Liderii regimului chinez au fost umiliţi, dar rămân tăcuţi
Criza a lovit imediat după ce Chen Guangcheng a părăsit ambasada SUA, în urma negocierilor tensionate dintre regimul chinez şi guvernul Statelor Unite. Pe măsură ce lumea privea cu atenţie, promisiunea lui Hu Jintao că Chen va fi în siguranţă s-a dovedit a fi o minciună din cauza şefului securităţii chineze, Zhou Yongkang, o mişcare gândită de Zhou pentru a-l umili pe Hu şi pe aliatul său, premierul Wen Jiabao.
După ce i-a ameninţat familia, Zhou i-a tăiat comunicaţiile activistului orb pentru drepturile omului şi ale avocatului său. Apoi Zhou şi alte persoane din "clica sa sângeroasă" (cei implicaţi în persecutarea practicii meditative Falun Gong), inclusiv şeful Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist Chinez (PCC), Li Changchun, şi secretarul PCC din Beijing, Liu Qi, au mobilizat Beijing Daily şi alte ziare sa îl eticheteze pe Chen drept un instrument folosit de "forţele americane anti-China" pentru a defăima China.
Apoi, ministrul Apărării, Liang Guanglie - un apropiat al liderului de Partid demis din Chongqing, aliat lui Zhou, Bo Xilai - a contestat în mod deschis poziţia lui Hu în Marea Chinei de Sud, prin discursuri care susţineau că forţele armate ar trebui utilizate în confruntarea în curs de desfăşurare cu Filipine.
În timp ce Zhou Yongkang şi "clica lui sângeroasă" i-au contestat deschis pe Hu şi Wen, liderul şi premierul au rămas complet tăcuţi.
Acum, au apărut din alte zone provocări suplimentare faţă de conducerea regimului chinez central.
O profesoară de la un colegiu din Beijing s-a folosit de Internet pentru a îndemna oamenii să vină la un miting din Piaţa Tiananmen, în scopul sprijinirii lui Bo Xilai. Apoi internauţi importanţi din China, inclusiv artistul Ai Weiwei, a postat informaţii pe Weibo, cel mai mare microblog din China, sugerând că Wen Jiabao ar vrea să demisioneze. Mai târziu, au existat zvonuri pe Weibo conform cărora diferiţi şefi provinciali s-au întâlnit la Beijing, sugerând că se pregăteşte ceva major.
În ultimele două zile, au apărut zvonuri că Ministerul Securităţii Publice vrea să taie accesul cetăţenilor chinezi la site-urile din afara Chinei. În cele din urmă, o imagine a lui Jiang Zemin, fostul lider şi creatorul "clicii sângeroase", căruia ar fi trebuit să-i scadă influenţa odată cu pensionarea, a apărut într-o fotografie online alături de directorul executiv de la Starbucks.
Aceste evenimente semnalează situaţia tensionată din Beijing, care îi forţează pe Hu şi Wen să facă o mutare. Tăcerea celor doi lideri de top înseamnă ceva major şi este posibil ca Zhou să-şi fi accelerat căderea.
Pe parcursul ultimelor şase luni, Hu şi Wen au fost echilibraţi, precişi şi nemiloşi. Deşi păreau distanţi, atunci când au făcut o manevră, ea a fost încununată de succes.
În incidentul cu Chen Guangcheng, Zhou Yongkang i-a umilit pe Hu şi Wen în faţa comunităţii internaţionale.
Este posibil ca străinii să nu ştie că există două centre de putere în interiorul Partidului, ei înţelegând doar că Hu şi Wen au promis să-l protejeze pe Chen şi nu s-au ţinut de cuvânt. Confruntându-se cu o astfel de umilire, dacă Hu şi Wen nu ripostează, atunci vor avea de suferit şi mai mult.
Asta se întâmplă pentru că Zhou Yongkang se află în prezent în zona de pericol, acţiunile sale fiind limitate de manevrele întreprinse de Hu şi Wen împotriva lui. Dacă Zhou îşi recapătă puterea, el va contraataca inevitabil în mod direct, şi destul de probabil, cu forţă letală. Chiar şi acum, când puterea lui Zhou scade, el continuă să caute modalităţi de contraatac.
