Încălcările drepturilor omului din China, sub lupa Parlamentului European

Preşedintele Comisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European, ecologista germană Barbara Lochbihler. (AXEL SCHMIDT / AFP / Getty Images)
Matei Dobrovie
07.12.2012

Uniunea Europeană caută în continuare metode pentru a determina regimul comunist chinez să renunţe la persecuţiile împotriva tibetanilor, uigurilor, disidenţilor şi practicanţilor Falun Gong. La audierea de joi a Comisiei pentru drepturile omului a PE dedicată situaţiei din China, s-au expus multe probleme, dar au fost propuse şi câteva soluţii precum instituirea unui Înalt Reprezentant european pentru Tibet şi controlarea mai strictă pe plan european a turismului pentru transplantul de organe.

Deocamdată, pârghiile UE de influenţă asupra Chinei sunt însă foarte limitate în materie de drepturile omului. Membrii Comisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European nu au fost primiţi nici în delegaţie pentru a cunoaşte realităţile locale. ”Încă încercăm să primim o invitaţie ca să mergem în China anul viitor”, a spus preşedintele comisiei, ecologista germană Barbara Lochbihler. Autorităţile comuniste exclud ”orice intervenţii străine” în treburile lor interne. Şi nici schimbarea de ştafetă de la vârful Partidului Comunist nu dă vreo speranţă că vor exista schimbări semnificative şi reforme ale sistemului politic. Iar situaţia în materie de respectare a drepturilor omului s-a înrăutăţit.

Cunoscutul disident şi activist pentru drepturile omului, Chen Guangcheng, a transmis un mesaj video, filmat din SUA, unde a emigrat. ”Eu în prezent sunt liber, dar familia mea este prinsă în China sub un regim autoritar. Lumea trebuie să ajute China. Mai ales acum, când se petrec atâtea schimbări: Primăvara Arabă, tranziţia Birmaniei către democraţie prin eliberarea prizonierilor politici de către preşedintele Thein Sein. În China însă situaţia drepturilor omului se înrăutăţeşte”, a afirmat Guangcheng. În opinia sa, comunitatea internaţională trebuie să pună mai mult accent pe această problemă, decât pe comerţul cu China. Disidentul a mai spus că nepotul său Chen Kegui a fost arestat, ca răzbunare pentru că el a părăsit ţara, iar cei care l-au persecutat au fost promovaţi.

Guangcheng a mai atras atenţia că mulţi deţinuţi arestaţi pe motive politice sau religioase au dispărut fără urmă şi că puterea comunistă acţionează încălcând legile şi drepturile fundamentale ale omului, răpindu-i şi arestându-i pe cei care-şi apără drepturile. ”Toată naţiunea este cu ochii pe noul preşedinte Xi Jinping. În funcţie de ce va face el, dacă va urma dorinţa populară şi va face reforme sau va menţine monopolul Partidului Comunist, vom avea o tranziţie paşnică, sau violentă”, crede disidentul. ”Cum poate comunitatea internaţională să închidă ochii la crimele la care recurge Partidului Comunist Chinez pentru a-şi păstra puterea?”, se întreabă el retoric.

La rândul său Yang Jianli, un alt disident chinez, închis de mai multe ori de regimul comunist şi care trăieşte tot în exil în SUA, s-a arătat pesimist în legătură cu voinţa noii conduceri chineze de a face reforme. ”Chiar dacă Partidul Comunist se confrunta cu o presiune socială pentru reforme democratice, iar pilonii pe care se bazează supremaţia partidului unic se clatină, noul preşedinte Xi Jinping nu va schimba nimic. Dovada este că laureatul premiului Nobel din 2010, Liu Xiaobo, este în continuare în închisoare”, susţine Jianli. Dezvoltarea economică, bazată pe un capitalism corupt, a fost folosită pentru a legitima sistemul politic cu partid unic, explică el. Disidentul consideră însă că sistemul riscă disoluţia în următorii 5-10 ani, odată ce PCC nu va mai putea controla societatea civilă.

Deocamdată însă, reformele economice nu au dus şi la reforme politice. „Există o frică în interiorul sistemului în legătură cu ce s-ar întâmpla dacă sistemul ar fi transparent şi s-ar vedea cine este răspunzător”, a explicat Corinna Barbara Francis, cercetător pe China la Amnesty Internaţional. În opinia ei, această situaţie intensifică conflictul dintre autorităţi şi societatea civilă. Oricum în China politica este deasupra legii, iar justiţia este şi ea subordonată unor comitete politice. Francis consideră că ţara a introdus un corp de legi, dar problema rămâne neimplementarea acestora.

