Turnul Fecioarei din Istanbul - mister şi legende

Turnul lui Leandru din Istanbul
Turnul lui Leandru din Istanbul (Facebook)

Obiectivul denumit de locuitorii din Istanbul (Turcia) Turnul Fecioarei este cunoscut de europeni sub numele de Turnul lui Leandros. Acest edificiu, cu o suprafaţă de 1250 de metri pătraţi, este construit pe o insuliţă stâncoasă aflată la o distanţă de 200 de metri în larg în faţa cartierului Salacak aparţinând de Usküdar. Din locul strategic unde se află, Turnul Fecioarei a fost martorul tăcut al evenimentelor petrecute de-a lungul istoriei. De asemenea, sute de ani el a constituit sursa de inspiraţie a nenumăraţi poeţi şi scriitori.

Ambele denumiri sunt legate de câte o legendă. Conform uneia dintre ele de dată mai recentă, în timpul epocii bizatine, împăratul vremii şi-a închis fiica în acest turn pentru a o apăra împotriva pericolelor prevestite de ursitoare, dar într-una din zile, un şarpe ce a ţâşnit din coşul cu mere adus de servitoare şi a muşcat-o pe tânăra prinţesă. Aceasta s-a stins din viaţă împlinind, astfel, destinul profeţit, iar de atunci turnul a fost denumit Turnul Fecioarei.

Cealaltă legendă povesteşte despre o tragică poveste de dragoste dintre frumoasa Hero, ce slujea în templul Afroditei în oraşul Sestos, şi tânărul chipeş Leandros. Acesta locuia in Abydos, din partea asiatică, şi în fiecare noapte înota după raza de lumină a felinarului ţinut de Hero pentru a o putea vizita. De fapt traversa Dardanelele (nu Bosforul) între Sestos si Abydos, dar legenda a fost povestită şi pe aceste meleaguri. Într-o noapte de iarnă, însă, un vânt năprasnic a stins felinarul, tânărul s-a rătacit şi a pierit în valuri.

Din izvoarele istorice ce au rezistat până în prezent reiese că încă din secolul al V-lea î.C., în timpul războiului dintre atenieni şi spartani, comandantul Alcibiades a construit în acest loc o fortăreaţă.

The Book of the Maiden’s Tower menţionează că prima construcţie de forma unui turn a fost ridicată pe aceste stânci în timpul domniei lui Manuel I Comnenus (1143–1180), atunci fiind construită o mică structură asemănătoare unei fortăreţe, prevăzută cu tunuri.

Folosit de-a lungul timpului ca far, a fost transformat în cafenea

Pe vremea otomanilor, turnul a fost folosit mai ales ca far pentru a da lumină atât pe parcursul nopţii, cât şi ziua, pe ceaţă. Pe timp de furtună, micile ambarcaţiuni încercau să scape de valurile nemiloase legându-se bine de turn. În timpul sărbătorilor oficiale, de aici erau trase salve de tun.

În 1829, turnul a fost folosit ca zonă de carantină în timpul unei epidemii de holeră. Uneori autorităţile otomane foloseau turnul ca punct de tranzit pentru oamenii de stat care erau trimişi în exil sau care trebuiau executaţi.

În timpul domniei sultanului Mahmud al II-lea, mai exact în 1832, au fost efectuate ultimele reparaţii capitale. În 1857, Lighthouse Board a preluat controlul asupra turnului, iar o companie franceză a primit misiunea de a-l transforma într-un far funcţional, care a fost automatizat complet în 1920.

Ultima renovare datează din 1998. Suporţii de oţel au fost adăugaţi după cutremurul din 1999, când au fost făcute reparaţii serioase pentru ca turnul să poată fi deschis publicului. Apoi, s-a anunţat că, peste un an, în cadrul unui proiect turistic, turnul avea să fie deschis ca restaurant şi centru cultural. Astăzi, turiştii şi vizitatorii găsesc aici un restaurant, o cafenea, un bar, o terasă de unde pot admira priveliştea şi un magazin de suveniruri.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Societate, cultură