De ce nu au contraatacat Hu şi Wen? Să nu credeţi niciun moment că este din cauză că nu pot. Ei aşteaptă fără îndoială cea mai bună oportunitate.
Dar este posibil şi ca Hu şi Wen să fie îngrijoraţi cu privire la stabilitatea generală a regimului şi să dorească să-şi menţină ascunse atacurile împotriva lui Zhou Yongkang, pentru a se asigura că PCC nu se prăbuşeşte. Această ameninţare este foarte reală, având în vedere că toate cadrele regimului de la cel mai înalt nivel sunt profund divizate şi că China este asaltată de tulburări pe scară largă, de o bulă imobiliară şi de corupţie endemică.
Analizând acţiunile lui Zhou Yongkang, este evident că dacă Hu şi Wen dau înapoi, Zhou va fi încurajat să ia măsuri mult mai agresive. E drept că Hu şi Wen sunt umiliţi astăzi, dar ei ştiu cu siguranţă că şi-ar putea pierde viaţa mâine - aceasta este realitatea despre modul în care operează PCC (fără procese sau transparenţe), de peste 60 de ani de când se află la putere.
În incidentul cu Chen Guangchen, Zhou Yongkang a afişat din nou metodele perfide ale "clicii sângeroase" în faţa lumii şi a unor oficiali PCC de la diferite niveluri, conduşi de Hu şi Wen. Chiar dacă Hu şi Wen păstrează tăcerea, oficialii PCC vor ajunge la concluzia că Zhou Yongkang trebuie eliminat, în caz contrar nu va exista niciun moment de pace, pentru că el îi va viza pe aliaţii vechi ai lui Hu şi Wen şi va face toate eforturile pentru a-şi consolida propria putere. Având în vedere trecutul său ca şef al brutalului aparat de securitate al Chinei, nu există nicio şansă ca el să intenţioneze să diminueze autoritatea sângeroasă a PCC asupra poporului chinez.
Este clar că suporterii lui Hu şi Wen îşi consolidează şi ei puterea. Regiunea militară Lanzhou şi-a exprimat sprijinul pentru Hu şi Wen, iar un susţinător al cuplului Hu-Wen tocmai a câştigat controlul asupra provincia Jilin din nord-estul Chinei. Pe scurt, aşteptaţi-vă ca Hu şi Wen să acţioneze la rândul lor, dar ei vor rămâne tăcuţi până atunci.
Bineînţeles că Hu şi Wen pot fi îngrijoraţi de supravieţuirea PCC. Dar, în comparaţie cu pierderea vieţii lor, dezintegrarea PCC este ceva banal.
În realitate, în ziua în care Hu şi Wen l-au demis pe Bo Xilai, ei au început să meargă pe un drum pe care nu mai există cale de întoarcere. Bo a fost succesorul ales de Zhou pentru funcţia de şef al securităţii, un aliat despre care Zhou ştia că nu îl va ataca pentru lista sa lungă de crime, deoarece însuşi Bo i-a fost complice.
Zhou Yongkang şi "clica sa sângeroasă" vor lupta până la moarte, deoarece crimele lor, care includ genocidul, sunt de aşa natură că orice cădere de la putere va garanta execuţia lor. Ei au prea multe lucruri pentru care trebuie să dea socoteală tocmai când China este afectată de multele revolte ale cetăţenilor furioşi. Cineva trebuie să plătească, iar în acest caz, nimeni nu este mai responsabil ca Zhou şi aliaţii săi.
Acesta este motivul pentru Hu şi Wen îşi reprimă contraatacul în lupta cu "clica sângeroasă." Soarta lui Zhou a fost pecetluită de propriile sale acţiuni, şi chiar dacă PCC-ul se va prăbuşi şi va fi stabilit un nou partid, sprijinul şi autoritatea poporului vor fi în continuare pe partea lui Hu şi Wen.
Fără îndoială, cei doi lideri se confruntă cu o presiune şi un disconfort extraordinar, dar dacă nu termină drumul pe care l-au ales, situaţia lor şi cea din China ar putea deveni foarte periculoasă.
Lin Zixu este un comentator politic ce scrie în mod regulat pentru The Epoch Times.
