După 75 de ani, o serie de documente dezvăluie cum diplomaţii străini au ignorat gravitatea Kristallnacht-ului

În jurul datei de 9 noiembrie 1938, naziştii au declanşat cel mai cumplit pogrom la care a asistat Germania după Evul Mediu. Pentru a comemora 75 de ani de la acest eveniment, o expoziţie organizată în capitala Germaniei prezintă relatările, până în prezent necunoscute, ale diplomaţilor străini prezenţi la Berlin în acea perioadă - dezvăluindu-ne cum aceste evenimente şocante nu au atras mai mult de o condamnare vagă din partea oficialilor, relatează Der Spiegel.

Consulul general britanic la Berlin, Robert Townsend Smallbones, este un astfel de caz. La momentul declanşării Kristallnacht, consulul văzuse deja o mare parte a lumii şi petrecuse opt ani în Germania, în cadrul corpului diplomatic britanic. În pofida faptului că în Germania era la acel moment o dictatură nazistă, britanicul de 54 de ani avea o părere extrem de bună despre germani. Germanii 'sunt, de obicei, blânzi cu animalele, copiii, persoanele în vârstă şi infirmii. Nu mi s-a părut că felul lor de a fi există vreo cruzime', nota diplomatul într-un raport către Ministerul de Externe de la Londra.

Dată fiind părerea sa despre germani, reprezentantul Imperiului Britanic a fost cu atât mai uimit de evenimentele de la începutul lunii noiembrie 1938. La Paris, Herschel Grünspan, un refugiat evreu de 17 de ani originar din Hanovra (nordul Germaniei), l-a împuşcat pe diplomatul german Ernst vom Rath într-un act de protest împotriva politicilor lui Hitler privind evreii. Dacă la început naziştii au urmărit doar evreii din regiunea Hesse din jurul Frankfurtului, după moartea lui Rath, la 9 noiembrie, pogromurile s-au răspândit în întregul Reich, fiind incendiate sinagogi, sparte vitrinele magazinelor evreieşti şi mii de oameni duşi în lagăre de concentrare şi maltrataţi.

Pogromurile din noiembrie 1938 au durat mai multe zile, deşi cărţile de istorie se referă adesea la eveniment ca la o singură 'Noapte de cristal', deoarece şeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, a anunţat la radio, la data de 10 noiembrie, că excesele s-au încheiat. Experţii estimează însă că până la 1.500 de oameni au murit în jurul zilei de 9 noiembrie în cel mai cumplit pogrom din Germania după Evul Mediu.

În contextul comemorării a 75 de ani de la ceea ce istoricul Dan Diner numea 'catastrofa de dinainte de catastrofă', Ministerul de Externe german a luat decizia neobişnuită de a cere unui număr de 48 de ţări care aveau misiuni diplomatice în Germania în 1938 să caute în arhive rapoarte diplomatice cu privire la pogromul din luna noiembrie.

Timp de mai multe luni de zile, Ministerul de Externe a primit copii ale unor documente istorice necunoscute anterior experţilor. Începând de lunea viitoare, Ministerul de Externe şi Centrum Judaicum din Berlin vor expune o selecţie a acestor documente la Sinagoga Nouă, de pe Oranienburger Strasse, într-o expoziţie intitulată 'De la interior la exterior: pogromurile din noiembrie 1938 în rapoartele diplomatice din Germania'

Demn de remarcat, de asemenea, cu privire la documente este, de fapt, ceea ce ele nu conţin, scrie Der Spiegel. Din această perspectivă, documentele vorbesc despre un eşec al comunităţii internaţionale cu privire la Kristallnacht şi despre consecinţele sale profunde.

Diplomaţii au condamnat aproape în unanimitate crimele, actele de violenţă şi distrugerile. Spre exemplu, britanicii au descris pogromul drept o "barbarie medievală", brazilienii l-au numit "un spectacol dezgustător", iar diplomaţii francezi au scris că "brutalitatea" acestuia a fost depăşită doar de "masacrele comise asupra armenilor". Cu toate acestea, nicio ţară nu a rupt relaţiile diplomatice cu Berlinul şi nici nu a impus sancţiuni, cu excepţia Washingtonului, care şi-a a rechemat ambasadorul. Mai important, în cazul majorităţii ţărilor, graniţele au în mare parte închise pentru cei aproximativ 400.000 de evrei germani.

De asemenea, majoritatea diplomaţilor erau bine informaţi despre amploarea atrocităţilor, din relatările auzite de la oamenii disperaţi care şi-au descris experienţele. În plus, ferestrele sparte şi sediile firmelor evreieşti jefuite erau în mod clar vizibile. Cu toate acestea, diplomaţii au fost nedumerit de ce naziştii acţionează atât de violent, având în vedere prejudiciul creat pentru reputaţia lor internaţională. Dacă reprezentanţii Franţei au crezut că este vorba de o luptă pentru putere în cadrul conducerii naziste, trimisul elveţian a presupus că represiunea a fost calea aleasă de Hitler pentru a-şi demonstra puterea, iar consulul britanic a suspectat că izbucnirea de violenţă a fost declanşată de "perversitatea sexuală... foarte răspândită în Germania".

Cu toate acesta, aşa cum au descoperit istoricii după cel de-al Doilea Război Mondial, Hitler a profitat pur şi simplu de oportunitate. Hitler se afla la Munchen în după-amiaza zilei de 9 noiembrie, atunci când a aflat de moartea lui Rath. În aceeaşi zi, conducerea nazistă s-a întâlnit, ca în fiecare an, pentru a comemora puciul eşuat din 1923.După ce s-a consultat cu Hitler, ministrul propagandei, Joseph Goebbels, i-a instigat pe ceilalţi oficiali prezenţi la şedinţă până când aceştia "s-au grăbit imediat spre telefoane", după cum nota el în jurnalul său. Aceştia au dat instrucţiuni soldaţilor nazişti, deja porniţi împotriva evreilor. Represiunea a început în acea noapte.