Ministerul Culturii, acuzat de partizanat faţă de proiectul minier de la Roşia Montană
Ruinele cetăţii romane Alburnus Maior, numele sub care era cunoscuta Rosia Montana in timpul romanilor. (ro.wikipedia.org)
Proiectul companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este mai important pentru interesele Ministerului Culturii decât "conservarea în interesul României a unor monumente unice în lume", a afirmat într-o scrisoare deschisă adresată primului ministru Emil Boc şi ministrului Culturii, Kelemen Hunor, fostul director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, prof. dr. Ioan Piso.
"Menirea Ministerului Culturii este, chiar şi numai din motive de echilibru instituţional, de a apăra valorile istorice şi culturale ale României. Poate pierde uneori o bătălie, dar numai în confruntare cu un interes naţional mai puternic. Tocmai aşa ceva nu există în afacerea Roşia Montană", apreciază Piso.
Prin intermediul adresei, se solicită primului ministru Emil Boc şi ministrului Culturii, Kelemen Hunor, "să redea Ministerului Culturii vechea menire de apărător al patrimoniului cultural naţional sau, dacă nu, să-l desfiinţeze".
"(...) Există destule organizaţii sau clici care sprijină grupurile de interese şi nu avem nevoie de încă una, plătită din bani publici", a adăugat Ioan Piso.
Semnatarul scrisorii precizează că, în conformitate cu Legea 5/2000, "Roşia Montană se află pe lista monumentelor de valoare excepţională".
"Un monument echivalent din Spania, Las Medulas, celebru în întreaga lume, este monument UNESCO tocmai fiindcă acolo Ministerul Culturii şi-a făcut datoria şi a cerut acest lucru. La noi, Ministerul Culturii a fost mai sensibil la interesele unei firme private decât la îndatorirea de a apăra patrimoniul naţional, iar programul elaborat în 2001 şi numit pompos Alburnus Maior a avut scopul de a elibera cât mai repede terenul pentru firma canadiană", menţionează fostul şef al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Ioan Piso invocă în scrisoarea sa noua Lege a Minelor, nr. 85 din martie 2003, art. 11, alin. 1, în care se notează: "Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale (...), precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise".
O altă acuzaţie adusă de prof. dr. Ioan Piso este că nu s-a cercetat arheologic decât doi la mie din suprafaţa pentru care au fost eliberate certificate de descărcare arheologică la Roşia Montană şi că "însuşi modul de abordare a cercetărilor efectuate aici a fost profund greşit".
Potrivit sursei citate, Convenţia Europeană pentru Protecţia Patrimoniului Arheologic de la La Valetta, 1992, pe care România a semnat-o, prevede "a se dispune măsuri susceptibile de a favoriza conservarea integrală a ansamblurilor istorice şi a patrimoniului mobiliar al acestora, prin menţinerea integrităţii întregului ansamblu şi prin înscrierea în inventar a bunurilor descoperite".
"În decembrie 2003, o Comisie Naţională de Arheologie obedientă a recomandat descărcarea de sarcină arheologică a muntelui Cîrnic, excepţie făcându-se cu o mică porţiune, care ar urma oricum a fi distrusă în urma exploziilor. Aici, o echipă franceză de arheologi descoperise 70 km de galerii, dintre care 7 km de galerii romane, unice ca frumuseţe şi complexitate. Ministerul Culturii, fără a sta pe gânduri, a acordat companiei canadiene în mod oficial descărcarea Muntelui Cîrnic în ianuarie 2004. Au rămas, pe de altă parte, complet necercetate zecile sau sutele de kilometri de galerii de sub ceilalţi munţi care urmează a fi sacrificaţi", explică Ioan Piso.
Acesta îşi completează declaraţia afirmând că "începând din 2001, din Comisia Naţională de Arheologie au fost scoşi, sub pretextul unor reorganizări, toţi cei care s-au împotrivit distrugerii Roşiei Montane (...).
Fostul director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei aminteşte în acest context şi că, începând din anul 2001, a fost scos pentru delict de opinie din fruntea Comisiei Monumentelor şi Siturilor Istorice pe Transilvania, apoi din aceeaşi comisie, apoi din Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice, din Biroul Comisiei Naţionale de Arheologie şi, în sfârşit, din comisia însăşi, iar din anul 2006 a fost înlăturat de trei ori din fruntea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, luându-i-se şi şantierul Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
