Îngrijitoarele străine din Germania se află adesea în 'zona gri' a legalităţii (DW)

Familiile germane care îşi lasă rudele vârstnice şi invalide în grija unor îngrijitoare originare din Europa de Est, inclusiv din România, nu sunt puţine. Aceste femei lucrează la orice oră din zi şi noapte, dar şi la limita legii, notează Deutsche Welle (DW) în ediţia sa online.

Zeci de mii cămine din Germania angajează femei din Europa de Est pentru a avea grijă de rudele lor în vârstă sau bolnave care stau acasă. Acestea trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea de regulă chiar în casele persoanelor imobilizate pentru a le asigura o îngrijire permanentă. Majoritatea acestor femei sunt originare din Polonia, dar multe provin şi din România, Bulgaria, Croaţia sau Ucraina. Termenul oficial pentru aceste persoane este de 'imigranţi îngrijitori'.

Nu se ştie cu exactitate cât de mulţi astfel de imigranţi sunt în Germania. Problema este că de multe ori munca lor este ilegală sau, cel puţin, se află în 'zona gri'. Anumite estimări sugerează că sunt între 100.000 şi 150.000 de imigranţi îngrijitori în Germania, cu toate că la o conferinţă consacrată aşa-numitei 'criză de îngrijire' desfăşurată luni şi marţi la Berlin au fost invocate cifre de până la 500.000, potrivit sociologului Agnieszka Satola, care şi-a scris teza de doctorat pe această temă la Universitatea din Frankfurt.

Satola a intervievat peste 50 de femei în timpul studiilor sale, toate aflându-se în situaţia de a-şi fi negociat singure termenii activităţii lor în Germania. 'Aceste femei muncesc într-un sistem de rotaţie, prin care mai multe dintre ele au grijă de aceeaşi persoană, făcând schimb odată la câteva săptămâni. Întreaga organizare are loc în cadrul unei reţele de regulă formată din prieteni şi apropiaţi', a explicat ea pentru DW.

Satola susţine că îngrijitoarele străine câştigă între 900 şi 1.500 de euro pe lună, având cazarea şi masa asigurate. Majoritatea familiilor germane nu şi-au putut permite să plătească pentru o îngrijire de 24 de ore prin intermediul unui serviciu german de îngrijire la domiciliu, care costă între 4.800 şi 10.000 de euro pe lună, parţial din cauză că, prin lege, două persoane trebuie angajate pentru fiecare invalid. Sistemul de asigurări medicale naţional german oferă maxim 1.550 de euro de persoană sau până aproape de 2.000 de euro pentru cazuri speciale.

Familiile care au grijă de rudele lor de unele singure pot obţine până la 700 de euro pe lună drept ajutor din partea statului, o situaţie ce a condus la o creştere dramatică a cererii de îngrijitori străini de la introducerea legii în 1995. Există acum zeci de agenţii private care facilitează accesul la aceşti îngrijitori străini în mod legal. Aceste agenţii, care lucrează de regulă cu parteneri polonezi, estimează salarii cuprinse între 1.400 şi 2.000 de euro, în funcţie de calificarea şi abilităţile lingvistice ale angajatului, şi, evident, percep un comision de intermediere.

Totuşi, potrivit DW, de multe ori aceste servicii se află în 'zona gri' a legalităţii. 'Adesea, aceste femei nu dispun de documentele necesare, în special de o dovadă a faptului că sunt înregistrate într-un sistem de asigurare socială de oriunde', a precizat Nadja Kluge, amintindu-şi de propria sa experienţă în calitate de consilier în cadrul proiectului 'Fair Mobility', o iniţiativă concepută de o federaţie sindicală germană pentru a încuraja condiţii de muncă echitabile pentru est-europenii veniţi la muncă în Germania.

'O altă problemă este că aceşti îngrijitori trăiesc în casele invaziilor şi trebuie să fie gata să muncească 24 de ore din 24', a continuat Kluge. Acest lucru contravine reglementărilor din domeniu ce prevăd un maximum de 300 de ore de muncă pe lună. La rândul său, Satola a remarcat că povara fizică intensă şi stresul de a fi solicitat tot timpul reprezintă probleme reale, mai ales atunci când îngrijitoarele însele au peste 50 de ani.