Oamenii de ştiinţă au descoperit microplastice toxice în fiecare placentă umană testată în cadrul unui studiu

Microplastice dăunătoare au fost găsite în placenta umană, iar unele dintre ele sunt cunoscute pentru declanşarea astmului, afectarea ficatului, cancer şi afectarea funcţiei de reproducere.

Studiul evaluat de colegi, publicat în revista Toxicological Sciences, la 17 februarie, a examinat problema poluării cu nano şi microplastice (NMP) la om. Cercetătorii au descoperit că toate cele 62 de probe de placentă testate conţineau microplastice, cu concentraţii cuprinse între 6,5 şi 790 micrograme pe gram de ţesut. Placenta este un organ care se dezvoltă în uter în timpul sarcinii. Aceasta furnizează oxigen şi substanţe nutritive bebeluşului, eliminând în acelaşi timp deşeurile din sângele copilului.

Cel mai răspândit microplastic găsit în eşantioane a fost polietilena, care a reprezentat 54% din toate NMP-urile detectate şi a fost "găsit în mod constant în aproape toate eşantioanele".

Polietilena a fost asociată cu mai multe complicaţii de sănătate, cum ar fi astmul, perturbarea hormonilor cu impact asupra reproducerii şi dermatită uşoară sau umflături şi iritaţii ale pielii.

Clorura de polivinil (PVC) şi nailon au reprezentat fiecare aproximativ 10 la sută din NMP-uri în greutate. PVC a fost asociat cu afectarea ficatului şi a sistemului reproducător. Substanţa este cancerigenă. În timp ce nailonul în sine este considerat inofensiv, materialul este supus unor tratamente chimice în timpul proceselor de fabricaţie care pot prezenta riscuri pentru sănătate.

Restul de 26 la sută din microplasticele găsite în cele 62 de placente testate au fost reprezentate de alţi nouă polimeri. Matthew Campen, profesor în cadrul Departamentului de Ştiinţe Farmaceutice al UNM, care a condus echipa ce a realizat studiul, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la prezenţa în continuă creştere a microplasticelor şi la potenţialele implicaţii asupra sănătăţii.

În timp ce materialele plastice în sine au fost considerate în mod tradiţional ca fiind inerte din punct de vedere biologic, microplasticele sunt atât de mici încât pot traversa membranele celulare, a precizat el. Dl Campen a considerat îngrijorătoare concentraţia de microplastice din placentă, deoarece ţesutul avea doar opt luni când a fost testat. "Alte organe ale corpului se acumulează pe perioade mult mai lungi de timp", a spus el.

Campen consideră că acumularea de microplastice în ţesuturile umane ar putea explica creşterea derutantă a anumitor probleme de sănătate, cum ar fi cancerul de colon în rândul persoanelor mai tinere de 50 de ani, bolile inflamatorii intestinale şi scăderea numărului de spermatozoizi.

"Situaţia se înrăutăţeşte, iar traiectoria este că se va dubla la fiecare 10 sau 15 ani. Deci, chiar dacă am opri-o astăzi, în 2050 va exista de trei ori mai mult plastic decât este acum. Iar noi nu o vom opri astăzi", a spus el.

Vorbind despre volumul în creştere al microplasticelor din mediul înconjurător, Campen a afirmat că "dacă vedem efecte asupra placentei, atunci toată viaţa mamiferelor de pe această planetă ar putea fi afectată. Asta nu e bine".

Efectele microplasticelor

Prezenţa microplasticelor în placente a fost identificată pentru prima dată în 2020, într-un studiu din Italia. Cercetătorii au analizat şase placente şi au identificat 12 fragmente microplastice în patru dintre ele.

"Microplasticele au fost găsite în toate porţiunile placentei: membranele materne, fetale şi amniotice. Microplasticele poartă cu ele substanţe care, acţionând ca perturbatori endocrini, ar putea provoca efecte pe termen lung asupra sănătăţii umane", se arată în raport.

În 2022, microplasticele au fost descoperite pentru prima dată în plămânii unei fiinţe umane vii. Dintre cele 13 probe de plămâni, în 11 existau 39 de microplastice. Cercetătorii au identificat 12 tipuri de microplastice care se găsesc în mod obişnuit în sticle, ambalaje, haine şi frânghii.

Un studiu publicat recent a descoperit microplastice în majoritatea alimentelor proteice, cum ar fi puiul, carnea de porc, fructele de mare, carnea de vită şi alternativele de carne pe baza de plante. Alimentele eşantionate în cadrul studiului au inclus produse procesate, neprocesate şi minim procesate.

Aproximativ jumătate din microplasticele identificate erau fibre, ceea ce, potrivit cercetătorilor, este în concordanţă cu alte studii. Aproape o treime dintre microplastice erau fragmente de plastic.

Un studiu realizat în 2023 pe şoareci a constatat că o expunere de trei săptămâni la microplastice a dus la "schimbări comportamentale, precum şi la modificări ale markerilor imunitari în ţesuturile hepatice şi cerebrale". În plus, s-a observat că aceste modificări au fost diferite în funcţie de vârstă, indicând un posibil efect dependent de vârstă".

Un alt studiu efectuat pe şoareci a constatat că particulele de dimensiuni nanometrice au ajuns în creierul animalelor la doar două ore după ce au fost expuse. Al treilea studiu a constatat că particulele microplastice şi nanoplastice inhalate pot "modifica activitatea inflamatorie, cardiovasculară şi endocrină".

Microplasticele au fost găsite, de asemenea, în laptele matern. Cercetătorii studiului au calificat această descoperire drept o "mare îngrijorare", având în vedere că nanoparticule au fost descoperite şi în placenta umană.

"De fapt, substanţele chimice posibil conţinute în alimentele, băuturile şi produsele de îngrijire personală consumate de mamele care alăptează pot fi transferate la urmaşi, exercitând potenţial un efect toxic", au scris aceştia.

"Prin urmare, este obligatoriu să se intensifice eforturile de cercetare ştiinţifică pentru a aprofunda cunoştinţele privind potenţialul de afectare a sănătăţii cauzat de acumularea de MP (microplastice), în special la sugari, şi pentru a evalua modalităţi inovatoare şi utile de reducere a expunerii la aceşti contaminanţi în timpul sarcinii şi alăptării."

Începând cu anii 1950, utilizarea plasticului la nivel global a crescut exponenţial, ceea ce a dus la generarea unei tone metrice de deşeuri de plastic pentru fiecare individ din lume. Aproximativ o treime din plasticul care a fost produs este încă utilizat, iar o mare parte din rest este aruncat sau trimis la gropile de gunoi unde începe să se descompună.

Campen a subliniat faptul că multe materiale plastice au un timp de înjumătăţire lung, care se referă la timpul necesar pentru ca jumătate dintr-un eşantion să se degradeze.

"Aşadar, timpul de înjumătăţire al unor lucruri este de 300 de ani, iar al altora de 50 de ani, dar până acum şi în 300 de ani o parte din plastic se degradează. Aceste microplastice pe care le vedem în mediul înconjurător au probabil 40 sau 50 de ani", a spus el.