În China, înlăturarea facţiunii cu mâinile însângerate este doar începutul

O parte din elita politică a Partidului Comunist Chinez: Jiang Zenim, Bo Xilai şi Bo Yibo (de la stânga la dreapta).
O parte din elita politică a Partidului Comunist Chinez: Jiang Zenim, Bo Xilai şi Bo Yibo (de la stânga la dreapta). (The Epoch Times)

Falun Gong este problema cheie cu care se confruntă naţiunea chineză

Schimbările din China sunt doar la început. De când fostul şef al poliţiei din Chongqing, Wang Lijun, a fugit pe 6 februarie la Consulatul SUA din Chengdu pentru a-şi salva viaţa, o logică ascunsă a condus de la o schimbare nouă şi uluitoare la alta.

Împotriva lui Bo Xilai, care la un moment dat a fost pe cale să întrevadă ca ar putea ocupa un loc în Comitetul Permanent al Biroului Politic,a fost iniţiată o anchetă, iar apoi acesta a fost demis din toate funcţiile pe care le deţinea în Partidul Comunist Chinez (PCC).

Ulterior, şi împotriva lui Zhou Yongkang a început o investigaţie şi i-a fost luată autoritatea asupra puternicului Comitet al Afacerilor Politice şi Legale (CAPL), fiind doar o chestiune de timp până când şi el va fi înlăturat din toate funcţiile pe care le deţine.

În timp ce Zhou este înlăturat printr-o epurare lentă, atenţia se îndreaptă către alţi oficiali de vârf din cadrul facţiunii cu mâinile însângerate – oficiali pe care fostul şef al PCC, Jiang Zemin, i-a promovat pentru a pune în aplicare persecuţia împotriva Falun Gong – care vor fi de asemenea vizaţi.

Însă evoluţia evenimentelor nu se va opri pe măsură ce, unul câte unul, criminalii sunt înlăturaţi de la putere. Mai degrabă, va constitui un impuls pentru abordarea cauzelor reale ale crizei cu care se confruntă China de astăzi.

Pe 20 iulie 1999, Jiang a lansat o campanie de eradicare a mişcării Falun Gong. Costurile economice, legale, morale şi umane ale acestei persecuţii au fost enorme. Calea viitorului Chinei stă în inversarea politicilor dezastroase ale lui Jiang, şi astfel cheia înţelegerii Chinei de astăzi stă în înţelegerea rolului jucat de Falun Gong.

Costuri nesustenabile

Atunci când avocatul de drepturile omului orb, Chen Guangcheng, a scăpat de sub arest la domiciliu, materialul video postat pe youtube de către acesta a arătat costurile extraordinare care au fost folosite pentru a susţine arestul său la domiciliu, existând zeci de agenţi ai securităţii locale angajaţi doar pentru a-l monitoriza şi hărţui.

Practicanţii Falun Gong au fost monitorizaţi şi hărţuiţii de 13 ani încoace de către personalul securităţii locale, angajat doar în acest scop. În plus, agenţilor securităţii le-au fost oferite recompense considerabile în numerar pentru a transmite informaţii legate de practicanţi. Aceste cheltuieli, adunate la nivelul întregii naţiuni, sunt enorme.

Alţii sunt angajaţi în alte scopuri. În unele părţi ale Chinei, există oameni plătiţi să supravegheze stâlpi utilitari ca nu cumva vreun practicant Falun Gong să se urce pe ei, să interfereze semnalul TV şi să îl folosească pentru a difuza informaţii despre persecuţia împotriva Falun Gong.

Acest gen de costuri, când persoane private sunt angajate ca şi contractori independenţi pentru a-i hărţui pe ceilalţi cetăţeni, există frecvent.

Câteva exemple pot oferi o imagine de ansamblu a costurilor bugetare ocazionate de persecuţia iniţiată de Jiang. Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale pentru Investigarea Persecuţiei împotriva Falun Gong (WOIPFG), cheltuielile Departamentului de Securitate Publică, Procuraturii şi instanţelor judecătoreşti din oraşul Qingdao, provincia Shandong, au crescut cu 48,6 procente în anul 2000. În primii patru ani după începerea persecuţiei, cheltuielile executive şi judiciare din oraşul Dalian, provincia Liaoning, au crescut cu 467 procente.

