Noul studiu pe care industria fracking-ului l-ar vrea ascuns

Industria de fracking, care a căpătat amploate anii trecuţi, tocmai a mai primit o lovitură mortală după publicarea unui studiu care arată toxicitatea apei flowback, rezultată după procesul industrial.
Protest anti-fracturare, Ziua Naţională de Protest Impotriva Fracturarii Hidraulice, Bucureşti, 6 aprilie 2014.
Protest anti-fracturare, Ziua Naţională de Protest Impotriva Fracturarii Hidraulice, Bucureşti, 6 aprilie 2014. (Claudia Craiu)

Cu toate că susţinătorii industriei fracking-ului iau peste picior orice critică la adresa aşa-numitei industrii vitale, pretinzând că fracturarea hidraulică prezintă riscuri minore pentru public, un nou studiu, publicat în Toxicology and Applied Pharmacology (Toxicologie şi farmacologie aplicată) tocmai a dovedit că cei care se opun îndârjit distrugerii cauzate de fracking au dreptate - apele reziduale provenite din fracturare hidraulică (fracking), cauzează cancer.

Analizând celule epiteliale bronhice umane, folosite în mod curent pentru măsurarea carcinogenezei substanţelor toxice, cercetătorii au confirmat că apa folosită în fracturarea şisturilor Marcellus a cauzat formarea de tumori maligne.

În urma efectuării de teste suplimentare pe mamifere vii, cercetătorii au descoperit că cinci din şase şoareci "injectaţi apa din sondă, au dezvoltat tumori la 3 luni după injectare", inclusiv o tumoare într-un şoarece care a crescut în dimensiune cu peste 1 cm, în doar cinci luni. Pe de altă parte şoarecii dintr grupul de control, nu au dezvoltat nicio tumoare în cele şase luni ale perioadei de studiu.

Potrivit studiului- efectuat de oameni de ştiinţă din cadrul Departamentului de Medicină a Mediului, Biochimie şi Farmaceutică Moleculară de la Universitatea din New York, Robert Wood Johnson Medical School de la Rutgers şi parteneri de la universităţi din China - rezultatele indică faptul că apa reziduală (flowback) provenită după fracturarea şisturilor produce cancer.

Implicaţiile constatărilor raportului ar fi dificil de exagerat dacă se ia în calcul modul în care sunt generate, stocate şi tratate apele reziduale şi cât de des au loc scurgerile şi deversările - chiar şi procesul de injectare a apelor uzate, în sine - determină contaminarea rezervelor potabile. O explicaţie concisă, dar aprofundată a procesului de fracturare poate fi găsită în introducerea raportului, "Transformarea malignă a celulelor umane în urma expunerii la apa reziduală din fracturarea Şisturilor Marcellus", care prevede:

„Gazul natural este văzut ca o punte de legătură pentru trecerea de la dependenţa de cărbune. În prezent, combustibili de gaze naturale constituie aproape 40% din producţia de energie electrică din SUA, iar formaţiunea Marcellus Shale din Bazinul Appalaşi este proiectul pilot al forajului gazelor de şist pentru producţia de gaze naturale în Statele Unite ale Americii. Forarea de gaze naturale nu este nouă, dar volumul a crescut în ultimii ani, datorită noii tehnici de fracturare hidraulică orizontală de volum mare (High-volume horizontal hydraulic fracturing /HVHHF). Preocuparea privind impactul asupra sănătăţii publice şi impactul social al acestei metode a crescut în mod corespunzător.

HVHHF este o tehnologie avansată care injectează apă, nisip, şi alte ingrediente (necunoscute şi nespecificate), la o presiune foarte ridicată pe verticală într-o sondă de aproximativ 2000 până la 3000 de metri adâncime. Presiunea ridicată creează fracturi în rocă, ce se extind în afară până la 300 de metri, dincolo de puţ. Presiunea este redusă după ce se fac fracturile, ceea ce permite apei din puţ să revină la suprafaţă, aceasta fiind cunoscută sub numele de apă de flowback [sau de re-spălare].

Apa de respălare conţine amestecuri chimice complexe, dar, de asemenea, în mod natural toxine, cum ar fi metalele, substanţele organice volatile şi compuşi radioactivi, care sunt destabilizate în timpul extracţiei gazelor. ... metoda de exploatare prin fracturare hidraulică presupune utilizarea în medie a 200 de milioane de litri de apă pentru fiecare puţ, iar 30% până la 70% din acest volum de apă este flowback.

"Poluarea cu metale este o problemă serioasă, deoarece acestea sunt asimilate cu uşurinţă în tractul digestiv şi prezintă efecte dăunătoare asupra multor ţesuturi. Bariul şi stronţiul se găsesc din abundenţă în formaţiunea Marcellus şi sunt uşor de dizolvat şi transportat în apa uzată după o activitate de foraj de gaz, ceea ce ar putea constitui un potenţial pericol pentru apa potabilă"

Conform studiului de Strategii Downstream, ''companiile de gaze folosesc până la 160 de milioane de litri de apă curată pentru fracturarea unui singur puţ'' şi ''mai mult de jumătate din apele uzate sunt tratate şi deversate în apele de suprafaţă- râuri şi fluvii."

În plus, în 2013, geochimişti de la Duke University au publicat un studiu care a găsit "niveluri periculoase de radioactivitate şi de salinitate într-un loc de eliminare a deşeurilor rezultate din fracturarea hidraulică, aproape de Blacklick Creek, care alimentează sursele de apă pentru Pittsburgh şi alte oraşe din Pennsylvania de Vest".

Chiar mai îngrijorător, studiul eşantioanelor de sol, timp de doi ani, între 2010 şi 2012 a relevat: "După ce apele uzate au fost tratate la fabrică, pentru eliminarea substanţelor chimice periculoase, au fost detectate radiaţii cu mult peste nivelurile reglementate."