Roma:“Muzica pentru viata…Viata pentru muzica” — concert de muzica clasica in prima zi din 2010

In urma cu aproape un an, la 6 aprilie 2009, un cutremur de magnitudine 5,8 pe scara Richter zguduia centrul Italiei, aducand in stadiu de ruine aproape un oras intreg, L’Aquila, din zona Abruzzo. Presa a scris mult la acea vreme, comunitatea italiana s-a pus in miscare sa ii ajute pe cei ramasi in numai cateva secunde, nu numai fara un acoperis deasupra capului, dar si fara siguranta zilei de maine.

Chiar daca presa italiana si cea internationala nu mai considera starea sinistratilor un subiect “fierbinte”, nu inseamna ca problemele acestora s-au rezolvat sau ca situatia si-a reluat cursul normal.

Aquilanii au facut un minunat cadou locuitorilor Romei, amintindu-ne ca nu departe de noi exista oameni care inca nu au case, care inca traiesc intr-o stare de provizorat, care inca nu pot rosti cuvantul “normalitate” in sensul in care l-am percepe noi. Oameni care inca au nevoie de sprijinul nostru, al celor din jur.

In prima seara a anului 2010, Bazilica “Trinita’ dei Monti” din Piazza di Spagna, Roma, a gazduit concertul de muzica clasica, intitulat “Muzica pentru viata...Viata pentru muzica”. Aplauze prelungi au rasplatit interpretarea exceptionala prestata de orchestra Institutiei Sinfonice Abruzzese (ISA) ce isi are sediul in orasul L’Aquila.

Acordurile muzicii lui G. Rossini si W.A. Mozart au facut ca prima zi din anul 2010 sa se incheie la Roma sub semnul frumosului si al sperantei.

Institutia Sinfonica Abruzzesa (ISA) a fost fondata in 1970, fiind una dintre cele 12 Institutii Concertistice orchestrale italiene, recunoscute de stat. Ramasa fara sediu dupa catastrofa seismica de anul trecut, ISA a reinceput sa “cante pentru a nu uita”, in ciuda tuturor greutatilor intampinate, lucru care i-a adus un supranume: “o orchestra de viata”. Evenimentul a reamintit necesitatea colectarii de fonduri destinate unicei cladiri din inima L’Aquilei, care a putut fi restaurata dupa puternicul seism ce a ruinat la propriu orasul din centrul Italiei, si care a devenit astfel noul sediu al ISA.

24947

Secretarul General al ISA si organizator al acestei manifestari culturale, dl.Giorgio Paravano in varsta de 51 de ani, de profesie jurnalist si avocat — a avut amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari pentru The Epoch Times.

The Epoch Times: Dle Paravano, care este semnificatia acestui eveniment?

Giorgio Paravano: Dupa cutremurul care a lovit orasul nostru, L’Aquila, regiunea noastra, muzicienii nostri, orchestra noastra sinfonica, aceia care locuiesc in orasul L’Aquila, toti muzicienii, au decis sa reia cat mai curand posibil activitatea, ceea ce am si facut. Abea trecuse o luna dupa cutremur si noi eram activi in toata Italia si in afara.

Concertul din prima zi a anului, de la Roma, are o semnificatie particulara, de fapt mai multe semnificatii. Cea principala e aceea a unui concert al renasterii, un concert al sperantei, un concert pentru reconstructie, pentru reconstruirea in primul rand a constiintelor noastre mai curand, decat a caselor noastre care au fost distruse de cutremur. Pentru ca noi pretuim muzica, opera noastra, munca noastra trece dincolo de aspectul muzical, care reprezinta un liant important, un nou ciment pentru constiintele orasului nostru. Deci daca nu este muzica, cu greu se poate reincepe, caci casele nu sunt suficiente. E nevoie sa creem casa muzicii care poate uni persoanele.

Deci aceasta este semnificatia profunda a prezentei noastre aici la Roma, precum si a reaminti sau a continua sa facem cunoscute lumii problemele noastre. In L’Aquila problemele nu s-au sfarsit, ba chiar sunt departe de a se fi sfarsit. Deseori televiziunea si ziarele povestesc un adevar care nu este cel adevarat. Adevarul nostru este acela pe care il traim in fiecare zi. Si este acela care deseori nu este povestit in televiziune. O realitate dura a unei mari suferinte, dar noi suntem tenace, suntem munteni, oameni de munte, asa ca vom reusi.

The Epoch Times: Am intalnit in L’Aquila lume, dupa cutremur, am vazut ca toti cei pe care i-am intalnit pe strasa erau foarte gentili. Era ceva ce nu am gasit in nicio alta parte pana acum. Credeti ca aceasta s-a intamplat datorita unei schimbari aparute dupa cutremur, a suferintei traite, sau lumea era asa si inainte?

Giorgio Paravano: Oamenii nostri, noi abruzzezii, noi muntenii, suntem gentili prin natura noastra. Problema e ca acest cutremur a evidentiat putin aspectul unei parti dure a caracterului nostru, acela intr-adevar volitiv, dorinta de a reincepe a munci, de a reincepe o viata cat mai mult posibil normala. Dar noi avem recunostinta fata de oameni, fata de marea parte a persoanelor care au venit la L’Aquila...voluntarilor, pompierilor, le datoram o multime de recunostinta pentru ceea ce au facut, si probabil ca si de aceea ti-a parut ca oamenii nostri sunt mai gentili decat altii. Nu cred ca este asa, cred ca este doar dorinta de a multumi, pe de o parte, celor care ne ajuta, si de cealalta parte dorinta de a comunica neajunsurile noastre, problemele noastre.

