GENEROZITATEA: O virtute care conduce omul spre depăşirea universului propriu

A preda practica valorilor şi virtuţilor nu este o sarcină uşoară, cu atât mai mult în vremurile actuale când societatea pare să fie purtată de flagelurile care îl dezumanizează pe omul acestui secol. Cu toate acestea, educaţia este mereu prezentă, iar obiectivul său principal este formarea persoanei. Generozitatea este o virtute care înalţă fiinţa umană, permiţându-i să se îndrepte spre transcendenţă. Persoana se depăşeşte pe sine, pentru că a fi generos presupune să te gândeşti la cei din jur care au nevoie de ajutor, fără a primi nimic în schimb.

Familia este pilonul în formarea virtuţilor, iar şcoala face apel la: „întărirea, creşterea şi aşezarea lor în fiecare dintre elevi”. Dar cu toate acestea, multe dintre eforturile întreprinse par să nu dea rezultate şi dacă acestea există, ele sunt aproape imperceptibile, pentru că răutatea şi corupţia continuă să câştige teren.

Societatea de azi cere insistent o educaţie morală pentru tineret, poate ca o consecinţă a crizei sociale generalizate care îşi are manifestările în nesiguranţa cetăţenească, corupţia vieţii politice, extinderea unor boli sau atentate asupra vieţii sau a mediului.

„A educa o persoană înseamnă a o învăţa să folosească bine libertatea şi să fie responsabilă pentru acţiunile sale.”

Generozitatea este un concept ce provine din latinescul „generositas” şi se referă la înclinaţia de a da şi de a bucura, fără niciun fel de interes ulterior. Este o virtute şi o valoare pozitivă care poate fi asociată cu altruismul, caritatea şi filantropia. Conceptele opuse generozităţii ar putea fi „lăcomia, zgârcenia şi egoismul”.

Comportamentul unei persoane generoase se bazează pe recunoaşterea nevoilor celorlalţi şi pe încercarea de a le satisface cât mai bine. Astfel se face o distincţie între „altruism”, definit pe de o parte prin „a căuta binele altora chiar şi în detrimentul celui propriu”, şi „generozitate”, care este definită pe de altă parte prin „a oferi cuiva mai mult decât se aşteaptă sau cere”. Se ştie că „hormonul iubirii” oxitocina este un neurotransmiţător cu impact puternic asupra fericirii şi vieţii noastre sociale - este legat de generozitate, iar un experiment efectuat asupra impactului său a indicat că hormonul a avut o influenţă de două ori mai mare asupra „generozităţii” decât asupra „altruismului”. Acest lucru sugerează că, spre deosebire de altruism, generozitatea este asociată şi cu o identificare emoţională cu o altă persoană.

La fel ca multe virtuţi, ideea de generozitate poate varia de la o persoană la alta şi este în mare măsură influenţată de mediul cultural şi social. De exemplu, ceea ce în anumite locuri poate fi considerat un simplu act de curtoazie sau educaţie, în alte culturi poate fi văzut ca o manifestare a unei generozităţi enorme. În mod similar, generozitatea are limite care nu sunt definite. În unele momente sau ocazii, un exces de generozitate poate provoca situaţii de disconfort, dar pot exista şi cazuri de nedreptate când o persoană poate încerca să profite de generozitatea alteia. Generozitatea, în acest sens, este legată de conceptul de aservire, întrucât o persoană îşi poate exercita libertatea şi poate renunţa la drepturile sale într-un anumit mod, rămânând aservită.

Această mare „virtute” nu poate fi impusă şi nu implică a da ceea ce este inutil, ci mai degrabă ceea ce are valoare, este în stare bună şi este destinat cu dragoste pentru ca alţi oameni să-l folosească. Actele de generozitate pot include elemente tangibile sau intangibile. Oamenii pot fi generoşi cu timpul lor (orice acţiune cere timp), cu afecţiune (simpatie, căldură sufletească) sau iubire, care sunt „forme intangibile” de generozitate, sau pot oferi obiecte materiale, care sunt „bunuri tangibile”.

Importanţa generozităţii

Generozitatea este o componentă fundamentală în „relaţiile sociale”, deoarece permite formarea de legături puternice şi de susţinere care constituie baza societăţii şi comunităţi armonioase. Într-un astfel de mediu, oamenii cooperează şi se ajută unii pe alţii. Pentru că implică „acţiuni dezinteresate”, care caută bunăstarea altora, această virtute este foarte valoroasă pentru fiinţele umane, oferind sănătate fizică, mentală şi emoţională. Oamenii generoşi se caracterizează prin faptul că sunt responsabili, atenţi, dispuşi, deschişi, empatici şi grijulii faţă de ceilalţi. De-a lungul istoriei au existat multe opere literare care au abordat problema generozităţii şi zgârceniei.

Acum vedem o societate în care elementele care predomină sunt dorinţa de putere şi bogăţie materială, în comparaţie cu valori cu adevărat importante precum generozitatea. Generozitatea nu este însă asociată doar cu banii sau cu bunurile materiale, ea se poate regăsi şi în micile gesturi ce necesită un minimum de efort şi timp şi care pot aduce o bucurie celorlalţi. Cineva poate îngriji o persoană bolnavă, poate aduna gunoiul din natură, poate însoţi o persoană în vârstă ca să-şi rezolve problemele, poate adăposti un câine fără stăpân, o mică vizită sau un zâmbet pentru persoanele cu dizabilităţi, toate acestea sunt gesturi de generozitate, deoarece urmăresc binele unor persoane, deşi poate nu înseamnă mare lucru pentru societate. Persoana ce întreprinde aceste acţiuni nu caută recompensă pentru acţiunile sale, ci face ceea ce crede că este drept şi corect. Logica gândirii sale indică faptul că, dacă toate fiinţele umane ar fi generoase şi ar dona o parte din resursele lor materiale sau imateriale, lumea ar fi un loc mult mai bun.

Îngrijiţi un câine fără stăpân. (pixabay.com)

Participarea la activităţi sociale în ajutorul comunităţii, în care se investesc timp şi efort individual, este una din acţiunile în care se regăseşte generozitatea. Implicarea alături de grupuri de voluntari ajută la cunoaşterea altor realităţi şi la împărtăşirea valorii generozităţii cu alţii care sunt de asemenea dispuşi să ajute, oferind chiar şi mici gesturi de afecţiune din proprie iniţiativă.

Donarea de sânge este un act de generozitate ce poate salva o viaţă. Grija pentru mediu - prin colectarea selectivă a gunoiului, reciclarea sau cultivarea conştientizării cu privire la mediu în cercul nostru de prieteni, ce se face cu efort şi timp, şi nu în ultimul rând donarea de haine pe care nu le mai folosim - poate însemna un simplu act de generozitate care poate fi făcut în mod regulat.

Beneficiile generozităţii

Cadou. (pixabay.com)

Beneficiile generozităţii sunt multiple, dar vom enumera doar câteva: te ajută să te detaşezi de lucruri, te învaţă să fii recunoscător, îţi dă un scop în viaţă, îi poţi motiva pe ceilalţi să devină generoşi, te ajută să dezvolţi relaţii de durată şi cel mai important lucru este că vei simţi un sentiment puternic de fericire şi împlinire.

Cum apare acest sentiment? Organismul nostru este stimulat să producă „hormoni ai fericirii” - endorfinele, oxitocina, dopamina şi serotonina - substanţe răspunzătoare de starea de bine. Serotonina reduce depresia, starea de anxietate, menţine sănătatea oaselor, ne face mai stabili emoţional şi mai fericiţi. Dopamina este responsabilă cu starea de plăcere, satisfacţie şi motivaţie, având rolul de a cimenta un comportament ce a fost asociat în trecut cu o trăire pozitivă (de fericire), contribuind şi la procesul de învăţare şi memorare.

Importanţa generozităţii în dezvoltarea copiilor

Generozitatea este o valoare care poate fi „reţinută”, adică individul o poate asimila şi transforma într-un obicei sau mod de viaţă: din acest motiv este important să insuflăm copiilor acest obicei în şcoală şi familie. Copiii pot fi învăţaţi să aibă grijă de bunăstarea celorlalţi, chiar dacă asta înseamnă să renunţe la propriile interese.

Cum să-i înveţi să împărtăşească şi să fie generoşi? Generozitatea trebuie practicată constant, ca un mod de viaţă, nu doar prin câteva fapte izolate. Copiii trebuie educaţi prin puterea exemplului şi prin lucrurile mărunte care se fac zi de zi, nu cu gesturi mari. Încetul cu încetul şi pe măsură ce se maturizează, vor dezvolta empatie şi vor învăţa că, a fi generos nu numai că îi ajută pe ceilalţi, ci îi şi face să se simtă bine datorită gestului făcut.

1. Copilul trebuie să fie pregătit „să ofere, să dăruiască, să simtă” şi să înţeleagă că, procedând astfel, poate interacţiona mai bine cu fraţii şi părinţii săi.

2. Este important ca atunci când copiii îşi arată generozitatea să perceapă fericirea pe care o simte celălalt.

3. Întrebaţi dacă doreşte să fie generos; dacă răspunsul este NU, ar trebui să-l respectaţi sau să negociaţi.

4. Profită de momentele în care copilul tău doreşte să obţină ceva de la un alt coleg de clasă, prieten sau altcineva şi explică-i avantajele de a fi generos cu ceilalţi.

5. Jucaţi jocuri populare sau jocuri de societate: jocurile îi pot ajuta să-şi aştepte rândul, vor înţelege că nu poţi face întotdeauna ceea ce îţi doreşti şi că uneori este bine să cedezi.

6. Foloseşte poveşti, fabule şi filme despre valori morale: încurajează valoarea generozităţii prin lecturi şi filme adecvate vârstei. Astfel învaţă prin „exemple educative” pe care le poate copia şi adopta ca parte a modului său de a fi.

7. Învaţă-l să-şi înţeleagă sentimentele şi să le exprime, dar nu ca o obligaţie: când te simţi bine pentru că ai oferit ceva, va fi pentru că ai perceput fericirea celorlalţi. Amintiţi-vă că generozitatea este o valoare şi un sentiment care ar trebui să se manifeste spontan.

8. Creşte-i empatia: identificaţi împreună nevoile altor persoane. Exemplu: la o zi de naştere a primit multe bomboane, iar prietenul său nu a primit, aşa că le va împărţi cu el.

9. Încurajaţi-l să-şi surprindă prietenii: totul se învaţă prin exemple, prin gesturi mici; copiii vor observa aceste lucruri şi vor dori să le facă pentru prieteni şi oamenii apropiaţi.

10. Este bine să cooperaţi şi să existe armonie: petrecerea timpului cu copiii este esenţială pentru ca aceştia să înţeleagă adevărata valoare a generozităţii, care nu va fi întotdeauna împărţirea bunurilor materiale, ci exprimarea dragostei, a prieteniei şi a momentelor petrecute împreună.

Petreceţi timp cu copiii. (pixabay.com)

După ce copiii învaţă să dăruiască, va urma o mare lecţie cu timpul: cea a dăruirii când nu ai timp, când eşti obosit şi trebuie să poţi să dai un sfat, să oferi soluţii pentru alţii, să le oferi bucurie când eşti într-o pasă proastă, etc., deci trebuie să înţeleagă şi să creadă cu adevărat că bucuria de a dărui se poate înfăptui în orice moment, indiferent de situaţia în care te afli, trebuie doar să gândeşti şi să te adaptezi situaţiei. Intenţia şi creativitatea merg mână în mână. Trebuie să asculte şi să înţeleagă ceea ce alţii nu îndrăznesc să spună, să respecte dorinţele, nevoile şi visurile lor, să nu risipească - preţuind ce au - ca să poată împărţi.

Generozitatea şi disponibilitatea sunt trăsături nobile, calităţi ale spiritului similare cu bunătatea, ce pot fi educate. Acestea ţin de frumuseţea interioară a fiecăruia, fiind rodul unei împliniri pe baza unor valori şi virtuţi, realizând că lumea în care trăim se bazează pe o structură elevată şi imparţială; dăruind, oamenii se îmbogăţesc spiritual, prin mulţumirea de sine, iar cel mai important lucru este că putem să acumulăm chiar şi mulţumirea nedeclarată a celorlalţi, ce poate fi exprimată doar printr-un zâmbet.