Cazul Falun Gong

Încălcările grave ale drepturilor omului continuă în China: mulţi chinezi sunt deţinuţi arbitrar, câteodată ani întregi, fără ca familiile lor să fie anunţate, nu li se asigură dreptul la un avocat şi la un proces echitabil, sunt torturaţi şi umiliţi pentru a li se smulge mărturii false sau pentru a renunţa la religia sau convingerile lor. „Cazul practicanţilor Falun Gong este ilustrativ în acest sens. Gardienii şi paznicii care se ocupă de aceştia sunt promovaţi sau pedepsiţi în funcţie de cât succes au în a-i convinge pe aceştia să renunţe la religia lor”, spune Francis. Ea a evocat şi oroarea recoltării forţate de organe de la prizonieri condamnaţi la moarte, dar şi de la practicanţi Falun Gong, pentru a le folosi pentru transplanturi. „Guvernul chinez a refuzat multă vreme să ofere comentarii pe această temă. Apoi a spus că organele sunt prelevate de la deţinuţii condamnaţi la moarte, ceea ce este total lipsit de etică. Mai oribil este însă că sunt colectate organe şi de la oameni vii, împotriva voinţei lor - şi asta chiar dacă îşi pot pierde viaţa”, spune activista pentru drepturile omului. Francis pledează pentru ca UE să-şi exprime public poziţia faţă de aceste probleme, pentru a ajuta forţele schimbării din China care au nevoie de susţinere.

China este o ţară foarte puternică, foarte civilizată, dar în acelaşi timp reprezintă tot spectrul de violări ale drepturilor omului. Aceasta era o caracteristică a URSS. În acelaşi timp, China respinge conceptul în sine de drepturile omului. Dar niciun individ nu este proprietatea statului.

La rândul său, David Matas, renumit avocat de drepturile omului din Canada şi coautor a doua cărţi pe tema colectării forţate de organe de la practicanţii Falun Gong, a subliniat că ”în volumele Bloody Harvest şi State Organs, noi am concluzionat că victimele prelevării de organe sunt mai ales prizonierii de conştiinţă, şi în special practicanţi Falun Gong, pentru că dacă te uiţi la statistici, vezi că numărul de transplanturi este mult mai mare decât cel al execuţiilor”.

El a făcut câteva recomandări pentru a opri aceste practici oribile. “Prima este legată de introducerea unei legislaţii extrateritoriale care să interzică cumpărarea şi vânzarea de organe, pentru ca europenii care cumpără organe din străinătate să fie judecaţi în Europa. Legislaţia ar trebui să se refere şi la vânzători şi la cumpărători. Există o asemenea legislaţie în Canada şi în Belgia. UE ar trebui, în al doilea rând, să-i înregistreze obligatoriu pe cei care fac turism pentru organe pentru ca aceştia vor avea nevoie apoi de îngrijire medicală în Europa”, susţine nominalizatul la premiul Nobel. „E nevoie de o legislaţie extrateritorială împotriva traficului de organe. Sistemul de asigurări sociale nu trebuie să plătească pentru transplantul de organe în străinătate”, a mai spus Matas. El a deplâns faptul că, deşi a cerut în 2010 împreună cu David Kilgour, fost parlamentar canadian şi secretar de stat pentru zona Asia–Pacific a Guvernului canadian, Comisiei Europene să prezinte Consiliului un raport redactat de cei doi asupra recoltării de organe în China de la practicanţii Falun Gong, doi ani mai târziu nimic nu s-a întâmplat. „Practicanţii Falun Gong sunt de departe grupul cel mai expus la violarea drepturilor omului în China. Lor ar trebui să le dea PE prioritate atunci când se ocupă de încălcări ale drepturilor omului”, este convingerea lui Matas.

Ce poate face UE

George Cunningham, reprezentantul Serviciului European de Acţiune Externă, crede însă că principala problemă o reprezintă Tibetul, unde tot mai mulţi locuitori, nu doar călugări, îşi dau foc, ca formă extremă de protest. UE îşi continuă apelurile la conducerea comunistă chineză de a le permite tibetanilor să-şi exercite drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare, de asociere şi de a-şi practica religia. Cunningham a mai arătat că, Comisia Europeană a dat o directivă privitoare la transplantul de organe, dar care se aplică doar pe teritoriul UE. În prezent Serviciul European de Acţiune Externă caută să instituţionalizeze un dialog cu China pe teme legate de statul de drept. „China este o ţară foarte puternică, foarte civilizată, dar în acelaşi timp reprezintă tot spectrul de violări ale drepturilor omului. Aceasta era o caracteristică a URSS. În acelaşi timp, China respinge conceptul în sine de drepturile omului. Dar niciun individ nu este proprietatea statului. De aceea cred că noi, UE, trebuie să ne afirmăm mai hotărât punctul de vedere”, afirmă Cunningham. În opinia sa, paradigma din Războiul Rece când Vestul a criticat foarte vehement violările drepturilor omului din URSS a fost eficientă. El pledează pentru abordarea drepturilor omului în China separat de cazul altor ţări şi pentru instituirea unui Înalt reprezentant european pentru Tibet.

La rândul său, disidentul Yang consideră că pentru democratizarea Chinei, UE trebuie să facă presiuni pentru eliberarea prizonierilor politici. Apoi aceştia vor fi forţa de democratizare a ţării. În plus, UE ar trebui, în opinia sa, să-i sancţioneze pe responsabilii individuali pentru colectarea de organe în China, prin rezoluţii şi prin refuzarea dreptului de a intra în UE. Oricum, abordarea bottom-up (de jos în sus) a UE, de schimbare a Chinei prin discuţii şi relaţii economice cu autorităţile comuniste, a eşuat în mod clar pentru că Beijingul nu dă semne că ar vrea să facă reforme politice.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor