Vin şi artă meşteşugărească - tihnă şi Românie autentică

Pentru câteva zile, centrul oraşului Târgu Mureş a fost arca ce a găzduit tradiţiile etniilor şi regiunilor de pe tot cuprinsul României. Mireasma mustului şi a vinurilor produse de cele mai prestigioase podgorii din ţară au înlesnit armonia şi bucuria de a fi împreună şi de a etala esenţialul simţămintelor acestor etnii.

Mulţi dintre „ţăranii” meşteşugari sunt de fapt umblaţi peste tot prin lume unde au prezentat tipicul zonei lor ca pe nişte lucruri exotice, fascinante, dar se plâng că aceştia cu greu le pot înţelege cu adevărat.

Am constatat că simbolurile populare româneşti au rădăcini adânci de înţelepciune milenară; vederea şi auzul lor te transpun în lumi magice, foarte bogate în făpturi şi înţelesuri şi aduc sufletului linişte şi răgaz. Chiar şi chipurile meşterilor sunt atemporale şi netulburate de zbuciumul contemporan, ceea ce m-a făcut să reflectez asupra veridicităţii aşa ziselor valori promovate în prezent.

Erau prezente acolo gospodine unguroaice de la Sic cu tot felul de dulceţuri, siropuri şi murături după reţete de familie ţinute în secret de generaţii sau cu costume şi ţesături tradiţionale cusute cu tulipane roşii; meşteri pielari cu cizmele purtate în pusta maghiară şi mai recenta descoperire din Odorhei: turta dulce cu oglindă ce se vindea pe la târguri mai demult.

Româncele nu erau nici ele mai prejos şi etalau pe standuri ii din borangic brodate mărunt şi chimire cu mărgele pentru bărbaţi, mai mândre decât coada de păun; opinci de toate mărimile, ceramică pictată şi pită cu cartofi făcută în casă.

Ce m-a impresionat cel mai mult au fost obiectele din lemn care paradoxal erau fie foarte simple fie grozav de decorate cu tot felul de simboluri pe care domnul Marian Viorel din Fălticeni ni le-a explicat în detaliu. Fiecare crestătură înseamnă ceva şi nimic nu e făcut la voia întâmplării. Chiar şi obiectele mai simple cum ar fi scaunul cu trei picioare au mai multe funcţionalităţi şi toate vorbesc despre legătura omului cu divinitatea şi armonie universală.

Acest melange a fost asezonat şi cu elemente săseşti împământenite de pe vremea imperiului austro-ungar, elemente care şi-au pus amprenta asupra mentalităţii şi vorbirii ardeleanului.

Toţi meşterii au vorbit despre importanţa cunoaşterii, aprecierii şi promovării valorilor tradiţionale, a valorilor autentice pentru că ele reprezintă esenţa sufletului românesc.

Au criticat uniformizarea la care e supusă Europa prin globalizare, modernizare şi ştiinţă, pe care o echivalează cu o intenţie de ştergere a identităţii culturale şi sărăcire a sufletului astfel încât să rămânem vulnerabili la consumism şi manipulare.