Teoria celor "Trei specii umane"

Leonardo Vintini
26.06.2012

alte articole

Desen ilustrând lupta dintre David şi Goliath (Osmar Schindler / Wikimedia Commons)
Leonardo Vintini
26.06.2012

Vechiul Testament spune o poveste în care un David mic îl înfrânge pe gigantul Goliat. Folosind doar o praştie pentru a-şi ucide enormul duşman, acest învingător a devenit al doilea monarh evreu.

În timp ce mulţi consideră povestea doar o alegorie colorată, o constatare, dată de cele mai vechi inscripţii filistene cunoscute, sugerează că Goliat ar fi existat de fapt. Acest artefact - un mic ciob din argilă - a fost descoperit în 2005 în Israel, de arheologii de la Universitatea Tell es-Safi.

Pe el sunt inscripţionate cuvintele "Alwt şi Wlt", care, potrivit profesorului Aaron Demsky, coincid cu numele lui Goliat. Studiile confirmă că inscripţia a fost făcută în jurul anului 950 î.Hr., ceea ce ar plasa evenimentul în intervalul de 70 de ani în care cercetătorii biblici cred că a avut loc această luptă istorică.

În timp ce descoperirea ar putea oferi o nouă credibilitate unei poveşti antice, ea ar putea servi şi ca o piesă dintr-un alt puzzle, care e şi mai interesant. S-ar putea presupune că, chiar dacă lupta epică a avut într-adevăr loc, dimensiunea lui Goliat a fost cu siguranţă exagerată pentru a crea un efect dramatic.

Cu toate acestea, probele colectate din întreaga lume, în ultimul secol, sugerează că existenţa unui gigant nu este ceva chiar atât de ciudat. De fapt, aceste descoperiri i-au făcut pe unii să creadă că omenirea antichităţii avea trei dimensiuni distincte de fiinţe umane: giganţii, oamenii şi hobbiţii.

În toamna anului 2004, un grup de anchetatori din Indonezia a găsit rămăşiţele unei rase de "hobbiţi," care măsurau doar 90 de cm. Cercetătorii au stabilit că aceşti oameni mici au coexistat cu omul până cu aproximativ 13.000 de ani în urmă.

Echipa de cercetare - inclusiv paleoantropologul indonezian, profesorul T. Jacob – a fost denumită Homo floresiensis, după insula indoneziană Flores, unde s-au descoperit scheletele. Unii spun că aceşti hobbiţi încă trăiesc în junglă, atrăgând mulţi vizitatori pe insulă în ultimii ani, în căutarea unui personaj mitic.

Mulţimea de dovezi privind o rasă de giganţi este chiar mai mare. Rămăşiţe ale unor oameni uriaşi au fost găsite în practic orice parte a globului: Tunisia, Pennsylvania, Glen Roşe, Texas, Gargayan în Filipine, Siria, Maroc, Australia şi în lanţul muntos Urbasa din Spania. Poate că exemplul cel mai popular şi recunoscut ştiinţific este "Uriaşul din Java", găsit la sud de China.

Rămăşiţe asemănătoare omului, găsite în apropiere de sudul Chinei, dezvăluie existenţa unor oameni uriaşi ce aveau şase degete la fiecare extremitate. Această caracteristică polidactilă pare să fi fost un model regulat la această rasă de oameni, după cum au arătat şi alte exemple. În Georgia sovietică, au fost găsite schelete de bărbaţi de 2,75 şi 3 metri înălţime, care aveau şi ei şase degete la mâini şi picioare.

În pasajele biblice care menţionează existenţa unor giganţi, Samuel 21:20 observă acest fenomen legat de prezenţa unui deget în plus: "Într-o altă bătălie, care a avut loc la Gat, era un om uriaş ce avea şase degete la fiecare mână şi şase degete de fiecare picior - douăzeci şi patru în total."

În ciuda cantităţii mari de dovezi scheletice - şi a uneltelor şi dinţilor descoperiţi, care s-ar dovedi extrem de mari după standarde umane normale - se pare că nu există încă un număr mare de oameni de ştiinţă dedicaţi studierii acestui fenomen.

Lumea modernă priveşte de multe ori menţionarea acestor rase umane de diferite dimensiuni, în textele vechi şi în folclor, ca un produs al imaginaţiei - deşi numeroase culturi diferite au poveşti similare. Cu toate acestea, în lumina diferitelor vestigii descoperite în întreaga lume, poate că aceste poveşti "mitice" au fost de fapt reprezentări precise ale vieţii, la momentul respectiv.

Dacă aceste rase de dimensiuni diferite au existat, de ce au fost doar trei dimensiuni şi unde au dispărut celelalte două? Oare au avut ei relaţii sociale amicale sau ostile cu strămoşii noştri? S-au ajutat reciproc? S-au ignorat reciproc? Ce structuri sociale au avut ei? Pentru moment nu putem decât să ne bazăm pe poveştile din trecutul îndepărtat şi să ne întrebăm cât de multe alte mituri se vor adeveri prin dovezi concrete.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor