Brustle vs. Greenpeace), “Unul dintre noi” cere Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică. O astfel de interdicţie ar fi o mare contribuţie la consistenţa politicilor în UE.

Obiectivul ICE "Unul dintre Noi" respectă principiul subsidiarităţii statelor membre UE şi nu influenţează legislaţia României sau a altor state în privinţa avortului la cerere, inclusiv în privinţa modului în care acesta este finanţat. Pentru a influenţa acest subiect este necesară o iniţiativă legislativă naţională.

Iniţiativa cetăţenească europeană (ICE) parcurge 7 etape până la finalizarea printr-o propunere legislativă. În etapa pregătitoare s-a constituit un comitet de cetăţeni interesaţi şi un grup de experţi au formulat obiectivul. În a doua etapă, pe 1 aprilie 2012, a fost cerută permisiunea Comisiei Europene pentru a fi desfăşurată şi după primirea aprobării pe 11 mai 2012, în a treia etapa, au fost înregistrate oficial sistemul de strângere de semnături online şi pe formularul de hârtie.

Deoarece primele 9 ICE înregistrate au întâmpinat dificultăţi deosebite în această etapă, Comisia Europeană le-a permis prelungirea etapei patru, de strângere a semnăturilor, cu 6 luni, până la 1 noiembrie 2013 în cazul „Unul dintre noi”. A cincea etapa, aceea de verificare a semnăturilor strânse de către autorităţile naţionale ale tuturor celor 28 de state membre, s-a concretizat prin eliberarea certificatelor de validare care au fost prezentate în a şasea etapă, pe 27 februarie 2014, Comisiei Europene la Bruxelles.

În a 7-a etapă organizatorii “Unul dintre Noi” trebuie să susţină obiectivele într-o audiere publică în faţa sub-comisiilor europene implicate în eventuala înaintare a unei propuneri legislative. O consecinţă a acestei audieri trebuie să fie un răspuns oficial al Comisiei Europene care să motiveze înaintarea sau nu a unei propuneri legislative legate de obiectivul ICE “Unul dintre noi”.

În toate cele 28 de state membre UE au fost strânse peste 1.901.947 de semnături, dintre care 90% au fost validate, adică 1.742.156. Numărul minim de semnături validate cerut de Comisia Europeană era de 1.000. 000 de semnături.

20 de ţări au obţinut numărul minim de semnături, adică cel puţin 750 de semnături pentru fiecare eurodeputat: Austria, Cipru, Croaţia, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Ungaria. În Republica Cehă şi Danemarca numărul semnăturilor validate a depăşit 50% din minim, iar Marea Britanie şi Estonia s-au apropiat mult de acelaşi procentaj.

În România, prin mii de ore de voluntariat, cu mijloace financiare extrem de reduse, au fost adunate peste 140.000 de semnături, care au fost verificate semnătură cu semnătură, în final fiind validate 110.405, ceea ce ne plasează numeric pe poziţia a 5-a în UE.

Iniţiativa cetăţenească europeană “Unul dintre noi” evidenţiază că un număr semnificativ de mare de cetăţeni ai UE consideră că apărarea vieţii umane trebuie să fie în centrul agendei politice a Uniunii Europene. Succesul primelor 6 etape ale Iniţiativei “Unul dintre noi” şi entuziasmul demonstrat în Europa constituie o importantă piatră de hotar pe calea către o evidentă şi unitară respectare şi protejare a vieţii umane în Uniunea Europeană.

Specialiştii americani din domeniul sănătăţii iau în calcul să aprobe studiile pentru fertilizarea in vitro care folosesc ADN de la trei persoane diferite, pentru prevenirea bolilor ereditare. Cât de etică este această măsură de inginerie genetică?

Atâta timp cât dreptul la viaţă nu este recunoscut din momentul concepţiei, embrionul uman devine un instrument folosit de ştiinţă, un obiect al cărui termen de folosinţă se schimbă permanent, în funcţie de brevetele de invenţii permise de legislaţia unei ţări, la un moment dat.

Biologul francez Jacques Testart constata evoluţia societăţii spre o „eugenie soft, invizibilă şi democratică”, acceptată prin selectarea embrionilor prevăzuţi pentru diagnosticul genetic de preimplantare (DGP), prin „fabricarea copiilor la comandă”.

