Jocurile murdare ale Beijing-ului în Marea Chinei: Armata s-a antrenat pentru un blitzkrieg cu Japonia

Marina militară în Beijing, 16 septembrie 2013
Marina militară în Beijing, 16 septembrie 2013 (Feng Li/Getty Images)

Căpitanul James Fannel, adjunctul Statului Major al departamentului de spionaj şi informaţii al Flotei SUA din Pacific a anunţat recent că regimul de la Beijing şi-a antrenat armata pentru ”un război rapid şi tăios” cu Japonia.

”Am constatat că Armatei de Liberare a Poporului (PLA - Armata Chineză, subordonată direct Partidului Comunist) i s-a ordonat antrenarea în vederea unui război, scurt şi tăios, împotriva forţelor japoneze din Marea Chinei de Sud. Asta însemnă că ne putem aştepta la o încercare de invadare a insulelor Senkaku sau chiar a insulelor sudice Ryuku (Nansei-Shotō în japoneză din sudul arhipelagului nipon, cea mai cunoscută insulă a acestui conglomerat fiind Okinawa)”, a precizat Fannel, conform Institutului Naval al Statelor Unite.

Declaraţiile făcute de căpitanul Fannel au venit în timpul conferinţei ”West 2014”, desfăşurată în San Diego pe 13 februarie. Analiza acestuia a venit după vizionarea programului de antrenament al Chinei ”Mission Action 2013” din octombrie 2013.

Analiştii militari au ajuns la concluzia că antrenamentele desfăşurate de armata Chinei au ca scop invadarea insulelor Senkaku ce aparţin Japoniei. Autorităţile chineze au dezvlăluit imaginile din timpul pregătirilor – ce conţin exerciţii specializate pentru invazia insulelor şi război.

Antrenamentele au fost interarme, ceea ce era de aşteptat, pentru că făceau parte din campania chineză trans-MAC. Armata chineză este divizată în mai multe multe Zone Militare de Comandă (MAC), iar în timpul antrenamentelor ele ar fi trebuit să demonstreze cum cooperează împreună în timpul unei campanii.

Obiectivul exerciţiilor militare a fost atacarea insulelor

Antrenamentele armatei chineze au ridicat mai multe semne de întrebare de vreme ce demonstrau cooperarea în cadrul unui atac al insulelor pe scară largă. Aproximativ în aceeaşi perioadă cu aceste exerciţii militare, în octombrie 2013, tensiunile dintre China şi Japonia se amplificaseră într-un război diplomatic.

China a provocat deseori forţele japoneze cu ajutorul avioanelor şi ambarcaţiunilor trimise în interiorul teritoriilor japoneze din apropierea insulelor. Încălcările repetate l-au determinat, la finele lunii octombrie, pe premierul japonez Shinzo Abe, să ordone armatei japoneze să atace dronele străine care ignorau avertismentele de intruziune.

Purtătorul de cuvânt al Ministrului Apărării chinez, Geng Yansheng, a răspuns imediat la anunţurile premierului japonez, precizând că o asemenea acţiune ”ar fi o provocare severă la adresa Chinei şi un act de război, iar China ar răspunde fără îndoială”.

La scurt timp după, pe 23 noiembrie 2013, au instalat unilateral, fără a anunţa în prealabil, o zonă aeriană "defensivă" în Marea de Est a Chinei, care se suprapune insulelor Senkaku.

”Zona de Identificare-Apărare Aeriană” – aşa cum a fost numită de China – nu a fost recunoscută de către Statele Unite sau de aliaţii săi, ceea ce a adus ameninţări militare din partea Chinei la adresa oricărui stat ce va intra în zona aeriană fără permisiunea autorităţilor chineze.

Insulele Senkaku aparţin Japoniei încă din anul 1895. În urma celui de Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au preluat controlul insulelor – împreună cu arhipelagul Ryuku – însă l-au înapoiat Japoniei în anul 1972. Mai târziu, insulele au ajuns la un proprietar privat, însă Japonia le-a cumpărat încă odată în aprilie 2012.

Un tipar comportamental

Insulele Senkaku sunt numai câteva dintre teritoriile la care China are pretenţii. În prezent, China poartă astfel de conflicte cu toţi vecinii din zona Mării de Sud a Chinei.

Agresivitatea Chinei asupra Mării de Sud a Chinei stârneşte o îngrijorare în creştere, spune Fannel. Acesta face referire la un înalt oficial SUA care spune că tiparul comportamental al Chinei ”reflectă efortul treptat al Chinei de a prelua controlul asupra zonei din interiorul aşa numitei ”linii de 9 borduri”, fără nicio explicaţie de vreun fel şi fără nicio bază în legea internaţională.

Abordarea autorităţilor chinezeşti de a prelua controlul asupra teritoriilor disputate a fost deosebit de vicleană.

La începutul anului 2014, pe lângă zona aeriană defensivă din Marea de Est a Chinei, China a impus unilateral o zonă de pescuit care acoperă aproximativ 90% din Marea de Sud a Chinei pentru a bloca accesul celorlalte ţări.

Autorităţile chineze s-au mai folosit de asemenea de ”exerciţii militare” pentru a ocupa teritorii sau pentru a amplifica tensiunile cu vecinii săi. Aceştia au denumit exerciţiile o formă de ”protecţie a drepturilor maritime”, ceea ce este, spune Fannel, un ”eufemism al autorităţilor chineze pentru sechestrarea prin constrângere a drepturilor maritime a ţărilor vecine”.

Căpitanul a mai precizat că în timpul exerciţiilor militare ale Chinei din Marea de Est a Chinei, ”Japonia transmitea că o navă de război chineză şi-a fixat sistemele de ghidare a proiectilelor pe o navă de război japoneză”.

”China a negat acest fapt timp de o lună, apoi a recunoscut, dar a adăugat că nu exista nici un pericol, deoarece distanţa dintre cele două nave era prea mică pentru sistemul de arme de la bord”, a precizat Farell.

Paza de coastă a chineză a intrat de multe ori în interiorul apelor disputate ”jucând rolul de huligan, provocând vecinii Chinei în timp ce navele Marinei Chineze făceau apeluri în porturile din regiune promiţând prietenie şi cooperare”.

”Serios, chiar nu poţi să inventezi astfel de lucruri”, a încheiat Fannel.