Lupta dintre Grecia şi Turcia pe piaţa gazelor şi intrarea României în joc
În confruntarea cu Turcia pentru aprovizionarea Europei de Sud-Est cu gaze naturale, Grecia are avantajul de a face parte dintr-o piaţă deschisă şi transparentă, dar este grevată de costuri de transport mai ridicate, ceea ce îi limitează competitivitatea.
Turcia, pe de altă parte, oferă o scară mai mare şi capacităţi de transport mai mari, dar rămâne în urmă în ceea ce priveşte transparenţa.
În acest mediu deja competitiv se adaugă şi un al treilea concurent: România, care, începând din 2027, se preconizează că va începe producţia de gaze naturale din marele zăcământ offshore Neptun Deep, din Marea Neagră, relatează publicaţia elenă Kathimerini.
Conform estimărilor S&P Global Energy, această nouă producţie va accentua concurenţa atât pentru rutele greceşti, cât şi pentru cele turceşti, limitând perspectivele de aprovizionare prin Coridorul Vertical. Astfel, Grecia şi Turcia ar putea ajunge să se confrunte într-o luptă pentru piaţa Ungariei.
Pe măsură ce Uniunea Europeană finalizează, în 2027, procesul de interzicere treptată a gazelor naturale ruseşti, pieţele din Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est vor avea nevoie de noi surse de aprovizionare. Într-o prezentare specială a S&P Global Commodity Insights, analista Anna Gatova descrie un „duel” între Grecia şi Turcia.
Grecia este deja o ţară importantă de tranzit pentru gazele naturale din regiune. Ambiţia sa de a deveni mai întâi o poartă regională de intrare şi apoi un nod energetic datează de la sfârşitul anilor 2000, când criza dintre Rusia şi Ucraina privind aprovizionarea cu gaze naturale şi transportul acestora, din 2009–2010, a afectat Bulgaria şi Grecia.
De la o piaţă regională aflată la capătul unei conducte ruseşti, Grecia a devenit o poartă de tranzit esenţială pentru Italia şi regiunea Balcanilor, notează S&P. Piaţa elenă a gazelor naturale urmează să se transforme atât în 2027, cât şi în anii următori.
Potrivit S&P, printre principalele avantaje ale Greciei se numără intensificarea activităţii de tranzacţionare la hub-ul elen de gaze naturale şi transparenţa pieţei. Ţara dispune de o piaţă liberalizată, aliniată cadrului european, de un hub de tranzacţionare în dezvoltare, precum şi de infrastructură pentru gaze naturale lichefiate (GNL) şi de interconectări aflate în curs de extindere.
Principalul său dezavantaj este însă că tarifele de transport, care se cumulează de-a lungul rutelor către pieţele din nord, îi afectează competitivitatea.
Turcia, la rândul său, are avantajul dimensiunii. Dispune de o poziţie strategică, de o infrastructură extinsă de gaze naturale şi de un portofoliu diversificat de aprovizionare, care include atât gaze transportate prin conducte, cât şi gaze naturale lichefiate (GNL). Ţara ocupă o poziţie geografică unică, între rezervele de hidrocarburi din Orientul Mijlociu şi Eurasia, pe de o parte, şi marea piaţă europeană a gazelor naturale, pe de altă parte. Turcia şi-a extins şi va continua să îşi extindă capacităţile de regazificare şi de stocare pentru a face faţă fluctuaţiilor sezoniere ale cererii.
Costul relativ scăzut al transportului din Turcia către Ungaria îi permite Turciei să devină unul dintre principalii furnizori din regiune. În acest context, potrivit S&P, Turcia va deveni una dintre cele mai mari pieţe europene în anii 2030.
Principala provocare pentru Turcia o reprezintă însă transparenţa limitată a pieţei sale şi necesitatea de a demonstra că gazele naturale pe care le exportă în Europa nu includ şi gaze de origine rusească.
Intrarea în producţie a proiectului românesc Neptun Deep în 2027 va crea concurenţă pentru gazele naturale care vin atât din Grecia, cât şi din Turcia. S&P estimează că România va deveni principalul furnizor al Ucrainei şi al Republicii Moldova şi, parţial, al Ungariei, până la începutul anilor 2040. Acest lucru limitează semnificativ posibilităţile Greciei de a furniza gaze prin Coridorul Vertical, se subliniază în analiză.
În acelaşi timp, Grecia va putea câştiga pieţe vecine de mici dimensiuni, însă piaţa ungară va fi miza decisivă atât pentru Grecia, cât şi pentru Turcia, potrivit S&P.
După cum arată S&P, compania turcă Botaş va trebui să semneze noi contracte de aprovizionare cu Rusia şi Iranul în condiţii favorabile, astfel încât costul mixului său de aprovizionare să fie competitiv pe piaţa ungară.