În cultura dominată de consumism există cererea unei părţi care doreşte ca inclusiv o viaţă umană să fie “planificată, privilegiată, perfectă”. Răspunzând acestei cereri de designed babies, un mediu de afaceri a investit în tehnologii care permit “proiectarea” copilului dorit de părinţii care plătesc costurile serviciului oferit. Una dintre premise este aceea că garanţia obţinerii produsului dorit creşte cu gradul de sofisticare a tehnologiei aplicate.

La sfârşitul lunii februarie 2014, agenţia americană care se ocupă cu siguranţa alimentelor şi medicamentelor (Food and Drug Administration –F.D.A.) a început audieri legate de “producerea” copiilor cu material genetic aparţinând a două femei şi unui bărbat. Motivarea o constituie evitarea bolilor genetice transmise prin mitocondriile mamei. Dacă F.D.A. va fi convinsă, va permite experimente clinice cu aceşti copii concepuţi artificial.

Probabil că se doreşte obţinerea unei anumite legalităţi pentru a creşte şansele de câştig, deoarece în SUA primii copilaşi manipulaţi genetic s-au născut în 1997. Această evoluţie nu a fost acompaniată de o discuţie adecvată asupra consecinţelor etice, iar despre starea sănătăţii copiilor se cunosc puţine, cu excepţia faptului că unul dintre copii este diagnosticat cu o afecţiune psihiatrică. Faptul că în SUA legislaţia permite mai multe experimente pe embrioni comparativ cu Uniunea Europeană a condus la emigrarea unor specialişti europeni care speră să ajungă chiar la clonarea oamenilor.

Atât în SUA cât şi în Europa, bioeticieni, medici şi politicieni au denunţat aceste practici eugenice ca fiind incompatibile cu demnitatea umană şi legile internaţionale. Aceasta este concluzia unui grup de 34 de membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE) care au trimis pe 3 octombrie 2013 o declaraţie scrisă guvernului Marii Britanii care doreşte să susţină acelaşi tip de experimente pe embrionii umani. Consiliul Europei a fost înfiinţat după al Doilea Război Mondial ca urmare a descoperirii practicilor eugenice ale regimului nazist.

Lipsa respectării vieţii umane prin experimentare a ajuns atât de dramatică încât chiar şi pionierii procreării artificiale sunt extrem de alarmaţi. Biologul francez Jacques Testard constata evoluţia societăţii spre o „eugenie soft, invizibilă şi democratică”, acceptată prin selectarea embrionilor prevăzuţi pentru diagnosticul genetic de preimplantare (DGP), prin „fabricarea copiilor la comandă”.

În Uniunea Europeană Curtea de Justiţie s-a pronunţat în cazul Oliver Brüstle vs. Greenpace asupra interzicerii brevetării unei invenţii care implică distrugerea embrionilor umani şi chiar a decis în favoarea unei definiţii lărgite a embrionului uman: „încă din faza fecundării sale, orice ovul uman trebuie considerat drept embrion uman, din moment ce fecundarea este de aşa natură încât iniţiază procesul de dezvoltare a fiinţei umane”. Judecătorii au mai susţinut şi că „această calitate, de embrion uman, trebuie să fie recunoscută şi în cazul ovulului uman nefecundat în care a fost implantat nucleul unei celule umane mature, precum şi în cazul ovulului nefecundat indus să se divizeze şi să se dezvolte prin partenogeneză”. Dar legislaţia este încă necesară la nivelul competenţelor UE şi a statelor membre. Până atunci embrionii umani congelaţi după producerea prin FIV pot fi simple elemente ale unor experimente.

Ce riscuri implică o asemenea procedură?

Dr. Marcy Darnovsky, cercetător american şi expert în politici legate de bio-tehnologia umană, afirma că ”astfel de proceduri biologice extreme sunt în mod inerent nesigure pentru femeile care sunt implicate, dar şi pentru oricare copil care ar fi născut printr-o astfel de procedură, în timp ce proceduri alternative sigure sunt puse la dispoziţia unui număr redus de femei care ar fi în situaţia de le folosi”.

Cercetările pe celule stem embrionare nu au adus până în prezent niciun rezultat terapeutic şi cele mai multe firme au oprit cercetările în acest sens pentru a nu da faliment.

În mod cert există şi un sindrom post-traumatic al copiilor supravieţuitori concepuţi prin FIV; acest sindrom ar putea fi mai dramatic în cazul supravieţuitorilor unor proceduri tehnologice mai complicate.

Dr. Daniela Păun este medic generalist şi coordonatoare pentru România a iniţiativei ”Unul dintre noi”.