Pentru a face faţă fluxului de practicanţi Falun Gong care erau deţinuţi, provinciile s-au lansat în extinderi masive ale închisorilor şi lagărelor de muncă forţată. Au fost de asemenea investiţi bani pentru deţinerea practicanţilor în centre de spălare a creierului şi spitale psihiatrice.

Au fost folosiţi munţi de bani pentru defăimarea Falun Gong şi inducerea în eroare a chinezilor cu privire la această practică. Banii au finanţat articolele de propagandă apărute în ziare şi reviste, publicarea de cărţi, transmisii radio şi TV, producţii TV, pliante, DVD-uri şi postere care au circulat în fiecare colţ al Chinei.

Controlul internetului a costat sume imense de bani. Suprimarea Falun Gong a devenit rapid misiunea principală a Proiectului Scutului de Aur, un sistem complet pentru monitorizarea internetului. Până în 2002, Proiectul Scutului de Aur a costat 6 miliarde de yuani (724,94 milioane USD).

În plus, a fost dezvoltat un software special creat pentru a identifica conţinutul referitor la Falun Gong din reţelele PC şi alte software pentru a monitoriza conţinutul Falun Gong din net cafe-uri.

Au fost angajaţi poliţişti ai internetului pentru a monitoriza în timp real posibilele referinţe la Falun Gong.

Sume mari de bani au fost, de asemenea, cheltuite pentru a controla mass-media în limba chineză din afara Chinei şi pentru finanţarea monitorizării practicanţilor Falun Gong din afara Chinei.

În prezent, cheltuielile anuale care au fost date publicităţii, ale CAPL, principalul organ de Partid responsabil pentru persecuţia împotriva Falun Gong, se ridică la 700 de miliarde de yuani (111 miliarde USD), sumă care depăşeşte cheltuielile armatei.

Este imposibil să calculezi toate costurile generate de persecuţie. Surse care cunosc situaţia au declarat pentru The Epoch Times că în timpul perioadei de vârf dintre anii 1999-2002, cheltuielile generate de persecuţie puteau fi considerate ca resurse sociale echivalente cu jumătate din produsul intern brut (PIB) al Chinei.

În alte perioade, cheltuielile s-au ridicat la cel puţin o treime până la un sfert din PIB. În cea mai de vârf perioadă, resursele folosite în persecutarea Falun Gong s-au ridicat la nivelul a trei sferturi din PIB. Aceste date încă nu acoperă toate costurile. Banii folosiţi pentru persecuţie au fost luaţi din bugetul asigurărilor sociale, educaţiei şi infrastructurii, sărăcind ţara.

Sistemul judiciar distrus

Cheltuielile băneşti, chiar dacă acestea sunt la niveluri nesustenabile, sunt cele mai puţin dăunătoare costuri ale persecuţiei.

Înainte de începerea persecuţiei, existau în China tendinţe de dezvoltare a instituţiilor necesare pentru instituirea statului de drept în China, şi au fost făcuţi paşi pentru a porni pe această cale. Jiang Zemin şi persecuţia sa au spulberat astfel de speranţe.

Când Jiang era pregătit să înceapă persecuţia, şi-a dat seama că nu putea fi folosită nicio lege pentru a acuza practicanţii Falun Gong întrucât aceştia nu reprezentau nicio ameninţare pentru societate şi nu încălcau în niciun fel legea.

Astfel că Jiang a inventat un nou sistem care să ducă la îndeplinire persecuţia. A înfiinţat un nou organ de Partid, Biroul 610, care a folosit CAPL, organul Partidului care supraveghează aproape toate aspectele legate de aplicarea legii în China.

Pentru că persecuţia în sine este ilegală, multe dintre politicile Biroului 610 nu puteau fi comunicate prin intermediul documentelor oficiale. Ele erau transmise prin discuţii directe sau telefonice.

Practicanţii Falun Gong au auzit personalul Biroului 610, al lagărelor de muncă forţată şi al închisorilor, repetând anumite politici de foarte multe ori: „Uciderea prin bătaie va fi considerată sinucidere”, „Ardeţi corpul imediat”, „Distrugeţi-le reputaţia, falimentaţi-i financiar şi eliminaţi-i fizic”.

Asemenea politici au antrenat personalul din aparatul de securitate al regimului să ignore legea, să fie indiferent la drepturile individului şi să recurgă la brutalitate fără a fi pedepsit.