The Epoch Times: Care au fost cele mai mari pierderi suferite de patrimoniul cultural?

Giorgio Paravano: Pierderile au fost enorme, incalculabile. Am pierdut toate bisericile, am pierdut locurile unde se face cultura, muzica, teatru. Teatrul Comunal este complet inutilizabil. Biserica Collemaggio e prabusita pe partea absidiala. Acelasi lucru este valabil pentru Dom, pentru biserica San Domenico. Sa zicem, memoria istorica a orasului, in 23 de secunde, a fost aproape stearsa. Centrul istoric a fost devastat. Sunt chiar lucruri legate de amintiri cele care ne lipsesc, micile lucruri cum ar fi obiceiurile: sa poti merge sa cumperi un ziar in centru, sa servesti o cafea, sa te intalnesti cu prietenii. Aceasta este structura sociala care se prabuseste. Este pericolul major pe care il strabatem. Odata cu memoria culturala si istorica a patrimoniului nostru cultural, se risca pierderea ansamblului social pe care l-am construit de-a lungul atator ani.

The Epoch Times: Ce a fost posibil sa reconstruiti pana in prezent?

Giorgio Paravano: Nimic. S-a “construit” un nou oras; “reconstructia” nu incepe inca.

The Epoch Times: Stiu ca si dvs ati fost printre cei care au suferit in urma cutremurului. Ne puteti spune daca se poate deja vorbi despre o reintoarcere la normalitate?

Giorgio Paravano: Nu. Suntem la ani-lumina departare de intoarcerea la normalitate. Noi L’Aquilanii trebuie sa fim constienti de un fapt: acela ca nimic nu va fi ca inainte. O pagina a fost intoarsa. A gandi ca totul va reveni cum era inainte este o nebunie, o utopie. Si cine gandeste astfel de lucruri este numai un nerealist. Trebuie sa fim constienti ca orasul se va schimba, ca vor trebui sa se schimbe multe lucruri si ca va trebui sa luam decizii curajoase. Si poate ca nivelul politic nu este inca in masura sa faca aceste alegeri curajoase, cel putin nu azi.

The Epoch Times: Cum ati simtit ajutorul comunitatii internationale fata de activitatile culturale L’Aquilane?

Giorgio Paravano: Mda, comunitatea nationala s-a miscat, trebuie sa spun, destul de rapid, tocmai pentru ca L’Aquila este un oras de mari structuri culturale, care au facut si vor continua sa faca mult pentru tara noastra. Astfel ca prietenii, colegii, simplii spectatori, lume care cunostea orasul nostru, s-a mobilizat, trebuie sa spun. Au existat ajutoare concrete, efectiv. In ce priveste patrimoniul cultural au fost facute insa o multime de promisiuni ce nu au fost respectate. Vorbesc de exemplu de G8. Au venit mai marii planetei, sa vada orasul nostru ranit, si-au facut plimbarea, s-au fotografiat pe daramaturile noastre, au promis interventii importante pentru restructurarea unuia sau altui monument, a cutarui si cutarui structuri culturale. Pana in prezent, extrem de putini au raspuns, extrem de putini si-au tinut promisiunile.

The Epoch Times: Care sunt proiectele ce vor insoti Institutia Sinfonica Abruzzesa in 2010?

Giorgio Paravano: Proiectele sunt importante. Continuarea activitatii noastre obisnuite, aceea de a face muzica in Italia si in afara tarii. Noi in decembrie am avut un concert in Madrid, Spania. In 2009 am reluat si realizat activitati de nivel inalt. Am cantat cu Placido Domingo, cu Andrea Bocelli, am avut concerte la Roma — la Colosseum, la Venetia in Piata San Marco. Deci o activitate cu adevarat importanta, care a facut cunoscut nu doar orasul L’Aquila lovit de cutremur, dar si o orchestra de profesionisti seriosi, competenti si foarte talentati.

Proiectele pentru anul 2010 sunt mai mult decat proiecte, sunt deja lucruri concrete. O stagiune sinfonica deja trasata in toate aspectele sale, un turneu in Spania cu Fabrizio Meloni, prim-clarinetist la Scalla din Milano, care este si noul nostru solist principal, si o serie de intalniri importante. Revin sa cante alaturi de noi Pavel Berman, Uto Ughi. Avem programe importante pentru intregul an.

24952

The Epoch Times: Aveti un mesaj pentru cititorii nostrii din intreaga lume?

Giorgio Paravano: Sa stie sa citeasca printre randuri, sa caute adevarul nu doar acela care apare. Cautati adevarul, chiar facandu-i pe protagonisti sa povesteasca adevarurile uneori ascunse, uneori pentru a ascunde incapacitatea, alteori pentru a face sa para ceea ce nu este. Invatati sa cunoasteti realitatea acolo unde este.

The Epoch Times: Va multumim si va uram succes.

Nota: Daca doriti sa sprijiniti reconstruirea patrimoniului cultural al orasului L'Aquila, sau doriti sa aflati mai multe despre ISA, puteti vizita website: