LOIALITATEA - una dintre valorile morale esenţiale ale omului

Când vine vorba de loialitate, o persoană loială gândeşte, spune şi face totul în mod constant. Oamenii cu această calitate sunt la fel de fideli atunci când vremurile sunt bune, cât şi când vremurile sunt dificile. Când cunoşti diverse exemple de loialitate, ştii că o persoană loială te va sprijini, indiferent dacă eşti bun, rău sau urât.

O persoană loială nu pune pe primul plan sinele, dezamăgirea sa ori durerea provocată de acţiunea sau lipsa de acţiune a persoanei pe care conştient sau inconştient o protejează. Îi găseşte scuze celuilalt, consideră că celălalt merită toată atenţia, empatia, protecţia şi grija. Persoana loială acceptă comportamentele care o rănesc, renunţă la nevoile sale.

Ce este loialitatea

Este o virtute ce se dezvoltă în principal în conştiinţa noastră, este dorinţa de a apăra ceea ce credem şi în cine credem, asta înseamnă să facem ceea ce şi-a propus o persoană chiar şi atunci când circumstanţele se schimbă, cu alte cuvinte, să ne confruntăm cu cuvântul dat. Cineva care este loial răspunde unei obligaţii pe care o are faţă de ceilalţi.

Termenul de loialitate exprimă un sentiment de respect şi fidelitate faţă de o persoană, angajament, comunitate, organizaţii, principii morale printre multe altele. Cuvântul loialitate provine din latinescul „legalis”, care conform semnificaţiei etimologice înseamnă „respect pentru lege”.

Loialitatea este o virtute, valoare sau calitate umană, care implică respectarea anumitor norme sau legi morale, care au legătură cu constanţa în afecţiune, respect, onoare şi fidelitate faţă de cineva sau ceva. Se referă la modul de a fi şi de a acţiona într-un mod coerent şi onest pentru a demonstra prin actele noastre dedicare, conformare şi corectitudine faţă de ce am promis pentru cei ce considerăm că merită, indiferent dacă apar circumstanţe nefavorabile.

Această virtute este sinonimă cu: nobleţea, rectitudinea, onestitatea, respectul, responsabilitatea, sinceritatea, demnitatea, printre alte valori morale şi etice care permit dezvoltarea unor relaţii sociale, sau de prietenie puternice, ce vor duce la crearea unei legături solide de încredere, iar respectul este generat automat de indivizi.

Termenul de loialitate poate fi plasat în contexte diferite, cum ar fi munca, prietenia, relaţiile sentimentale, dar loialitatea nu trebuie confundată cu patriotismul deoarece nu toţi oamenii loiali sunt patrioţi. Patriotismul este iubire de ţară, iar loialitatea faţă de patrie este un sentiment pe care multe ţări ar trebui să-l trezească cetăţenilor sub diferite forme.

Loialitatea o pune pe cealaltă persoană chiar mai presus de propriile sale obiective. O loialitate corectă reflectă calităţile unui lider. Vor să-i ajute pe ceilalţi să-şi vadă şi să-şi atingă măreţia. Aceasta este ceea ce îi face mari lideri. Ei au empatie, bunătate, compasiune, devotament, loialitate şi atenţie faţă de oameni.

Marele filozof american Josiah Royce prezintă în cartea sa „The Philosophy of Loyalty”, publicată în 1908, o definiţie diferită a conceptului de loialitate. Royce susţine că loialitatea este o virtute primară, „centrul tuturor virtuţiilor, datoria centrală între toate îndatoririle”. Defineşte această virtute în detaliu drept principiul moral de bază din care derivă toate celelalte principii. Loialitateaeste este definită ca „devotamentul larg, practic şi conştient al unei persoane pentru o cauză”. Cauza trebuie să fie obiectivă, nu poate fi tu însuţi. Este ceva exterior persoanei care se aşteaptă să fie găsit în lumea exterioară şi pe care nu este posibil să îl găseşti în sine. Nu este vorba despre tine ci despre ceilalţi. Potrivit lui Royce, loialitatea este socială, faţă de o cauză ce reuneşte mulţi adepţi ai cauzei, unindu-i în slujba acesteia.

Richard P. Mullin, profesor de folozofie la Universitatea Wheeling, Virginia de Vest, descrie loialitatea prin trei cuvinte „voluntar, practic şi complet”, ca „pline de sens”.

- Loialitatea este voluntară, fiind oferită gratuit fără constrângere; are loc după o analiză personală, nu este ceva cu care te naşti.

- Loialitatea este practică în sensul că se practică; se desfăşoară activ, ca şi cum ar fi un sentiment puternic pentru ceva.

- Loialitatea este completă în sensul că nu este un interes întâmplător, ci un angajament deplin faţă de o cauză sau o persoană.

Loialitatea în Evul Mediu

În Evul Mediu, loialitatea apare în legătură cu o acţiune fidelă faţă de nobilime, regalitate şi de asemenea faţă de restul oamenilor. Loialitatea era legată de ideea de onoare, adică reputaţie, demnitate, imaginea socială şi moralitatea oamenilor.

Aceasta nu se referea numai la rege, ci şi la religie, la naţiune sau la teritoriu. Cel mai bun exemplu de loialitate şi onoare a acelor vremuri erau cavalerii, care au pus loialitatea în primul rând faţă de rege. Ei au jurat să-şi apere idealurile şi să-şi dea viaţa pentru rege.

Multe secole mai târziu şi încă şi astăzi loialitatea este încă văzută în acest fel în unele ţări ale lumii. A fi loial poporului sau naţiunii pentru a păstra identitatea şi demnitatea umană este un obicei şi o tradiţie moştenite şi transmise de multe secole.

Loialitatea ca valoare

Această virtute constă în respectarea unor reguli de onoare, recunoştinţă şi respect pentru ceva sau cineva, fie faţă de o persoană, animal, guvern, comunitate printre altele. Referitor la acest punct, unii filozofi susţin că un individ poate fi loial unui set de lucruri, pe când alţii susţin că unul este loial doar unei alte persoane, deoarece acest termen se referă exclusiv la relaţiile interumane. Într-o relaţie de prietenie nu este suficientă doar valoarea loialităţii, ci şi adevărul, bunătatea, toleranţa, credinţa, încrederea, recunoştinţa, autenticitatea şi iubirea.

Loialitate şi fidelitate

În primul rând, loialitatea şi fidelitatea sunt două valori necesare pentru relaţii puternice. Aceşti termeni nu sunt văzuţi ca sinonimi, deoarece unii autori indică faptul că fidelitatea face parte din loialitate. Aceasta este împlinirea a ceea ce cer legile fidelităţii, recunoştinţei şi onoarei. De exemplu : „Asistentul tehnic şi-a arătat loialitatea faţă de antrenorul concediat şi şi-a părăsit postul”. Loialitatatea corectă a unui conducător se manifestă prin faptul că îi ajută pe ceilalţi, au empatie, bunătate, compasiune, devotament, dedicându-se oamenilor.

Opusul loialităţii este trădarea, infamia, necinstea şi încălcarea unui angajament expres sau tacit. Lipsa loialităţii descrie o persoană care îşi înşeală semenii, membrii familiei, ei rămânând singuri precum trădătorii descoperiţi.

La rândul ei, fidelitatea este virtutea îndeplinirii promisiunilor, în ciuda schimbărilor de idei, convingeri sau contexte; deci este abilitatea de a nu trişa, de a nu-i trăda pe cei din jurul tău, astfel încât să nu îţi încalci cuvântul dat. Prietenii adevăraţi sunt loiali pentru că se ajută reciproc atunci când au probleme.

Loialitate în relaţiile interpersonale

- nu divulgaţi secretele prietenilor sau colegilor de muncă;

- nu-i înşelaţi pe cei apropiaţi;

- sprijiniţi întotdeauna cuplul în toate felurile, atât pentru a-şi îndeplini visele, cât şi în decizii sau înfrângeri;

- oferiţi îngrijire membrilor familiei;

- nu vă înşelaţi partenerul; nu abandonaţi copiii, asumaţi-vă responsabilităţile;

- nu părăsiţi părinţii când îmbătrânesc;

- nu dezvăluiţi informaţii care ar putea dăuna prietenilor, familiei sau partenerului; ajutaţii în toate problemele.

Loialitate faţă de tine însuţi

- caută-ţi propriul interes dar fără a trece mai presus de alţii (când găseşti alt loc de muncă mai bun anunţă în prealabil şefii);

- fii fidel propriilor convingeri;

- recunoaşte succesele şi realizările fără a dori să ni le însuşim pe ale altora doar pentru a demonstra că suntem mai buni;

- când realizăm că suntem lângă persoane care ne afectează, trebuie să ne îndepărtăm;

- nu încălcaţi codul etic sau moral pentru că cineva vrea să ne oblige să facem ceva ce nu ne dorim sau în care nu credem;

- atenţie la obiceiurile ce dăunează sănătatea fizică sau emoţională;

- îndepliniţi promisiunile sau provocările pe care ni le impunem.

Cum îi învăţăm loialitatea pe copiii noştri

Într-un mediu familial sănătos, loialitatea apare adesea spontan în rândul membrilor săi. Copiii, părinţii, bunicii şi alte rude se simt legate între ele prin legături de respect, dragoste şi recunoştinţă fără ca cineva să le fi învăţat. Părinţilor le revine datoria să le arate copiilor că loialitatea se aplică şi persoanelor care nu sunt membri ai familiei şi că se pot manifesta prin acte de solidaritate, civilizaţie, onoare, patriotism şi respect faţă de ceilalţi. Câteva principii :

- arătând loialitate faţă de principiile religioase, sociale, economice şi pentru familie şi prieteni;

- învăţând să aperi ceea ce crezi şi în ce crezi;

- arătând încredere copiilor noştri, familiei, prietenilor şi colegilor, astfel încât aceştia să îşi poată exprima îndoielile fără teama represaliilor;

- demonstrarea respectării acordurilor tacite sau explicite în familie, muncă, studii sau societate;

- învăţând copiii că se poate avea încredere în ei şi că pot fi confidenţi şi să colaboreze;

- arătând înţelegere atunci când cineva din familie, serviciu, sau şcoală îşi recunoaşte propriile greşeli, pentru a nu-i afecta pe alţii;

- demonstrând loialitate şi voluntariat pentru a ajuta la treburile casei, chiar înainte ca ceilalţi să aibă nevoie.

Loialitatea şi menţinerea acesteia sunt cruciale pentru a permite unei relaţii atât de prietenie cât şi de cuplu, nu numai să supravieţuiască, ci şi să înflorească. Cu toţii ne dorim siguranţa şi securitatea unei relaţii loiale care evidenţiază cele mai bune calităţi ale noastre atât individual, cât şi colectiv.