Dincolo de aceasta, persecuţia a încurajat şi a răsplătit sadismul. Dezertorul Hao Fengjun este un exemplu al unui trend tăcut din aparatul de securitate al Chinei. În 2005, Hao, membru al Biroului 610 din Tianjin, a decis să nu mai aibă de a face cu persecuţia, fapt pentru care a fugit în Australia şi a cerut azil.

Alţii nu au cerut azil – aceasta fiind o mişcare periculoasă, din moment ce membrilor aparatului de securitate internă nu le este permis să călătorească – însă au ieşit din forţele de securitate sau au refuzat să mai ia parte în persecuţie.

Alte politici precum „niciun avocat nu are voie să apere practicanţi Falun Gong” şi „nicio înregistrare, acceptare sau explicaţie dată la cererile introduse de practicanţii Falun Gong” au anulat orice progres pe care sistemul judiciar al Chinei l-a făcut spre statul de drept.

Judecători, procurori şi avocaţi au fost forţat aduşi înapoi la înţelegerea că sistemul judiciar există pentru a impune conducerea Partidului şi, în particular, pentru a pune în aplicare persecuţia.

Zeci de avocaţi au înţeles că practicanţii Falun Gong furnizau cauzele cheie pentru încercarea de a apăra statul de drept în China, avocatul Gao Zhisheng fiind cel mai proeminent dintre cei care au înţeles acest lucru.

Dacă drepturile practicanţilor Falun Gong, care sunt cei mai ameninţaţi, pot fi apărate, atunci protecţia astfel obţinută se va extinde asupra tuturor. Aceşti avocaţi au plătit pentru eforturile lor, pierzându-şi licenţa de practică şi fiind supuşi la detenţie, bătăi şi tortură.

Măsurile extreme şi abuzurile sistemului judiciar dezvoltate pentru a fi folosite împotriva practicanţilor Falun Gong au fost extinse asupra dizidenţilor, avocaţilor de drepturile omului, artiştilor şi cetăţenilor de rând.

În acelaşi timp, Jiang a dorit să folosească puterea extraordinară creată pentru implementarea persecuţiei pentru a-i apăra pe oficialii de Partid de a fi traşi la răspundere pentru persecuţie.

CAPL a folosit persecuţia ca pe o oportunitate de a se dezvolta rapid. Creşterea puterii Poliţiei Armate a Poporului l-a adus pe picior de egalitate cu forţa militară, CAPL devenind un al doilea centru de putere în interiorul PCC.

Aceasta a eliminat orice control al ilegalităţilor săvârşite de CAPL şi chiar ameninţa să îi dea mijloacele de a-l detrona pe noul lider al Partidului printr-o lovitură de stat – plan care a determinat ca oficialii de vârf ai PCC să se întoarcă împotriva lui Bo Xilai şi Zhou Yongkang.

Orice este permis

Omul de afaceri englez Neil Heywood a fost asasinat în noiembrie 2011 după ce a ieşit dintr-o afacere cu Gu Kailai, soţia lui Bo Xilai, fostul şef de Partid al metropolei Chongqing căzut în dizgraţie. Potrivit rapoartelor din presă, Bo Xilai este suspectat de a fi implicat în asasinat.

Pe 7 mai 2002, avionul 6163 al China Northern Airlines a izbucnit în flăcări şi s-a prăbuşit în portul oraşului Dalian, toate cele 112 persoane aflate la bord decedând. Jurnalistul Jiang Weiping a raportat că Bo Xilai a aranjat prăbuşirea avionului pentru a ucide un oponent politic.

Strălucirea Chinei, cu sediul în provincia Liaoning, este producătorul numărul unu de microbuze din China. În 2002, când Strălucirea plănuia să construiască o fabrică în altă provincie, Bo Xilai, pe atunci guvernator al provinciei Liaoning, a făcut ca provincia să exproprieze compania de microbuze. Când acest jaf a fost contestat, Bo l-a acuzat pe proprietarul companiei de „infracţiuni economice”, fără însă a se exemplifica care ar fi acestea.

Bo Xilai a fost una dintre forţele conducătoare ale persecuţiei împotriva Falun Gong, iar Jiang Zemin l-a răsplătit pentru zelul său, promovându-l de la primar al oraşului Dalian, la guvernator al provinciei Liaoning şi ministru al Comerţului pe parcursul a doar patru ani.

