Ultimul pod tradiţional al incaşilor (galerie foto)

Keshwa Chaca este ultimul exemplu de pod tradiţional Inca rămas în Peru, întreţesut manual cu tulpini şi plante. Lungimea acestuia este de 36 de metri şi trece la o înălţime de aproape 70 de metri deasupra albiei unui râu puternic.
Mioara Stoica
01.02.2016

Acum 500 de ani, incaşii şi-au început extinderea imperiului lor pe zonele muntoase din Anzi, dezvoltând o reţea incredibilă de drumuri pentru a-şi muta armatele, oamenii şi bunurile materiale, în mod rapid şi eficient deasupra munţilor. Dar peisajul era ostil, cuprindea în principal vârfuri înalte şi văi adânci, ceea ce însemna că aveau nevoie de poduri, şi nu puţine.

Podurile reprezintă o parte integrantă a incredibilei reţele de drumuri incaşe, ce se întinde pe 40.000 de kilometri, de la actualul Ecuador până în Argentina. În funcţie de disponibilitate, podurile erau construite dintr-o varietate de materiale: buşteni, pietre, tije plutitoare sau ţesute manual din paie şi iarbă înaltă care creştea pe înălţimile Anzilor.

Aceste poduri aveau o viaţă scurtă şi trebuiau înlocuite la fiecare câţiva ani. După ce ultimul dintre incaşi a dispărut, la începutul secolului al-XVII-lea, au dispărut aproape toate aceste poduri.

Doar unul a supravieţuit, datorită eforturilor populaţiei locale care îl reconstruiesc în fiecare an cu aceeaşi tehnică utilizată de către strămoşii lor Inca: podul Keshwa Chaca. Traversează râul Apurimac în apropiere de Huinchiri, Peru, în provincia Canas, are o lungime de 45 de metri şi este situat la peste 70 de metri înălţime.

Podul este format din cinci corzi paralele împletite din fibrele plantelor de agave sau maguey, şi sunt groase de aproximativ 10 cm. Podeaua sau pasarela este construită cu bastoane mici, fixate pe corzi din piele. În antichitate, indienii din Andahuaylas şi din alte zone au trebuit să plătească taxă pentru utilizarea podului. Taxa se plătea în diferite moduri: ori aduceau frunze de sisal, din locul unde creşteau (din care se pregăteau frânghii pentru repararea podului), ori prin repararea podului.

Astăzi, locuitorii din regiune menţin în viaţă tradiţia şi abilitatea antică, renovând podul în fiecare an, în luna iunie.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor