Viitorul dronelor este legat de biologia insectelor

Deşi unii entuziaşti văd deja drone livrând pizza în viitorul apropiat, experţii care lucrează în domeniul dezvoltării acestor tehnologii încearcă să tempereze entuziasmul general, explicând că pasul important care trebuie făcut în acest domeniu este legat de dobândirea autonomiei dronelor, iar pentru aceasta au revenit la studierea exemplelor din natură - insecte precum musca sau albina, conform unui material publicat de AFP.

'Vom ajunge foarte repede la limitele tehnologiei actuale, aşa că suntem condamnaţi la inovaţie', explica recent Stéphane Morelli, secretar general al asociaţiei franceze Federation Professionnelle du Drone Civil, (FPDC), cu ocazia unei întâlniri consacrate ştiinţei şi inovaţiei.

'Discutăm mult despre oportunitatea folosirii de roboţi zburători în mediul urban pentru diferite livrări. În prezent acest lucru este imposibil', a declarat pentru AFP şi Adrien Briod, din partea Laboratorului pentru Sisteme Inteligente din cadrul Şcolii Politehnice Federale de la Lausanne (EPFL), în Elveţia. În prezent dronele sunt dependente de operatorul care le comandă mişcările prin telecomandă, fie de o traiectorie deja prestabilită prin GPS, explică el.

Atât timp cât rămân în aer, la înălţime, totul decurge bine. Provocările pentru ingineri, în ceea ce priveşte dronele viitorului, sunt legate de navigarea acestora în apropierea solului, unde există obstacole, fără riscul de a intra în coliziune cu acestea.

'În prezent rămâne extrem de dificil pentru un robot să se descurce într-un mediu imprevizibil, aşa cum este lumea înconjurătoare', a mai adăugat el.

Există o serie de noi tehnologii disponibile, dar acestea nu sunt suficiente, conform lui Stéphane Viollet, directorul echipei de bioroboticieni din cadrul Institutului pentru Ştiinţele Mişcării (ISM) din Marsilia. 'Există o serie de mecanisme pe care încă nu le înţelegem suficient de bine, mecanisme legate de navigarea mai rapidă, cu un plus de reactivitate de manieră autonomă'.

Pentru mai multe echipe de cercetători din acest domeniu, răspunsul la problemele autonomiei dronelor şi a capacităţii lor de funcţionare într-un mediu cu diferite obstacole, poate veni din studierea insectelor. Însă, chiar dacă cuvântul 'dronă' înseamnă 'trântor' în limba engleză, nu înseamnă neapărat că dronele trebuie să aibă un aspect apropiat de cel al insectelor.

Ceea ce îi interesează pe oamenii de ştiinţă sunt principiile de funcţionare 'inventate' de natură pentru aceste mici vieţuitoare înaripate.

'Natura ne învaţă că putem face multe lucruri cu resurse puţine', subliniază Stéphane Viollet.

Alături de echipa sa, Stéphane Viollet încearcă să înţeleagă modul în care, spre exemplu, o muscă se orientează într-un mediu nou, atunci când intră într-o cameră, reuşind să evite diferite obstacole. De asemenea, este interesant de explicat şi cum o albină, care încearcă să polenizeze o floare, reuşeşte să se menţină în zbor, într-un punct fix în raport cu floarea, chiar dacă planta se mişcă din cauza vântului.

'Încercăm să înţelegem toate aceste mecanisme naturale şi să le reproducem pentru dronele noastre. Preluarea principiilor din biologie şi aplicarea lor în robotică înseamnă să prinzi doi iepuri dintr-o singură lovitură: înţelegem mai bine biologia nevertebratelor şi dezvoltăm roboţi cu un nivel crescut de autonomie'.

În particular, cercetătorii s-au concentrat asupra studierii modului în care insectele percep vizual mediul înconjurător şi încearcă să dezvolte 'nişte senzori optici care se apropie mai mult de ochii insectelor decât de ochii umani'. Acesta este cazul tehnologiei CurvACE, primul ochi artificial multifaţetat, inspirat de ochii muştelor, conceput în cadrul EPFL şi ISM, care echipează o serie de drone cu patru rotoare.

De cealaltă parte a Atlanticului, la Microrobotics Lab (Harvard), Robert Wood s-a specializat în tehnologii de miniaturizare. Într-un articol publicat în cursul acestei săptămâni în revista Interface a Societăţii Regale Britanice, Wood şi echipa sa prezintă un micuţ robot zburător dotat cu o funcţie de auto-stabilizare în aer inspirată de modul de funcţionare al ocelilor, ochi simpli, primitivi, specializaţi în detectarea luminii, la insecte.