În 1999, când Jiang a stăruit pentru iniţierea persecuţiei, i s-au opus toţi membrii Comitetului Permanent al Biroului Politic, micul organism care conduce China. Jiang avea nevoie să recruteze oficiali doritori să pună în mişcare persecuţia.

Modul de operare al lui Jiang era acela de a-i răsplăti pe aceia care puneau în aplicare persecuţia cu oportunităţi de corupţie. De când a început persecuţia, corupţia a ajuns la cote maxime.

Corupţia este ceva intrinsec persecuţiei şi se extinde de la vârful până la baza Partidului. În mod similar fiecare sat din China are un secretar de Partid şi un şef al poliţiei care deţin vile noi ce au maşini de lux parcate în faţă. Casele şi maşinile au fost cumpărate din averea confiscată de la practicanţii Falun Gong şi din bonusurile care le-au fost date de Biroul 610 pentru persecutarea practicanţilor.

Chiar Jiang Zemin a fost cel care le-a arătat calea spre corupţie. În octombrie 2007, fostul ministru de Finanţe, Jin Renqing, şi-a dat demisia în mod neaşteptat, probabil din cauza transferurilor de bani în străinătate pe care le-au făcut Jin şi Jiang Zemin cu câţiva ani înainte – aproape 100 de miliarde de yuani (15,8 miliarde USD).

Comisia Centrală de Disciplină a Partidului investighează în prezent un caz major de corupţie care are legătură cu Jiang şi fiul său, Jiang Mianheng. Sumele de bani implicate în frauda financiară ar putea ajunge la 1,2 trilioane de yuani (190 de miliarde USD).

Corupţia este simptomatică imoralităţii radicale a persecuţiei. Crimele – calomnie, furt, spălare pe creier, torturi de neimaginat, viol şi omucidere – nu numai că sunt permise, dar sunt cerute de către persecuţie. Oficialii care pun în aplicare persecuţia pierd toate noţiunile privind binele şi răul, astfel că pentru ei crima este ceva uşor de săvârşit.

Chinezii de rând care nu practică Falun Gong au avut, de asemenea, de suferit. În ultimii 13 ani China a văzut o explozie a numărului de „incidente în masă” - proteste la scara largă, deseori violente.

Profesorul Xie Yielang de la Universitatea din Beijing, citând datele furnizate de CAPL, a arătat că au existat 230.000 de incidente în masă în anul 2009. Nemulţumirea oamenilor a crescut pe măsură ce oficialii au devenit mai lacomi şi mai puţin preocupaţi de bunăstarea oamenilor.

La rândul lor oamenii au învăţat să abandoneze moralitatea. În China de astăzi, zicala „toată lumea mă răneşte şi de aceea şi eu rănesc pe toată lumea” este foarte comună.

Provincia Liaoning din timpul lui Bo Xilai a fost numită de cercetătorul Ethan Gutmann ca epicentru al extragerilor forţate de organe pe viu. În această practică a extragerilor de organe, se poate vedea logica persecuţiei dusă la extrem – uciderea de fiinţe umane nevinovate în cea mai macabră manieră posibilă de dragul profitului.

Stabilitatea şi viitorul Chinei

La câţiva ani după ce a fost înfiinţat, Biroul 610 a fost redenumit „Echipa de conducere pentru menţinerea stabilităţii”. Una dintre calomniile folosite pentru a justifica persecuţia a fost afirmaţia că Falun Gong ameninţă stabilitatea socială.

Potrivit raportului unei agenţii de stat, în 1999, în China practicau Falun Gong între 70 de milioane şi 100 de milioane de oameni. Surse ale Falun Gong susţin că numărul celor care practicau se ridica la peste 100 de milioane adică unul din doisprezece chinezi.

Fiecare practicant are rude, prieteni, colegi de servici, astfel că sute de milioane de chinezi sunt în mod direct afectaţi de persecuţie.

În China nu va fi posibil să existe stabilitate când statul declară război unei părţi atât de imense a naţiunii.

De fapt, numeroase studii arată că Falun Gong a avut rezultate excelente în îmbunătăţirea moralităţii, rezolvarea conflictelor din relaţiile interpersonale, în stabilizarea societăţii şi vindecarea problemelor de sănătate.

