"Cruţaţi măcar Defileul Jiului"- Scrisoare deschisă către Secretarul de stat în Ministerul Mediului Robert Szep

Mai mulţi cetăţeni îi trimit secretarului de stat în Ministerul Mediului Robert Szep o scrisoare deschisă prin care îi cer acestuia să "cruţe măcar Defileul Jiului". Mai exact, scrisoarea deschisă, redactată de activistul de mediu Călin Dejeu, se referă la faptul că pe 1 martie Szep va prezida Comisia de Analiză Tehnică pentru trei proiecte promovate de Ordonanţa de urgenţă nr. 175/2022, respectiv amenajări hidroenergetice, despre care autorul scrisorii susţine că vor avea impact devastator asupra mediului.

Redăm integral scrisoarea deschisă:

Stimate domnule Robert Szep, aţi fost timp de un an preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR).

Aşa că trebuie să înţelegeţi impactul devastator pe care hidrocentralele îl au asupra ecosistemelor de apă dulce, care au deja o rată de pierdere a biodiversităţii de trei ori mai mare decât habitatele terestre sau marine. Şi ar trebui să citiţi Danube News.

În data de 1 martie veţi prezida, în calitate de secretar de stat, Comisia de Analiză Tehnică pentru trei proiecte promovate de Ordonanţa Ecocidelor (OUG 175/2022). Această ordonanţă încalcă 8 convenţii semnate de România, reprezintă un abuz de notorietate mondială, fiind menţionată în scrisoarea deschisă semnată de peste 100 de organizaţii din întreaga lume, adresată Comisiei Europene.

Dincolo de a reprezenta cel mai amplu atac asupra naturii din Europa contemporană OUG 175/2022 înseamnă în primul rând, în esenţa ei, decizie arbitrară. Nu există nicio justificare nicăieri, o justificare de ce aceste proiecte nu pot să urmeze procedura legală de evaluare de mediu. Aflăm din comunicarea Comisiei Europene ”COM(2019) 163” că statul de drept presupune interzicerea exercitării arbitrare a puterii executive.

Chiar şi Avocatul Poporului a constatat că OUG 175/2022 nu justifică, deşi trebuia să justifice, ”de ce respectarea cerinţelor Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului nu este posibilă”.

Aceste proiecte ceauşiste nerentabile nu reprezintă nimic nou, excepţional, ca să justifice încadrarea la art. 5, alin. (2) din Legea 292/2018. Ci reprezintă exact opusul, ceva perimat şi anacronic.

Ghidul comunitar (2019/C 386/05) privind aplicarea excepţiilor de la art. 2(4) din Directiva EIA prevede că nu se poate excepta o întreagă categorie de proiecte, ci doar proiecte individuale, după o analiză de la caz la caz.

Deci ministerul ar trebui, conform Constituţiei, să respecte ”principiul supremaţiei dreptului Uniunii asupra dreptului naţional” şi să ignore OUG 175/2022.

Exceptarea de către minister, de la procedura legală de evaluare, a tuturor celor 9 proiecte hidroenergetice ecocidare, în baza ordonanţei neconstituţionale care încalcă şi reglementările europene, ar însemna o batojocorire şi mai ostentativă a statului de drept.

Cel mai grav dintre cele 9 proiecte este proiectul de secare a Jiului în Parcul Naţional Defileul Jiului, un proiect ecocidar de notorietate mondială. Acum i-a fost din nou schimbat numele, cică se numeşte: ”Creşterea ponderii producţiei de energie electrică din surse regenerabile prin finalizarea lucrărilor şi asigurarea monitorizării permanente a impactului asupra mediului la amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbeşti.”

Dacă ne aplecăm puţin asupra cifrelor, observăm că deja din titlu urlă falsul. Contrar aberaţiilor din ştirile false pe acest subiect, în Defileul Jiului mai sunt de aruncat, conform datelor emise de Hidroelectrica, 75 de milioane de euro (în ipoteza că cutremurul care a distrus blocuri în aceeaşi UAT, Aninoasa, nu a degradat deloc lucrările ilegale implementate deja.

Suma ar trebui indexată pe măsura creşterii preţurilor la materialele de construcţii.

Clima s-a schimbat în ultimele decenii, debitele sunt mult mai mici şi fluctuante iar proiectul este supradimensionat. Pe deasupra, în studiile pe care le-a postat Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului în noiembrie 2021 (ca să le şteargă peste câteva zile pentru că recunoşteau prea mult), se menţionează că vor lăsa un debit ecologic minim de 4,23 metri cubi/secundă. Deci hidrocentralele, dacă sunt finalizate, vor funcţiona doar sporadic, la anumite debite, şi chiar şi când vor funcţiona vor funcţiona sub capacitate. Sunt hidrocentrale pe derivaţie, fără acumulare, care depind de debitul râului în acel moment, nu cum dezinforma ministrul Măcel Boloş în conferinţa de presă din 14 decembrie 2022.

Proiectul hidroenergetic ar asigura în SEN o producţie insignifiantă, de aceea cei mai buni specialişti din lume în materie de management al apelor interioare, cei de la Institutul Leibniz din Berlin, l-au clasificat în comunicatul lor de presă ca încadrându-se la hidrocentrale mici.

Evident că, cu peste 75 de milioane de euro, o sumă considerabilă, se pot implementa proiecte de energie regenerabilă care să producă mai multă energie şi mai repede. Aşadar, la modul potenţial, proiectul perimat în cauză doar ar duce la scăderea producţiei de energie electrică.

Dacă există această obsesie pentru a insista cu continuarea acestui proiect (cu singurul raţionament imaginabil acela de a-i acoperi pe cei care au cheltuit banii publici pe lucrările ilegale), ar trebui să se înceapă cu un studiu de fezabilitate, efectuat de experţi independenţi.

Pentru acelaşi proiect Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a declanşat încă din 22 ianuarie 2020, prin emiterea deciziei etapei de încadrare, o evaluare de mediu. Dacă ANPM a considerat că proiectul poate să urmeze procedura normală de evaluare, de ce Ministerul Mediului consideră acum că nu poate? Decizia în cauză a fost atacată în instanţă (pentru că nu se mai poate face evaluare după ce au avut loc lucrări ilegale care au degradat mediu), şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (în dosarul 10214/3/2020) a trimis cauza spre rejudecare. Adică societatea civilă, prin Bankwatch şi Agent Green, a câştigat recursul şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este pe punctul să piardă procesul definitiv. Ministerul nu poate să intervină, prin exceptări abuzive de la lege, asupra unui proces pe rol pe care o agenţia a sa este deja evident că îl pierde! Este un abuz siderant, o violare totală a statului de drept!

Cu privire la soarta Defileului Jiului, avem deja istorica hotărâre definitivă a Curţii de Apel Bucureşti (nr. 5378/2017), care este publică:

În acest caz nu se mai poate face o evaluare adecvată propriu-zisă, pentru că lucrările de distrugere a habitatelor au continuat după 2007. Doar dacă lucrările erau sistate la desemnarea sitului Natura 2000 se putea face evaluare adecvată. Acum singura variantă legală este să se aplice ce scrie atât în hotărârea 5378/2017 cât şi în hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauză C-399/14: executarea unui astfel de proiect ”nu poate fi continuată după includerea acestui sit pe lista SIC decât cu condiţia excluderii probabilităţii sau a riscului de deteriorare a habitatelor sau de perturbări care afectează speciile şi care pot avea un efect semnificativ în raport cu obiectivele acestei directive”.

Prin urmare, tot ce trebuie făcut este un ”screening” privind posibilitatea excluderii riscului de deteriorare. Ori, din moment ce există deja publicaţii ştiinţifice care atestă impactul semnificativ, excluderea probabilităţii sau a riscului de deteriorare este imposibilă. Ministerul Mediului ar trebui să cunoască măcar datele din cartea ”Water Resources Management : Methods, Applications and Challenges”, care este menţionată în Bibliografia Naţională Română pe 2020, publicată de Biblioteca Naţională a României.

În această carte, în capitolul 5, se menţionează că şantierele hidroelergetice au distrus deja 7% din habitatul prioritar 91E0 din situl Natura 2000 Defileul Jiului. Fiind vorba de un habitat prioritar, este vorba de un impact semnificativ. Un impact deja produs nu poate să fie exclus.

Avem şi un dosar la DNA, la Serviciul Teritorial Alba Iulia, pentru lucrările ilegale efectuate în Defileul Jiului, pe bani publici (nr. 100/P/2021). Continuarea lucrărilor, pe fundamentul lucrărilor ilegale, ar echivala cu obstrucţionarea anchetei penale.

Pe proiectul „Măsuri de îmbunătăţire a managementului şi conştientizare publică în PNDJ"- cod SMIS-CSNR 1314, a fost realizat un raport, de către Universitatea „Ovidius” din Constanţa, Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe Agricole.

În acest raport apare, ca măsură: ”Menţinerea debitelor actuale pe Jiu şi afluenţii acestuia”. Ministerul Mediului a fost autoritat de management pe proiectul în cauză şi orice implicare a sa în demersuri pentru reducerea debitelor Jiului reprezită fraudare de către acest minister, mai exact de către demnitarii/funcţionarii implicaţi, a fondurilor europene.

A nu implementa concluziile studiilor finanţate pentru managementul sitului Natural 2000 Defileul Jiului echivalează cu a nu folosi banii europeni în scopul pentru care au fost alocaţi, ceea ce înseamnă fraudarea fondurilor europene. Şi aceasta este de competenţa Parchetului European, care nu poate fi influenţat de politicienii din România.

Nu în ultimul rând, petiţia pentru salvarea Defileului Jiului, cu peste 30 de mii de semnături, este menţionată în al treilea raport ONU pe mediu privind România.

Ar fi cazul să nu o ignoraţi, ne ajunge ruşinea că în România s-a emis Ordonanţa Ecocidelor chiar în timpul COP15, că în România s-a amplificat ”orgia distrugerii” chiar în timp ce secretarul general al ONU, domnul Antonio Guterres, cerea stoparea ”orgiei distrugerii”

Respingeţi cererea de exceptare de la Hidroelectrica!

Ministerul Mediului nu are niciun fel de obligaţie faţă de această companie stat în stat, care în 2016 nu doar că a ignorat nota de constatare a Gărzii Naţionale de Mediu privind reluare lucrărilor ilegale din Defileul Jiului, ci chiar a dat Garda în judecată (dosar 28248/3/2016).

Broşura de pe site-ul Ministerului Antreprenoriatului şi Turismului prezintă Jiul în Defileu Jiului ca fiind una dintre principalele atracţii ale ţării.