În Antarctica există un "Pompei al pinguinilor": Povestea unei colonii şi a unui vulcan imprimată în guano

În insula Ardley oamenii de ştiinţă descoperă mărturia a 7.000 de ani de existenţă a speciei de pinguini Gentoo: oase şi cenuşă sedimentate într-un cimitir creat de erupţii.
Pinguini imperiali (Aptenodytes forsteri) in Antarctica.
Pinguini imperiali (Aptenodytes forsteri) in Antarctica. (National Science Foundation)

O istorie făcută din cenuşă şi guano. Memoria de 7.000 de ani de istorie a coloniei de pinguini Gentoo din insula Ardley, din Antarctica a fost păstrată într-un soi de Pompei al păsărilor. Timp de generaţii au trăit cu furia generată de vulcanul Deception Island, aflat la aproximativ 120 km distanţă, şi timp de milenii cenuşa generată de erupţii a acoperit această insulă, care nu a lăsat loc de scăpare vieţuitoarelor.

Aceasta este pe scurt povestea, publicată în Nature Communications, pe care o echipă de cercetare de la British Antarctic Survey (BAS) a descoperit-o îngropată pe fundul unui lac, la Ardley: straturi de guano de pinguini alternate cu cenuşă vulcanică. Un cod cu care natura a transcris istoria coloniei locale de pinguini în lupta lor eternă pentru supravieţuire împotriva forţei erupţiilor.

Echipa de la BAS, coordonată de profesorul Steohen Roberts, efectua foraje în adâncimile lacurilor antarctice ale insulelor Shetland de Sud, în căutarea de date cu privire la modificările survenite în trecut asupra nivelurilor mării. Dar a găsit, de asemenea, o poveste înregistrată de elementele şi de urmele pinguinilor: „Au existat cinci faze în care populaţia de păsări a crescut în mod important”, explică Steohen Roberts la BBC, „şi în trei dintre acestea, colonia a fost decimată de erupţiile vulcanice”.

Povestea din Ardley este scrisă în pământ şi în apă

Între straturile de guano şi de cenuşă, ca într-o necropolă, există rămăşiţe de pinguini. Vertebre şi alte resturi de exemplare chiar şi mici, care nu au fost în măsură să scape de furia lavei. Viaţa a fost întotdeauna mai puternică decât vulcanul, iar păsările, în diferite perioade de timp, şi-au reconstruit de mai multe ori coloniile.

Pinguinii Gentoo sunt prezenţi în masă la Ardley şi se adaptează chiar şi la clima mai puţin dură, situaţii în care, de exemplu, pinguinii din Adelie suferă. Astfel, medii cum ar fi Ardley, nu deosebit de reci pentru zonă, s-au dovedit habitate potrivite acestei specii. Ardley nu mai este îngheţată de aproximativ 7.000 de ani şi din acea perioadă începe să fie colonizată de pinguini. Erupţiile puternice care au ucis mai multe colonii datează de aproximativ 5.500, 4.300 şi 3.000 de ani în urmă.

Astăzi în Ardley există aproximativ 5.000 de perechi de specimene active pentru reproducere, iar puterea vulcanului este mai puţin înfricoşătoare decât cea din trecut. Cele care riscă cel mai mult sunt păsările din Deception Island, ameninţate de cenuşă, dar şi de lavă şi pietre. Este dificil, dar lupta pentru supravieţuire nu se va opri.

Notă: Guano reprezintă acumulări de excremente (fecale şi urină) produse de păsări şi lilieci. Cuvântul "guano" provine din limba Quichua a civilizaţiei Inca şi poate fi tradus ca "excrementele păsărilor marine". Incaşii colectau guano de pe coastele din Peru pe care îl foloseau ca fertilizant. Este un îngrăşământ eficient şi poate sta la baza realizării prafului de puşcă datorită nivelului ridicat în fosfor şi azot. Solurile deficiente în materie organică pot fi făcute productive prin adăugare de guano. Guano conţine amoniac, o serie de acizi: uric, fosforic, oxalic şi carbonic, precum şi o serie de săruri şi impurităţi. În guano întâlnim de asemenea o concentraţie mare de azot.

În România, peştera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa (sursă Wikipedia).

Mai multe informaţii: Nature Communications: Past penguin colony responses to explosive volcanism on the Antarctic Peninsula