În mai 1998, Biroul Naţional al Sporturilor din China a iniţiat un studiu privind efectele Falun Gong, la care au participat peste 100.000 de practicanţi Falun Gong. Pe 20 octombrie, coordonatorul echipei de la Biroul Naţional al Sporturilor de la grupul de studiu din Changchun, din nord-estul Chinei, a declarat într-un discurs: „Credem că eficacitatea Falun Gong este foarte bună, a avut un impact evident asupra stabilităţii sociale şi în consolidarea moralităţii. Trebuie să recunoaştem pe deplin acest lucru.”

În a doua jumătate a anului 1998, Qiao Shi, care tocmai a încheiat un mandat ca preşedinte a Comitetului Permanent al Congresului Naţional al Poporului şi care făcea parte din Comitetul Permanent al Biroului Politic, a condus propria sa investigaţie, alături de alţi membri seniori ai Congresului.

Când personalul medical implicat în cercetare a intervievat peste 12.000 de practicanţi Falun Gong din provincia Guangdong, 97,9% au afirmat că şi-au îmbunătăţit sănătatea prin practicarea Falun Gong. Raportul grupului concluziona: „Falun Gong aduce sute de beneficii chinezilor şi naţiunii şi nu dăunează niciun pic.”

Într-o scrisoare scrisă în noaptea din 25 aprilie 1999, Jiang Zemin a pus o întrebare: „Nu poate marxismul, materialismul şi ateismul pe care le susţin membrii Partidului nostru Comunist, să învingă bătălia cu ceea ce promovează Falun Gong?”

Persecuţia oferă o alegere clară între „marxismul, materialismul şi ateismul” PCC şi principiile adevăr, compasiune şi toleranţă, pe care se bazează învăţăturile Falun Gong.

Încercarea lui Jiang de a elimina Falun Gong este parte a efortului de peste 60 de ani a PCC de a distruge civilizaţia antică a Chinei şi de a tăia rădăcinile vieţii naţiunii, ale culturii sale.

Civilizaţia Chinei învaţă oamenii să preţuiască virtutea, să facă fapte bune şi să aibă respect pentru divin. Cultura tradiţională a Chinei pune accent pe virtuţi precum sinceritatea, bunătatea, iubirea, iertarea, loialitatea şi curajul. Aceste virtuţi au generat calităţile poporului chinez şi reprezintă fundaţia pentru continuitatea culturii chineze.

În învăţăturile Falun Gong se concentrează ceea ce este cel mai bun în cultura tradiţională a Chinei. Persecuţia PCC împotriva Falun Gong a epuizat finanţele ţării, a distrus speranţele pentru înfăptuirea unui stat de drept şi a ruinat moralitatea naţiunii, victimele tuturor acestora fiind oamenii buni şi inocenţi.

Sfârşitul persecuţiei va da ocazia chinezilor să îşi găsească drumul înapoi către moştenirea lor culturală. Din nou, naţiunea chineză va fi capabilă să se bucure de înţelesul şi ordinea pe care moralitatea le dă vieţii, de libertatea bazată pe subordonarea faţă de ceea ce este mai înalt, şi de demnitatea bazată pe respectul a ceea ce este bun.

Calea către viitorul Chinei este clară. Pentru aceia din întreaga lume care tânjesc după o China stabilă ce va juca un rol eficient în lume, alegerea este evidentă: opuneţi-vă persecuţiei împotriva Falun Gong.

Istoria va judeca alegerea pe care o va face fiecare persoană.

Când fostul şef al poliţiei din Chongqing, Wang Lijun, a fugit la Consulatul SUA din Chengdu pentru a-şi apăra viaţa, pe 6 februarie, el a pus în mişcare o furtună politică ce nu s-a diminuat. Lupta din spatele scenei se învârte în jurul poziţiei pe care oficialii o au faţă de persecuţia Falun Gong. Facţiunea cu mâinile însângerate – oficialii pe care fostul şef al PCC, Jiang Zemin, i-a promovat pentru a pune în aplicare persecuţia – urmăresc să evite tragerea la răspundere pentru crimele săvârşite şi să continue campania. Alţi oficiali refuză să ia parte în continuare la persecuţie. Evenimentele din prezent pun în faţa oficialilor şi cetăţenilor Chinei o alegere clară: să susţină sau să se opună persecuţiei Falun Gong. Istoria va înregistra alegerea pe care o va face fiecare persoană.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici, încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.