De unde vin numele lacurilor din România

România este o ţară deosebit de frumoasă. Pierdute în pădurile sale şi în inima munţilor descoperim lacuri de o frumuseţe extraordinară. De la numeroasele lacuri glaciare de pe cele mai înalte piscuri montane, până la baraje şi lacuri naturale pur si simplu de o frumuseţe de basm.

Fie ele glaciare, de origine vulcanică sau create prin prăbuşirea galeriilor de mină, majoritatea lacurilor din România poartă nume care ascund în spatele lor legende triste. Despre multe lacuri se crede că sunt încă bântuite. În apele unde cândva şi-au găsit sfârşitul fecioare, mirese, nuntaşi, militari sau pescari, localnicii spun că aud încă vaiete sau muzică. Alte lacuri poartă numele zonei în care se află.

Astăzi vă vom prezenta câteva lacuri al căror nume provin din poveştile care au circulat ani de zile, blesteme de veacuri, iubiri tragice şi munţi plini de energii care s-au transformat în timp în legende.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România, situat la o altitudine de 946 metri în masivul Ciomatu Mare, aproape de Tuşnad. Lacul Sfânta Ana a luat naştere pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu din masivul vulcanic Puciosu.

Lacul Sfânta Ana şi-a căpătat numele datorită legendelor locale. Prima legendă face referire la o tânără, Ana, care, obligată de părinţi să se mărite din interes, a fugit în seara nunţii şi s-a aruncat în acest lac, dispărând cu totul.

A doua face referire la rivalitatea dintre doi fraţi: cel care locuia în cetatea de pe acest loc a vrut să îi demonstreze celuilalt că are o caleaşcă mai impozantă şi ca să ajungă la el a înhămat mai multe fecioare din popor la caleaşcă.

Acestea nu au putut să se urnească din loc din cauza greutăţii, motiv pentru care bărbatul a început să le biciuiască cu furie. Una dintre fete, Ana, s-a rugat şi l-a blestemat, iar ruga ei s-a împlinit. Imediat s-a pornit o furtună puternică, cu fulgere şi tunete, cutremure, iar cetatea şi fratele tiran s-au scufundat în flăcări. În locul cetăţii, lacrimile fetelor au format un lac albastru şi liniştit.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Ochiul Beiului

Unul dintre cele mai căutate obiective turistice din judeţul Caraş-Severin este Lacul Ochiul Beiului, un lac puternic alimentat de un izvor carstic subteran, de o culoare aproape ireală. Lacul este monument al naturii şi este situat într-o zonă de o sălbăticie impresionantă din Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, la limita Munţilor Aninei cu Munţii Locvei, la o altitudine de 310 metri. Forma lacului este a unui crater cu adâncimea de 3,6 metri, iar apa este atât de curată, încât păstrăvii care înoată agale pot fi admiraţi în toată splendoarea lor.

Legenda spune că un bei turc, pe nume Beg, s-a îndrăgostit nebuneşte de o tânără faţă de prin partea locului, pe care a răpit-o şi pe care a închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei. În timpul nopţii, însă, cu ajutorul unei funii, împletită din propria-i rochie, fata reuşeşte să scape şi să fugă, coborând la baza stâncii, în Valea Nerei. De durere, turcul Beg a plâns atât de mult, încât din lacrimile lui s-a format acest minunat lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Râul Beuşniţa, iar tânărul, în lac – Lacul Ochiul Beiului.

Şi cum orice lac de o frumuseţe rară atrage mai multe legende, se mai spune că lacul s-a format după ce, în urmă cu câteva sute de ani, fiul unui renumit bei ce domnea asupra ţinutului, în timp ce se afla la vânătoare, s-a îndrăgostit de fiica unui păstor. Acest lucru nu a fost pe placul beiului, fapt pentru care a ordonat ca fata să fie omorâtă. De atâta amărăciune, fiul beiului a vărsat atâtea lacrimi, încât a umplut lacul ce astăzi îi poartă numele, dar şi culoarea ochilor tânărului. Disperat că fata nu mai poate fi readusă la viaţă, fiul beiului şi-a pus, în acelaşi loc, şi el capăt zilelor. De altfel, lacul are forma unui crater oval sau a unui ochi cu diametrul de circa 20 metri.

De unde vin numele lacurilor din România. Bâlea Lac

Bâlea Lac se află în masivul Făgăraş, fiind printre cele mai importante obiective turistice din România. Lacul şi staţiunea sunt situate la altitudinea de 2034 metri.

Bâlea este nu numai numele unui spectaculos lac glaciar din Munţii Făgăraş, ci şi al unei frumoase şi triste întâmplări. Este povestea unui chipeş fecior, cândva căpitan de oşti, aflat pe munte la păscut cu turma lui de oi. Dar şi a unei preafrumoase fete de împărat, ajunsă, întâmplător, la stâna frumosului păstor, pe care-l va îndrăgi de cum l-a zărit. Se spune că era într-o noapte geroasă şi că cei doi tineri ar fi fost surprinşi de o năprasnică furtună de zăpadă. A urmat, venită ca din senin, o puternică avalanşă, măturându-i la vale pe cei doi tineri cu stână cu tot, rostogolindu-le trupurile printre stânci şi văi, îngropându-i de vii sub gheaţa unui cleştar de apă. Aflând de tragicul lor sfârşit, oierii din Munţii Făgăraş i-au dat acelui lac ucigaş numele frumosului cioban. Acela de Bâlea.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, sunt numele aceluiaş lac situat în judeţul Buzău, în imediata apropiere a barajului Siriu şi ruinele fostei staţiuni balneare Băile Siriu.

Acest lac se află în Munţii Siriului, pe versantul Mălăia, la o altitudine de 1.420 metri. Este o zonă sălbatică, puţin cunoscută de turişti.

Cele două nume se trag din 2 legende, una dintre ele era despre vulturii care veneau aici să bea apă pentru a întineri, iar cea dea doua legenda spune că un cioban şi-a aruncat bâta în apa lacului, iar după 1 an de zile a găsit-o în Dunăre.

Lacul fără fund este printre puţinele locuri din România unde puteţi vedea capre negre.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Bucura

Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar din România, cu o suprafaţă de aproape 9 ha. Acesta se află în Parcul Naţional Retezat la o altitudine de peste 2000 m altitudine.

În jurul lacului Bucura sunt mai multe legende. Una spune că aici se adunau haiducii şi împărţeau prada. Pe urmele haiducilor se afla potera, aşa că, pentru a nu fi prinşi cu aurul şi bijuteriile asupra lor, haiducii le aruncau în lac. Oamenii locului spun ca şi astăzi, pe fundul lacului se află comori ce aşteaptă să fie scoase la lumină. Mulţi curioşi au încercat să le găsească şi s-au întors dezamăgiţi. Dar speranţa că vor da de averile haiducilor încă există.

O altă legendă vorbeşte despre vechi timpuri, pe când trăiau aici căpcăuni uriaşi. Unul dintre ei cobora periodic în sate şi fura vitele oamenilor. Mulţi feciori şi-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, rămânând astfel multe familii îndurerate. Într-o zi însă, un voinic a reuşit să-l răpună pe căpcăun. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuieşte, i-a tăiat capul. În acel moment, căpcăunul s-a prefăcut într-o piatră mare „fără cap“ (Retezatul), iar mâna stângă i-a căzut printre munţi şi s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slavei, Lia, Ana, Viorica şi Zănoaga.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Roşu

Lacul Roşu se află în judeţul Harghita, este un baraj natural aflat la o altitudine de 980 m, într-o mică depresiune montană. Numele de Lacul Roşu provine de la culoarea întunecată pe care o capătă acesta, însă legenda îi mai spune şi Lacul Ucigaş.

De fapt există mai multe legende care înconjoară acest lac, însă cea mai cunoscută dintre ele atestă numele primit de acesta ca Lacul Ucigaş. Legenda spune că în apropiere locuia o fată deosebit de frumoasă, Estela. Ca în toate poveştile de mult apuse, aceasta se îndrăgosteşte de un tânăr fecior, însă cei doi nu se pot căsători, deoarece el este trimis la armată şi nu se mai întoarce.

În aşteptarea lui, Estela urcă seara la izvorul din munte pentru apă. Acolo este văzută de un tâlhar, care o îndrăgeşte imediat, o răpeşte şi o ascunde în munţi. Fata refuză să-i fie nevastă şi imploră munţii să o apere, iar aceştia îi răspund printr-o furtună violentă, cu tunete şi ploi. Furtuna a măturat totul în cale, a sfărâmat stânca şi fata şi tâlharul au rămas îngropaţi pe fundul lacului format.

O altă legenda spune că pe locul în care se află lacul se afla înainte o pajişte frumoasă, unde se instalase o stână. La venirea furtunii, ciobanii şi animalele au fost surprinse acolo şi nu au mai avut scăpare.

O altă legenda spune că terenul surpat de furtună ar fi acoperit un sat întreg, iar numele de Lacul Roşu provine de la peisajul înspăimântător şi însângerat creat de apa rămasă după ploaie şi care a acoperit rămăşiţele aşezării.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Albastru

Unic în Europa lacul s-a format prin prăbuşirea în 1920 a unei vechi galerii de mină. Numele nu este dat de o legendă, ci de ceea ce îl face unic - abundenţa sărurilor cuprice dizolvate în apa lacului care îi conferă apei o culoare albastră sau verzuie, în funcţie de direcţia şi cantitatea luminii. Lacul se alimentează în continuare prin subteran, printr-o veche galerie şi este situat la 3 km de Baia Sprie, la o altitudine de 565 m.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Cincis

Lacul Cincis este situat la altitudinea de 800 m, în Munţii Poiana Ruscă. Această apă, cu o suprafaţă de peste 800 hectare, are o istorie interesantă.

Demult, pe acest loc se găsea o localitate, satul Cincis, întemeiată la începutul secolului al XIV-lea, de către cinci persoane. De aici se spune că i se trage şi numele. În 1962, peste 800 de familii ce formau comunitatea Cincis au fost mutate din cauza apelor care ameninţau să înghită întreaga zonă.

Astfel, s-a acumulat apă formând lacul şi s-a construit şi un baraj.

Normal că există şi o legenda conform căreia lacul Cincis este blestemat şi răpeşte un suflet an de an, iar corpul celui înecat este de negăsit. Se zice că acest blestem are legătură cu cimitirul şi cele două biserici care au existat în sat până la inundarea zonei. Când nivelul apei scade, se pot observa ruinele unei biserici. De altfel, scufundarea în lacul Cincis poate permite explorarea ruinelor vechii aşezări.

De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Miresei

Lacul Miresei se află în apropierea Bisericii Sfinţii Voievozi din Câmpina şi este o destinaţie mai neobişnuită, datorită povestirilor ce s-au format în jurul ei.

Una dintre ele afirma că în lac s-a aruncat o fată forţată de părinţi să se căsătorească cu un bărbat avut, chiar dacă iubea pe altcineva. În dimineaţa aceea, oamenii au văzut voalul ei plutind la suprafaţă, iar de la acea întâmplare locul a devenit unul blestemat în care în fiecare an lacul „cere suflet de om tânăr, în special de bărbat”, după spusele localnicilor.

O altă poveste spune că în jurul anului 1200, pe aceste locuri se înălţa o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi, ei fiind pedepsiţi pentru nelegiuirile lor. Astfel, Dumnezeu le-a scufundat lăcaşul de cult.

Legenda spune că în fiecare an, aici se îneacă doar bărbaţi, fiind blestemaţi de păcatele trecutului. Din această cauză, Lacul Miresei mai este denumit şi "Lacul sinucigaşilor" sau "Apa morţii".

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.