Prinţesa Siberiană a Gheţii o mumie veche de 2.500 de ani, al cărei spirit ar provoca dezastre naturale

Mumia prinţesei Ukok (Kobsev via Wikimedia Commons) iar în fundal locul în care a fost descoperită (Tatyana Penn via Wikimedia Commons)
Mumia prinţesei Ukok (Kobsev via Wikimedia Commons) iar în fundal locul în care a fost descoperită (Tatyana Penn via Wikimedia Commons) (Wikipedia)

Fecioara Siberiană a Gheţii după cum a fost supranumită Prinţesa Ukok, sau Prinţesa Altai de la Ochi-Bala, este mumia veche de 2.500 de ani a unei nobile, care a fost descoperită într-un gorgan (colină) al culturii Pazyryk din Republica Altai, Rusia.

Descoperirea acesteia a fost considerată una dintre cele mai semnificative evenimente arheologice ruse de la sfârşitul secolului XX.

Poporul indigen din Altai crede că Fecioara de Gheaţă a fost o preoteasă care a ales să moară pentru a proteja Pământul de spirite rele. Ei cred că cercetările ştiinţifice efectuate asupra rămăşiţelor acesteia au tulburat spiritele răuvoitoare, provocând dezastre naturale. Ca rezultat, consiliul bătrânilor din regiunea Altai a Rusiei a votat acum să-i îngroape din nou rămăşiţele astfel încât să-i liniştească spiritul.

Prinţesa Ukok a fost descoperită neatinsă într-o cameră mortuară subterană de pe platoul Ukok, în apropiere de graniţa cu China, într-o zonă care acum ţine de Republica Autonomă Altai.

Platoul, parte a Stepelor Eurasiatice, este caracterizat de un climat dur şi arid. Zona este cunoscută de localnici drept al ”al doilea nivel al cerului”.

Pe lângă sarcofagul cu mumia, în mormânt au mai fost găsiţi şase cai bogat decoraţi şi înhămaţi şi doi războinici, indicând faptul că femeia provenea dintr-un clan nobil. Prinţesa Altai şi cei doi războinici descoperiţi cu ea ar face parte din poporul Pazyryk, nomazi descrişi în secolul V î.Hr. de istoricul grec Herodot.

Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale Fecioarei de Gheaţă sunt tatuajele sale. Aceasta are tatuaje pe ambele braţe, de la umeri până pe braţe, dar numai braţul stâng s-a păstrat îndeajuns de bine pentru a putea fi studiat. Tatuajul înfăţişează un animal mitic, un cerb cu coarne şi cu cioc de vultur, cât şi alte îmbinări mitice între vulturi şi animale copitate.

Mulţi dintre locuitorii regiunii Altai cred că rămăşiţele Fecioarei Siberiene de Gheaţă aparţin unui strămoş legendar şi că mormântul său a fost pus în acea locaţie pentru a ţine închisă o poartă spre lumea subterană. Acum, au argumentat aceştia, absenţa gardianului a dus la dezastre naturale în Altai, incluzând cutremurul din 2003 şi inundaţiile record din acest an.

De la descoperirea acesteia, Fecioara de Gheaţă a fost studiată pe larg la Muzeul Institutului de Arheologie şi Etnografie din Novosibirsk. Cercetătorii au efectuat o reconstrucţie facială, teste de ADN şi alte cercetări. În septembrie 2012, aceasta a fost dusă înapoi pentru fi expusă în Muzeul Naţional Anokhin, din Altai, unde vizitatorii o pot vedea prin geamul de sticlă. Dar localnicii din Altai spun că oamenii de ştiinţă i-au deranjat rămăşiţele şi au înfuriat zeii.

Activiştii fac campanie de mai mulţi ani ca rămăşiţele Fecioarei de Gheaţă să fie duse înapoi în camera mortuară din care a fost luată în urmă cu două decenii, iar acum, consiliul bătrânilor, format din bătrânii clanului Altai şi liderii spirituali, au votat ca Prinţesa să fie îngropată pentru a-i linişti spiritul şi pentru a evita noi dezastre.

Republicat cu permisiune. Citiţi aici originalul de pe Ancient Origins.