Rusaliile Negre. 65 de ani de la deportarea a peste 40.000 de români în Bărăgan

„Indezirabilii” regimului, puşi pe lista deportaţilor în Bărăgan, au fost: 19.034 de chiaburi şi cârciumari, 8.447 de basarabeni, 3.557 de macedoneni, 2.344 de persoane care colaboraseră cu armată germană în timpul războiului, 1.330 de cetăţeni străini, 1.218 persoane cu rude care fugiseră în străinătate, 1.054 de titoişti, 731 de duşmani ai regimului socialist, 590 persoane care trăiau în afara zonei de frontier, 367 de persoane care ajutaseră rezistenţa anticomunistă, 341 de criminali deţinuţi, 257 germani şi 162 foşti moşieri şi industriaşi.

Potrivit lui Silviu Sarafolean - preşedinte Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, din 1990 până în 2012, când a încetat din viaţă -, Deportarea în Bărăgan a fost una dintre cele mai mari tragedii ale României, pot spune, o tragedie care a fost ani de zile ascunsă.

"Această deportare a venit ca un act de represiune, spunem noi, care s-a abătut asupra persoanelor ce se aflau pe graniţa cu Iugoslavia. În acea perioadă relaţiile cu Josip Broz Tito au fost destul de proaste, Tito fiind considerat un duşman al României. Măsurile luate au venit din nevoia de creare a unei centuri de siguranţă prin înlăturarea elementelor refractare, a chiaburilor, a oamenilor cu stare pe care comuniştii îi bănuiau că nu aderă la politica comunistă şi la colectivizarea care avea să aibă loc în România.

Familia Sarafolean şi familia Ureche în Bărăgan. Silviu Sarafolean e cel mai tânăr component al grupului. (www.afdb.eprocom.org)

Această deportare a privit 172 de localităţi de pe graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Caraş-Severin, Mehedinţi şi Timiş. Sigur că a fost o acţiune foarte amplă în care au fost implicaţi peste 22.000 de militari, o cifră impresionantă comparativ cu numărul de 45.000 de persoane deportate, alcătuită din trupe de grăniceri, din trupe de Securitate, din trupe MAI - desigur, foarte mulţi ofiţeri şi comandanţi. În armarea lor au avut tot, pregătit, în afară de tunuri, cu trupe care au procedat la îmbarcarea lor în vagoane de marfă, bineînţeles, trupe care au păzit garniturile cu cei deportaţi până la locul de destinaţie din Bărăgan. Şi după aceea, au fost în controlul permanent al miliţiei", relata, în 2011, pentru Epoch Times, Silviu Sarafolean.

Fundata, sat de deportaţi (Epoch Times România)

Fundata, sat de deportaţi. În imagine, casă din timpul deportaţilor în Bărăgan. (Epoch Times România)

Fundata, sat de deportaţi. În imagine, casă din timpul deportaţilor în Bărăgan. (Epoch Times România)

Povestea deportaţilor bănăţeni este numai un mic fragment din marele pogrom comunist. Oricât de incredibil ar suna, bănăţenii au făcut parte dintr-un prim val de deportări "favorizat", căci li s-a dat "dreptul" de a suferi având familiile lângă ei.

După ce bănăţenii au avut voie să îşi părăsească domiciliile forţate din satele din Bărăgan, locul le-a fost luat de deţinuţii politici, candidaţi la exterminare. Mulţi dintre ei scoşi direct din închisori, deţinuţii politici erau trimişi în semi- pustietate să moară încet, de arşiţă, foame şi epuizare, odată cu ideile lor despre liberate şi o ţară fără comunism.