Soarele se comportă ciudat în ultima perioadă

Imagine a soarelui capturată cu satelitul NASA.
Imagine a soarelui capturată cu satelitul NASA. (NASA.)

Soarele s-a comportat ciudat în ultima perioadă, determinându-i pe unii fizicieni specializaţi în fizica Soarelui să avanseze ipoteza conform căreia, odată ce activitatea petelor solare trece de punctul maxim, aşa cum se pare că s-a întâmplat în toamna anului trecut, acesta ar putea scădea şi rămâne în acest fel timp de mai multe decenii.

Prelungirea perioadei în care petele solare sunt puţine sau chiar lipsesc ar avea ca efect temporar răcirea climei Pământului şi calmarea vremii spaţiale, acestea fiind veşti bune pentru astronauţi şi sateliţi.

Observaţii recente asupra soarelui arată că astrul se comportă într-un mod neobişnuit în acest punct aparţinând ciclului de 11 ani, caracteristic petelor solare.

În 2009, când au avansat pentru prima oară posibilitatea apariţiei unui aşa-numit mare minim, oamenii de ştiinţă erau foarte rezervaţi. Presupunerile lor au dat naştere la semne de întrebare ulterioare.

Nu este din cauza lipsei eforturilor depuse pentru înţelegerea stelei gazdă a Pământului, spun specialiştii în fizica Soarelui participanţi la întrunirea Societăţii Americane de Astronomie din Boston. Dar a fost dificil. Unele dovezi, la care cercetătorii făceau referiri atunci când avansau ipoteza iminenţei unui mare minim, nu mai există. Trebuie menţionat şi faptul că doar în ultimii patru ani, observatorii Soarelui s-au putut bucura de acele instrumente care să le permită explorarea mai profundă a mecanismelor care stau la baza ciclurilor petelor solare.

Privind în trecut, în ultimii o sută de ani nu a mai existat decât un singur minim solar cu atât de puţină strălucire cum este acesta.

Pentru cercetători, anticiparea unei perioade lipsite de pete solare va constitui o problemă, deoarece nu le sunt cunoscute fenomenele care preced un ”mare minim”. Desigur, nici unul dintre instrumentele prezente astăzi în spaţiu sau pe Pământ nu erau disponibile la mijlocul anilor 1600 – începutul 1700, atunci când Soarele traversa Minimul Maunder.

”La un moment dat, vrem să avem abilitatea de a prezice cum va fi următorul ciclu”, a declarat Sarbani Basu, astrofizician din cadrul Universităţii Yale cu privire la comportamentul Soarelui. ”Muncim din greu, dar încă nu am ajuns acolo”.

În etapa actuală, cunoscută şi sub numele de Cel de-al 24-lea Ciclu Solar, observaţiile Soarelui au pus cercetătorii în faţa unor date greu interpretabile.

Manifestarea A: O caracteristică din cadrul fluxului est-vest al plasmei solare nu mai este prezentă. La ecuatorul soarelui fluxul este cel mai rapid iar către poli el se încetineşte, a explicat Rick Bogart, expert în fizica Soarelui din cadrul Universităţii Stanford, California.

Observaţii recente asupra soarelui arată că astrul se comportă într-un mod neobişnuit în acest punct aparţinând ciclului de 11 ani, caracteristic petelor solare.

Atunci când în cursul unui ciclu al petelor solare, se trasează o hartă a fluxurilor de-a lungul emisferelor nordică şi sudică, ele formează o traiectorie asemănătoare unei pene în zbor (sau V) care începe la poli şi ale cărei jeturi răsar cu o viteză tot mai mare, până când jeturile nordice şi cele sudice se întâlnesc la ecuator pentru a forma vârful ascuţit al penei. O dată cu apropierea acestor fluxuri de ecuator, petele solare îşi fac apariţia spre margini.

Conform ciclurilor anterioare, traiectoriile fluxurilor care pornesc de la poli şi care formează marginile în formă de ancoră ale ”V-ului” ar fi trebuit să prindă contur în jurul anului 2010, culminând cu o perioadă de maximum a petelor solare în jurul anilor 2023 - 2024. Dar iată că aceste traiectorii polare au dispărut în mod inexplicabil.

Manifestarea B: Variaţiile de temperatură din coroana solară (atmosfera extinsă a Soarelui) în apropierea polilor, nu se comportă la fel ca cele din ciclurile solare anterioare, a adăugat Richard Altrock, din partea Laboratorului de Cercetare al Forţelor Aeriene.

În perioada activităţii minime a petelor solare, temperatura coroanei în apropierea polilor scade cu aproximativ 1 milion de grade în mod simultan în ambele emisfere. Însă după ultimul minim solar, emisfera nordică s-a încălzit mai repede decât emisfera sudică. Mai mult, la apogeul celui de-al 24-lea Ciclu Solar, temperatura maximă a coroanei era semnificativ mai scăzută comparativ cu celelalte momente de maximă intensitate din ciclurile anterioare, a explicat Dr. Altrock.

În cele din urmă, conform măsurătorilor activităţii solare, se înmulţesc indiciile asupra unor erupţii solare puternice, cu degajări de materie din coroana solară. În actualul ciclu al petelor solare, erupţiile solare par a fi scăzut proporţional cu scăderea numărului petelor solare. În mod obişnuit, erupţiile solare cu degajări de materie se înmulţesc o dată cu creşterea activităţii petelor solare.

"Nu ne este clar ce concluzii am putea să tragem din asta", a declarat Dr. Basu. Sunt acestea fenomene cu adevărat neobişnuite? Sau încadrarea lor este în afara câmpului experimental cunoscut de noi?

Oamenii de ştiinţă au monitorizat activitatea petelor solare timp de patru sute de ani. În ultimele şase decenii modalităţile de măsurare s-au diversificat, dar numai de patru ani încoace cercetătorii au acces continuu şi informaţii foarte detaliate cu privire la regiunile Soarelui.

”Dintr-o perspectivă mult mai largă, acest ciclu solar ar putea să nu fie straniu”, a subliniat Basu. ”Cea mai mare problema este aceea că datele noastre exacte se întind doar pe perioada a 60 de ani, pe când Soarele este o stea veche de 4,5 miliarde de ani. Este prea devreme să intrăm în panică pe tema modificărilor Soarelui”.